Let-s sforăim!

Stau în fata pavilionului, tremurand, îmbrăcată preț a porter: halat cu puchitei, pantaloni S Oliver- vi se pare doar c-ar arata ca pijamaua, bocanci albi. Într-o mana țin cafeiul de 2 lei extras din aparat și-n ailalta îmi tremura țigara.
„Mno da sa fumezi, văd ca poti” lansează cheliosul acneic ce matura frunzele.
Cum juma de sânge îmi fuse extras, răspund cu partea irigata din creier:
„Auzi nene? Mi-o amorțit on dejet, nu-s moartă.”
2 brancardieri izbucnesc în râs.

Intru în camera și „bunica” vrea neapărat sa mananc dovleac, sa „fac ruji în obraji”. Știu de ce mă alinta „bunica”, trece vizita și ma întreabă: „auzi da nu mai dansezi oțîră? Că ashe dans frumos n-am mai văzut, numa de-alea de-ș arată tâtzele p-ăla, cum ii zâce, unde șede Măruță”
„Diseara buni, c-acu mai avem diverse de făcut, unu intra, altu iese și ma tem ca m-or transfera la spitalu 9”
„Apoi io nu stau aishea fără matale ca tare draga îmi iesti. Internarea asta n-oi uita-o câte zâle mai am.”
„Glumesc bunica, îți dansez diseară.”

Noapte-i mai grea. Ca io și buni ne descurcaram, ba chiar m-am lăsat de fumat, pana-a venit tanti din Maramures. De comitet femeia. Pan la ora 9 când a înghițit o pilula de i s-a lipit laringele de trahee și-a adormit ca frumoasa din pădurea ciuruita. Nu mergea volumu în căștile mele cât sonor avea dânsa la sforait. Scap pe jos telefonu, telecomanda, telescaun n-avem, vez de treabă. Ma gândesc s-o intorc cu tot cu saltea da mi-e mila de buni care stă ca sfânta, cu-n ochi deschis și unu bulbucat înspre locomotiva de vis a vis.

A doua noapte-i mai ușoară. Se schimba vremea, medicatia, circulatia limfei și cum se face ora 21, zoreaua noastră se transforma în brezaie și fornăie oarecum. Eu ma întreb de ce, timp de o oră jumate. I-au pus doar trei picuri intre ochi, mare tratament, mare- da tanti trage de zici c-are 88 de linii de marihuana pe pernă.

Buni de împrumut, draga de ea, își infasoara naframa mai strâns și mai ca i-as dona mp3-ul meu dar ma tem să mă duc înspre fereastra.
Grădina botanica-i aproape. Îmi banuiesc colega ca-i etnobotanista. Da totuși, în somn? Adică doarme și pufaie așa din doua în doua minute? Brusc îmi vine să-mi plâng păcatele- c-am cobit ieri ca sforaie fix 7 ore din asazisa noapte. Dar asta cu trasu pe nas mă omoară că e noutate.

Sper ca nu suntem prietene pe feisbuc, ma gândesc serios să-i pun un dop într-o nară, c-o sa pufaie pe gură, ca tot omu. Și mâine dau search pe ditamai internetu sa văd dacă mai exista în lumea asta ticuri în somn. Dacă sughița 2 ore, era mai ușor ca-i pușcam un balon lângă ureche, garantat le reușea resuscitarea și pâna atunci, adormeam și eu.

Pana una alta, va jur ca nu-s într-o secție securizată.
Sară bună s-aveti.