Jurnal de pandemie. Ziua a cincea. Un vânt de panică

Astăzi m-am panicat puțin. A fost o zi mai ușoara la serviciu si am avut mai mult timp să vorbim unii cu alții, am avut timp să citesc, am stat cam o oră  să observ si să bat din gură la  o anumita instalație, să-mi asist colegii. Acolo am mai glumit si-am uitat total că e ceva absolut schimbat in lume.

Cred că ar trebui să rup contactul cu media. Să postez doar pe blog. Că mi-e terapie. Nu sunt genul de persoana care-si împrăștie frica la modul colectiv dar o simt pe-a altora, Îmi alimentez niste scenarii care nu mă ajuta absolut cu nimic. Ba din contra. Pana la urma, eu fac exact ceea ce trebuie să fac – acest loc de muncă, asa cu câștig mic, cum e – m-a salvat atunci când m-am întors în țară si am rămas însărcinată. Asa că nici nu am luat în considerare să nu merg la serviciu alături de colegi.

Drept urmare, daca nu îmi umplu capul cu prostii, regulile medicale si sociale le-am asimilat si mi-as usura mult viata daca-mi văd de treabă si nu creez scenarii mentale. Cand citesc compulsiv ziarele sau aud noutati pe la unu, altu, automat, mintea mea înfrunzește o întreagă saga. Si la ce-mi foloseste? Informare? Nu. Toata lumea vorbeste exact din alt unghi, mintea noastra analizeaza si ni se listeaza niste tipare. Nu le pricep deloc. Azi de exemplu, aflu că:

– la realitatea Tv se vorbeste “despre cei care stau impreuna la domiciliu”????, in izolare sau autoizolare sau chiar depistati pozitiv DAR se recomanda sa foloseasca alta toaleta, sa nu aiba nici un contact cu ceilalti membri, sa nu puna mana pe nimic, săăăă, sa nu foloseasca aceeasi toaleta. Nu m-am uitat cine vorbea, nu stiu ce-au fumat dar e la fel de realist precum as da eu mâna cu mine insami in oglindă si apoi ne-am face tai-tai pe rând.

M-am si văzut cu olița lu Tudor prin ceva cameră și pe mine pilindu-mi capilarele în timp ce mama, cu masca si manusi imi lasa tocana de cartofi pe podea si apoi striga din baie: zi-mi cand pot ieșiiiii.

– in acelasi timp, apare dimineata Redu Arafat cu informarea vietii, apoi se nevrozeaza ca s-au scurs informatii, apoi nustiucine recunoaste ca-s ipotetic reale (chiar si nelegitime LOL) da numai pt alt scenariu (IOOOI) si deja netul e plin de oameni care se intreaba de cand nu mai au voie sa iasa pe strada. Restul zic ca nici nu se pune problema de a nu iesi in orasul tau dupa paine sau la medic, ci să nu te duci in alt oras si numai pt aia ai nevoie de belet. Ma doare capul. Si toti au cetit fix acelasi document. Oameni cu carte.

– morți peste morți în Italia și inevitabil mă întreb iar ce ne asteapta. desi a trecut ceva vreme de cand am rasfoit Biblia, imi amintesc multe din Apocalipsa lui Ioan. Dar culmea e ca in mintea mea se combina cu fragmente din  manuscrisele din Qumran si cu neurostiintele de programare mentala a lui Joe Dispensa si cu puterea prezentului dixit Eckhart Tolle. Și-mi dă cu minus la populație si în locul cuvintelor interpretate mot a mot in cărtile alea, eu înteleg metaforele.

Nu balauri de foc ci trupuri care ard in interior,

nu călăreți ai apocalipsei ci oameni in carne si oase care prin liberul arbitru vor face Bine si Rău, apoi, împărăția lui Dumnezeu- Viața insăși, in toate formele ei, trambițe – tot ce se cheamă media si chiar si blogul meu. Antihristul nu l-am mai analizat, o fi ceva local, că pare mereu prezent în inimile unora.

– mi se pare că acum e începutul a Ceva si că în loc să lucreze spiritual pe o împăcare cu Materia si cu oamenii răniți, singuri, tristi, greu încercați, fiecare devine mai egoist. Dupa legea arhaica Homo neanderthalensis, ceea ce altereaza grav spiritualitatea colectiva.

– exista starea de urgenta instituita, proiecte de legi drastice, măsuri dar nicio normă clara de aplicabilitate iar la telefonul  pentru informatii legate de coronavirus – a răspuns un robot care povestea: acest numar este destinat persoanelor in autocarantină sau sau…

Am venit acasa foarte obosita desi am avut zi scurtă și m-am rățoit la toata lumea,

apoi mi-am cerut iertare, apoi micuțul mi-a simtit agitatia si în casă parcă eram toti pe un butoi cu pulbere mestecand coca si sărind in sus din cand in cand.

Pana la urma, am scos pe balcon din nou măsuța, doua scăunele, soarele era o alinare completă, copilul vesel, lipeam autocolante si desenam si dintr-o data m-am gandit că

pur si simplu eram cu totii bine si chiar fericiți, cu necazurile pe care le duce omul pe pamant, dar nouă ne-a trebuit Extaz.

Si ni s-a părut că e normal să alergăm după culmile orgasmului social. Căcare-i mai bun. Mai bine îmbrăcat. Mai sexy. Care are copil mai frumos si nevasta mai acatari si soț care nu înșală si BMW la ușă si păr ondulat sau drept. 

Am citit si despre cazul unei doctorite care s-ar fi aruncat de la etaj, la Cluj, c-a crezut ca e infectata. Traieste. Dar era in izolare. Deja mi-am si imaginat un scenariu demn de Stephen King. Ce drastic sună. Izolare! Am vrut si eu să fug să iau 10 paini si niste banane că au potasiu mult, să le congelez, dar nu am bani acum si numa bine mi-am amintit: „nu numai cu paine si apa va trăi omul ci cu orice cuvânt care iese din gura Lui…“ Și am înteles că în mine e forța și am multumit în sine că inima mi-a dat răspunsul. Da, e tot metaforic, evident că am slăbi mult, lexicul nu contine carbohidrati si proteine.

Am vrut să-l duc pe T sus pe deal, aici in oras,  dar nu am avut la cine sa apelez si apoi, mă tem de caini.

Ne temem unii de altii, plutea azi în aer pentru că am si permis acestui gen de emotii să mă ia cu asalt. Dacă le pot opri la nivel personal? Da, le pot, greu dar am metode diverse si seara, după ce scriu si citesc putin, meditez până adorm.

Acum m-as fi uitat la Blindness dar eu l-am mai văzut Ar fi interesant pentru cei care n-au idee cu ce-i filmul si despre ce e. Nu e despre Molimă, e despre cine si de ce supravietuieste. Fizic si psihic.

Asa că mă pun în pat, c-o mână pe Tudor, cu ailalta care-o să-mi amorteasca împlantata-n saltea si termin in seara asta Sfideaza gravitatia de Caroline Myss, m-a captivat, e genul de carte care vorbeste despre tine. Pare o motivationala genul new entry, dar nu e, e ca o haina care mi se potriveste perfect si n-am stiut pana acum ca exista si nu se strică niciodata si nu se murdăreste. La fel cu tot ce-am citit din Gregg Braden, pe Tolle il ascult mai mereu în căști.

Asa ca ma mai gandesc, dar va trebui să înțeleg de una singură calea in care merg. Stiu doar că ea duce înspre oameni, inspre solidaritatea reala nu propagandistă și înspre nevoile celor dragi. Adică a tuturor celor pe care i-am iubit vreodata, într-un fel sau altul. Si a celor care, intr-un fel sau altul mi-au schimbat viata, perceptiile.

Mi s-a terminat crema de față. Si mi se rupe cablul de la incărcătorul telefonului. Si nu-mi pasă prea mult.  Si nu mă mai machiez de o săptămână, că nu am timp sau chef, îmi murdăresc masca.