Carti care nu m-au format

Astazi stateam de vorba cu un amic. Amicului i se expuneau niste fapte.

Dupa ce-am terminat discutia, m-a intrebat ce parere am. I-am spus o ipoteza, dintr-un unghi.

“Dar ai remarcat faptul ca a mentionat si de intamplarea cu pricina de acum 5 ani, era identica, ce-ti spune asta?”

Nu remarcasem, nu mi s-a parut important. Insa pentru circumstantele noastre, aceea era piatra unghiulara si nu ceea ce constatasem eu.

Noi oamenii trecem faptele, intamplarile, povestile printr-un filtru. Atat de personal incat omul de langa noi nici nu are 70% din acest dispozitiv special. E prevazut cu alt model, cu alte procente. Filmul care pe mine ma amuza la maxim, tie n-o sa-ti smulga un zambet. Cartea pe care mi-o afisezi tu de 70 de ori pe wall, mie n-o sa-mi placa. Intamplarea mea care tie-ti pare banala, m-a invatat pe mine ceva, cand altii poate dormeau sau scriau hartii de care-or sa uite maine.

Sa mergem inspre biblioteca.

La scoala citesti in primul rand pentru ca esti obligat. Idealul este sa nu te dea nimeni cu capul de tabla asadar ma refer la o obligatie morala, esti in formare, faci ce ti se spune si ce inveti “ca e bine asa” si ca “asa trebuie”. In functie de cum esti legat la trup si la suflet, prinzi ori ba- dragostea pentru lectura.  Eu le inhalam pur si simplu.

Am facut cea mai buna compunere despre Sobieski si romanii, nu stiu daca a fost primul meu 10 cu coronita. Ma mai chinuia gramatica dar cu metaforele ma jucam si era cel mai frumos joc. Dar astazi a trebuit sa ma uit pe net, sa vad cine-a scris nuvela. Creierul meu a facut niste fisiere si l-a pus acolo pe Negruzzi, pe multi alti scriitori de marca si vreo doi iubiti al caror nume nu mi-l amintesc. Probabil nu erau marca inregistrata.

Am citit foarte mult dar ajungand la filtre recunosc cu mana pe inima ca cititul mi-a permis sa am limba ascutita si taioasa, imbogatindu-mi vocabularul, spre disperarea barbatilor din jur, dar mai ales a femeilor. Sigur, e si asta o strategie sa vorbesti mult si aiurea ca sa nu apuce al´lalt sa puna intrebari, mai ales cand e vorba de o cunostinta noua. Si apoi taci. Si cateodata taci de tot.

Si ramane conversatia doar pentru cei foarte apropiati.

Sigur ca majoritatea cunostintelor le-am achizitionat citind. Dar ma deranjeaza cu mot cei care considera ca X sau Y autor e un must have pe lista. Credeti ca mai tin minte ceva din Dante? Infernul poate. Din Dostoievski? Din marchizul de Sade (a, da, de aici mai am amintiri). Din Rodica Ojog Brasoveanu? Normal ca-mi amintesc tot din Sandra Brown, mai ales copertile.

Si stand asa intr-o zi de veghe in lanul cu tampiti, la o institutie de stat, mi-am dat seama ca un flash, un pasaj, imi readuce o aripa dintr-o oarescare carte citita odata. Cartile bune si cartile potrivite nu le uiti. Nici nu “te marcheaza”. Se muleaza in sufletul tau si cateodata un personaj iese la iveala. Si-ti amintesti un anumit pasaj, intr-un moment potrivit. Motivare. E ca si cum ai da cu luciu peste substanta cerebrala si incepi sa sclipesti din nou. Daca asta inseamna ca esti marcat pe moment atunci sunt de acord cu termenul.

Totusi tin minte primele povesti care mi-au placut cel mai mult si cel mai mult. Le-as mai reciti acum, cu drag daca as avea timp: O mie si una de nopti. Basmele Romanilor. Doamne ce greu le lasam din mana seara, cand imi picau pleoapele.

 

Acum, in concedii citesc carti usoare. Carti amuzante. Beletristica. Tot ce nu am timp sa citesc in alte momente. Il devorez pe Dan Brown intinsa la soare. Citesc autori romani, o recitesc pe Agatha Christie, cumpar carti recomandate de altii, le citesc cu drag si le asez apoi in biblioteca.

Pe Eckhart Tolle cu Puterea Prezentului si pe Pema Chödrön cu ale ei “locuri care te inspaimanta” le-as pune cu siguranta pe lista lecturilor care mi s-au potrivit mie si-au venit la momentul oportun.

Dar de-o vreme, de cativa ani imbin utilul cu placutul. Citesc si cate 2-3 carti in paralel pentru ca lecturile de specialitate- unele dintre ele sunt ca diazepamul. Si-atunci comut.

Nu am nevoie sa-mi spuna oarescine “ca-s citita”. Eu vreau sa fiu informata.

Singura  carte pe care-o citesc in format digital acum e Ekman cu Minciunile adultilor. Nu va suparati ca va spun, Lie to me e un serial grozav dar daca credeti ca ramaneti cu ceva din cartile lui Ekman fara sa stiti pic de anatomie, va inselati. In rest il recomand cu fierbinteala. Mi-am lasat centrala pornita.

Astea ruleaza acum. Keine ahnung ce urmeaza.

Din cartea de mai sus aflati minunatii pe care medicii nu vi le spun ca nu au chef, timp si nu le stiu nici ei pe toate. E relaxanta si usoara.

Din mitul eternei reintoarceri am inteles 10% si tot e bine. Filtrul, remember?

Cam asa e cu cartile si la fel e cu filmele si cu povestile mele de pe blog. Voi alegeti ce vi se potriveste, nu ce vi se ofera.

In rest sunt foarte ocupata si va doresc o seara faina.

Cine-a spus ca nu poti sa fii frumoasa, desteapta si sa stii aproape totul despre ojele de la Sephora si despre politica? A… astia care-au citit prea mult 😉