7 Seriale pentru timpul pandemiei Covid 19. Seriale cu sfârșitul lumii, virus, sf, supraviețuire.

(unele sunt în draft de când au apărut, acum e destul material cât să vă alegeți măcar unul dacă sună tentant)

Te pun pe gânduri. Poate că Sful și realitatea au în comun mai mult decat am fi crezut?

Si anul trecut mi-am notat deja la ce mai apuc să mă uit iar cele pe care nu le-am suportat mai mult de 2 episoade, nu le-am adăugat aici. Totuși, mai încerc să completez. De unde apetitul pentru acest gen de seriale? Păi te fac să te pierzi în ele, uiți de frică dar apoi frica revine așa că recomand cărți sau meditație 🙂

Strange things

Strange Things le are pe toate.

Când am ajuns la momentul în care puteam să scriu despre mai multe seriale terminate- văzute ori abandonate, mi-am  zis: am o problemă cu memoria, nu-mi amintesc vreo 3 seriale. A trebuit să revăd  trailerul de la Strange Things. Nu sunt mai multe filme e chiar acesta!

Ia să-l scriu prima dată p-ăla cu adolescenții care joacă un joc de ai impresia că seamănă cu Jumanji. Ba, stai că nu-s adolescenți, sunt niște copii. Aaaa, ăsta e motivul pentru care-am ezitat să văd serialul. Dar e absolut fantastic, m-am desprins greu de pe un episod pe altul. Și mai e serialul cu femeia care-și crește singură copilul și copilul dispare. Nu e crimă, e o altă realitate și cineva încearcă să ia contact cu ea, cu mama. Apoi e și ăla despre fata-număr, tânăra care scapă dintr-un fel de închisoare în care-i erau testate și pregătite abilități ce depășesc cu mult pragul posibilităților  minții umane.  Parcă ai impresia că vezi și scene din Alien (filmul ăla vechi din 79) si dosarele X Predator pe ici-colo când de fapt totul e absolut nou și cu niște întorsături la care speri uneori dar nu te aștepți la ele.

Filmele horror nu-mi plac. Nu e horror, nu apare brusc un zombie plin de sânge și nu urlă o victimă cu spume la gură și nu se întoarce  roată-roată capul unei păpuși nasoale.

Strange Things are de toate și e plin de suspans. Puștanii de 11-12 ani fac deliciul actiunii si al dramei, un orașel întreg e dat peste cap aparent de un joc. Sau e salvat de jocul respectiv? Te ține cu sufletul la gură și merită, de văzut în pandemie!

Personaj preferat Eleven. (Millie Bobby Brown) Un rol potrivit mănușă!

Are 3 sezoane. Stranger Things 4 nu se mai filmează din cauza pandemiei.

Trenul zăpezii Snowpiercer

După Strange Things am căutat unul care să-i semene. Așa cum am făcut după Prison Break sau Homeland. Ei bine, am găsit un serial care-ar putea fi pe placul celor care-au rămas impresionați de Strange Things dar nu e acesta, vi-l prezint mai târziu.

Scenariu apocaliptic, căutat pe net.

Lumea se sfarșește sau e pe cale de a se sfârși. Fără mutanți și oameni care trag unul  în altul. Rămâne premisa bineștiută: oameni foarte bogați care au acces la tehnologii din cele mai avansate până la cei mai săraci. Numai că acum totul se petrece într-un singur… tren. Cu o mie de vagoane. În coadă cei mai săraci, înspre locomotivă așa-zisa cremă. Cum există o homeostazie biologică, există – cel puțin în serialul ăsta- una karmică iar cei din față se trezesc că au nevoie de unul din spate.

Oricât de bine înfipt ai fi, ideea e să nu uiți când urci, cobori, înaintezi sau mergi înapoi – că treci prin mijloc, printre cei mulți. Care aici, își vor juca fiecare partea de existență în funcție de ceea ce doresc să obțină.

Snowpiercer are unfinished bussines și o mare popularitate, ai dramă, sf, thriller, obsesii – așadar se spune că al treilea sezon va reveni pe la începutul anului 2022 și că se filmează și în pandemie.

The rain

Alt film cu adolescenți, mi-am zis. Păi și dacă e sfârșitul  lumii, ăștia se pupa, se înșală, se împacă, au relații dublu sincron, se dau de gol, le pica balele de Alien pe ei și sângele de vampiri, explodează Godzilla și ei se privesc în ochi să-și spună Te iubesc pe tine în loc de hai să fugim.

Totuși, am dat play și mi se pare bună treaba. Mai mult decât bună, serialul m-a captivat complet! – te pune-n fața faptului că există posibilitatea ca lumea să se schimbe de pe o zi pe alta total și absolut dar n-ar putea nimeni să prevadă Cum sau DE CE. Oricum, e vorba de un virus care face ravagii (sună cunoscut?), sfârșitul lumii așa cum o știm noi, suspans la fiecare episod. Sunt momente în care poți ieși, înaintezi, vechiul clișeu și momente în care găsești adăpost sau mori.

Niște părinți care dezamăgesc, niște copii care vor să afle răspunsul la toate întrebările dar până la urmă e vorba de o luptă pentru a rămâne-n viață. Si cum am spus deja că nu-mi plac serialele horror cu zombie si case bântuite și păpuși ucigașe sau bebeluși vârcolaci (desigur, nu pot spune că nu există ultima specie) –  lupta asta de a rămâne-n viață nu are scene care să-ți creeze un discomfort vizual consistent. Cel puțin nu multe.  

Are 3 sezoane,  nu am găsit nicio sursă care să confirme o continuare cu o dată măcar relativă.

Și ca-n majoritatea serialelor cu tineri, dintr-un unghi se observă și abordarea relațiilor prietenie-conflict-supremație-n gașcă. Până acum, am dedus doar că – cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai puțin predispuși să înșele așteptările. Adică naivitatea, inocența are și ea o component exclusiv bună, oricât am râde de ea.

Serialul scandinav  e foarte bun, îi dau nota 10.  Așa că dacă ai acasă un adolescent și vrei să-ți petreci timpul uitându-te la serialele lui preferate, nu pierzi nimic, e chiar palpitant.  Personal, nu pierd nici un episod din Eroi în pajama. De exemplu, abia aștept să văd ce se întâmplă după ce Șopi a preluat comanda.

Biohackers

Deși pare ușurel și poate că este dacă-l compar cu The rain sau cel cu trenul zăpezilor veșnice, seriale care mie mi-au plăcut foarte mult, Biohackers te ține într-un suspans ușurel dacă ai 40 de ani și vrei să-ți îmbunătățești limba germană. Un serial nemțesc care-și atinge scopul probabil pe targhetul său de vârstă.

Ce se poate întampla dacă devenim prea siguri pe genele noastre? (nu pe cele false)

Ne putem juca cu ele, cu ce preț, ce ești dispus să sacrifici?

Si când biologia moleculară e mai mult decât pare într-o universitate de prestigiu, când un secret se ascunde în spatele unor experimente aparent banale apar situații din cele mai noi. Mi-a plăcut exact pentru genul ăsta de oglindă răsturnată-n decor.

Biohackers are două sezoane, 12 episoade și mie mi s-a părut c-ar mai trebui să urmeze un sezon. Nu este despre vreo pandemie, asa cum ar putea gândi unii sau despre virusuri care se răspândesc ușor însă este despre cei care ar putea face posibile aceste lucruri în viitorul apropiat.

The Foundation

Serialul lui Isaac Asimov (biochimist, cunoscut pt lucrările SF,maestru , om pro-știință) e descris destul de simplu ca fiind SF – cu un grup de exilați pe diverse planete.

Am citit după ce am văzut serialul că e vorba de o regie după cărțile lui, c-ar fi o trilogie numită Fundația – cel mai bun SF al lui probabil, cel mai aclamat. Ei, dacă n-ai citit cărțile și nu ești mare fan SF poți descoperi în Fundația mai mult decat un science fiction. Un serial cu posibilitățile infinite pe care le-ar putea oferi Galaxia noastră dar și altele, în prezent nedescoperite  dar si nesigura înclinare a balanței dintre bine și rău. Lupta continuă pentru putere, indiferent că ești între stele sau între bucăți de roci și pământ sterp.

Peisaje extreme, regie atractivă, noi științe care se dezvoltă și într-adevăr, un film care-ți stimulează imaginația. Limita de dispariție a iubirii pasionale dintre oameni pare a fi aprope și relativ ușor de înlocuit, cu o păstrare a dorințelor carnale reflexe. Ca-n majoritatea filmelor de genul ăsta e speculată și ideea că atracțiile sufletului către un altul sunt periculoase și că unii le-ar putea îndepărta fără scrupule pentru menținerea dominației asupra speciei.

Acum, anul acesta adică, s-a filmat și transmis primul sezon, deci nu e mult de văzut dar destul cât să mai decizi dacă-l aștepți pe următorul.

Jocul Calamarului – Squid Game Grozavul, nemaivăzutul, înspăimântătorul, ciudatul

2-3 tineri au vorbit despre el (țineți minte oare că atunci când aveam 18-20 de ani moartea era ceva ce se întâmpla doar altora? Sau în filme?) și m-am uitat în timpul sportului de seară de dragul de-a scrie, poate mai aduc ceva interesant pe blog.

Nu e un serial pe care să-l minimalizezi din 2-3 fraze, critic de film de-ai fi. Nu e un serial pe care-l recomand adolescenților, tinerilor.Dar fix acolo țintește.

Mixul ăla de coreean-Ori Ki Neq- Jean SE Kua, ochi oblici, efecte speciale, căsuțe aparent de jucărie și o costumație care-ți poate aminti de experimentul Stanford dacă ai auzit de el. Cred că sunt efectele primei atracții, după ce își trec nervii celor 20 de minute în care parcă nu se întamplă nimic.

Pentru ca mai apoi să rămâi ca împăiat urmărind linia subțire dintre un joc aparent inofensiv și moarte – evident, totul presărat cu foarte mulți bani. Puțină liniște în fața cruzimii filmului poate fi inoculată de ideea că la un moment dat, organizatorul jocului dătuturor șansa de a renunța după prima rundă parcă. Una care arată tuturor participanților ce-i așteaptă.

Din altă perspectivă, e pusă-n lumină delimitarea fină dintre om și bestie. Ce mai rămâne uman în noi  când renunțăm la absolut toate principiile? Vezi în jocul calamarului. E vorba tot despre lupta acerbă pentru supraviețuire și bani. 

The iron fist – pumnul de fier

Crimă, dramă, sf, aventură, ce mix mai tentant pentru perioada pandemiei. Dacă nu te-ai uitat la benzi desenate când ți-a fost vremea, acum ai ocazia. Filmul serial e ușurel dar nu plictisitor. Dacă nu știi că mai sunt și alte seriale înrudite din aceeasi serie, ai ocazia să urmărești o intrigă unică presărată cu suspans. Elementele SF apar pe parcurs.

Un tip entuziasmat apare de niciunde în mijlocul străzilor aglomerate pline de oameni grăbiți, aproape robotici și ticsite de corporații aflate-n zgarie nori. Intră într-o clădire și întreabă fericit de un CEO de pe-acolo. E dat afară în șuturi cum s-ar spune. Totusi, tipul cel cu hainele ferfeliță e dispărut de 15 ani, declarat mort și nu se dă bătut cu una cu două.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *