Cum să-l înnebunești de plăcere

Ani de zile am dat bani pe reviste lucioase intre filele carora gaseam articole crăcănate, care-mi captau interesul- doar erau traduse pe jumatate din ingemănatele din alte tari. Si jurnalistele de pe-acolo erau mai tupeiste ca Madonna.
Apoi mi-am dat seama ca e suficient sa-l înnebunesti. Plăcerea trece repede.

Eram in Beirut, bausem o cafea care continea intreaga cantitate de cofeina sugerata de rapoartele organizatiei mondiale a sanatatii si acu fugaream prin casa mâtzul lu frate-su. Partea buna era că in afara de tahicardie, aveam si viteza, cand treceam prin camera in care statea maică-sa pufaind alene dintr-o shisha, n-apuca saraca sa-si scoata pipa din gura sa ma mai intrebe a cinspea oară unde amar îl întalnisem pe fiu-so.

Mâtzu a obosit, eu am mancat si m-am calmat, a inceput telejurnalu – si in fiecare camera rasuna un intro de razboi, mi-am amintit prin ce traumă trecusem, când, nepricepand nimic, a trebuit sa ma uit cum îl împușcă pe Ceausescu life . Nu stia nimeni ca imi zbocoteau ochii in cap si daca-mi cadea Mario de pe un tub de-ăla cand ma jucam pe televizor.

„Ma duc sa-mi cumpar tigari“
„Vrei sa vină Selma cu tine?“
„Nu, ca ma descurc, raman jos cat sa fumez o tigara.“

(ultima data cand am iesit cu Selma si i-am spus in francezo-araba ca vreau smochine moi, mi-a cumparat niste pere nemaivazute, dulci si aromate, doua zile ieseam din toaleta numai ca sa dorm si sa beau apa, am crezut ca mor de dizenterie în fundu lumii si acolo ma acoperea doar soarele nu si asigurarea medicala)
„Cobori, tastezi pinul, iesi in dreapta, treci strada, nu te uita la semafor, uita-te la masini si traverseaza langa vreun localnic, al doilea magazin pe care scrie…“
„Stiu, stiu. Da masinile opresc pe bune daca-mi ridic rochia asta pana la genunchi, nu-i asa periculos“
(nervi) „Sa vii repede, ia-ti telefonul.“

Dupa 3 ore, 3 membri ai familiei erau pe xanax, că le traficasem eu din Romania cate-o cutie.
Consortu, hipotensiv de altfel, ajungea în diastola- la valori de 100.

Eu fumasem intr-adevar numai o tigara că erau atat de rele, pe cat de aparent originale.
Cand m-au vazut în usa, in loc sa ma certe, si-au asezat frumos covorasele si i-au multumit lui Dumnezeu ca nu m-a răpit Al Qaeda sau extraterestrii.

„Pe toti demonii, unde-ai fost si ce-ai facut?“
asa-mi tradusese mie ulterior dictionarul.

Pai fusesem sa-mi cumpar tigari. Am stat 15 minute sa traversez, uitasem sa-mi iau fusta lunga, eram cu pantaloni. Langa magazinul de tabac si ziare era un fel de inwi si m-am dus sa-mi incarc cartela. Pentru o simpla incarcare, acela mi-a demontat telefonul si m-a pus sa semnez 3 hartii, apoi a dat el insusi telefon la firma-mama si mi-au pus credit. Asa c-am putut fi sunata intensiv- „persoana apelata nu poate fi contacta“.

Toti erau foarte curiosi, prietenosi, fara sa incerce sa-ti vanda ceva, asadar, intr-o ora- toata strada pe care se afla inwi si Tabacul stia ca-s dintr-o tara numita Romania, cat a costat biletul de avion pana acolo, scopul si durata vizitei. Băusem „tchai“ de la nevasta operatorului de telefonie mobila si ahwa mazboot unde-mi cumparasem tigarile, acum doream sa ma intorc sa-mi reiau cursa prin casă- dupa mâț.

Dar la intoarcere, un grup de soldati – cum mai vazusem doar in filmele cu Bruce Willis, pe langa masini si tancuri – au fost si ei curiosi. Am stat la taclale, in intersectie, cu doi sefi care-o rupeau bine in engleza, c-ailalti nu stiau o boaba. Reticenti la inceput, dar foarte politicosi, m-au intrebat unde stau si ce (minunea mirarii) fac pe-acolo, de ce nu-s in insulele Canare. Am povestit apoi despre Hagi, despre clima si despre locurile frumoase din Beirut. Cand l-am rugat pe unu sa-mi arate arma, s-o vad si eu de-aproape, un tip care parea comandant a urlat ceva in araba si mi s-a facut semn- la fel de politicos „La“, fata, e timpul sa-ti vezi de drum.

„Ce cladire frumoasa, păcat ca-i bombardata“

Saptamana care-a urmat „disparitiei“.

Ne plimbam, vreo 6 oameni si-un kinder prin orasul vechi. Mă intelegeam tare bine cu ăla micu, spunea mereu da-  adica „na am“ cand il atentionam sa nu-mi mai lipeasca inghetata de fundu pantalonilor. Restul, vorbeau in limba lor.
Si-ajungem la un ceva ce eu credeam ca-i vreum sit turistic, tac toti si exclam molfaind curmale invelite in biscuiti:
Oaw, ce lucrari! In groapa asta fac piscina?

Perechile de ochi s-au uitat la mine si-am fost informata ca aceea e unul din locurile bombardate recent de Israel si mi se spune numarul mortilor.

Ii iau inghetata lu ala micu ca sa strige ceva, el nu striga, il iau de mana si in urma convoiului, copilul ma trage intr-un fel de „frizerie“ antica. 3 barbati ies in momentul in care intru eu. Dar barbierul, om batran si cu frica lui Dumnezeu, primeste tot ce-i intra in ograda si ma indeamna sa ma uit, sa m-asez pe scaun, copilul ma piaptana cu un fel de furca murdarica, imi smulge Lorealul din cap, barbierul ii da o perie si-i arata cum sa faca, amandoi sunt bine dispusi, eu mirata, parca intrasem in alta dimensiune. Copilul c-o foarfeca se repede sa-mi taie o suvita de par, ca i se parea lui c-am prea mult si prea la vedere, eu ma feresc si-mi reteaza o bucata de guler. Jugulara la locul ei, all checked, ok.

Am iesit dupa o ora- cu forta. Consortul striga la mine din usă ca maine, dar maine cumpara bilete sa plecam,  el asa ceva n-a mai pomenit. M-au cautat prin toata medina si o tanti le-a spus ca „femeia inalta si copilul mic“ au intrat la Sidi Abdul. El imi facea scandal mie, in limba noastra, femeia striga la copil in franceza, Sidi Abdul isi pierdea painea pe ziua aia- in limba araba,  toti clientii stateau afara, ca la circ, degeaba-i invita inauntru.

Si am trait fericiti pana ne-au enervat altii.

De-aia zic ca nu-i nevoie sa înnebunesti un barbat cum scrie in revistele glossy. Il pierzi cu siguranta.
Esti femeie in cele mai frumoase si mai nebune sensuri? Be yourself. Dupa ce devine dependent de adrenalina pe care i-o oferi, daca nu face cardiopatie ischemica, se indragosteste lulea.