Resort Savoy- Sharm el Sheikh -cazarea

Acest articol este unul care lauda desavarsitul chip machiat perfect al hotelului -resort Savoy din Sinai -Egipt. Unul care ridica in slavi rochia multicolora de flori, colierele de palmieri care cresc in gradini udate impecabil, mirosurile invaluitoare din lobby-urile restaurantelor, priceperea bucatarilor si marimea bailor din camerele duble.

Si nu in ultimul rand un articol care trimite la dracu o mica parte a staffului care se ocupa de receptie-preluarea rezervarilor-frecat menta .

Partea stropsita a oricarei calatorii care depaseste 100 de kilometri e ca te face sa te simti ca o gogoasa cu prune scapata pe jos in desertul Kalahari. In 4-5 ore de zbor cu avionul te dezhidratezi binisor, te balonezi regulamentar, ti se blocheaza peristaltismul . Daca mai ai si escala cu transfer, incepi sa juri ca nu mai mananci sandwichuri o luna, te dor ochii, ceafa si in loc de buna ziua la controlul pasapoartelor spui „Doamne ajuta“

Ajunsi in Egipt , am fost introdusi intr-un hilaro-mobil al carui aer conditionat venea din sud si se numea briza usoara. 4 bagaje grasune nu mai aveau loc in portbagaj si ma intrebam in timp ce-mi rodeam o unghie (obicei preferat la doze mari de stress) daca n-or sa ni le puna in brate. Vine Ahmad, verifica pasapoartele a 5 a oara. Nemtoaica blonda din spatele meu face scandal. Ahmad i-a cerut 20 de euro pentru viza. Ulrike nu intelege de ce ea trebuie sa plateasca si noi nu. Ahmad ii explica in doi timpi si trei limbi (engleza, jumate germana impestritata cu arabescuri si in fine doua cuvinte in rusa pe care probabil le-a retinut el de la ultima iubita care si-a dezghetat fundul in Sharm) ca noi nu am luat viza ci stampila de intrare in Egipt. Ulrike spune ca nici ea nu vroia viza dar s-a dus cu turma si mustaciosul arogant din aeroport le-a „pus-o „ tuturor. Ahmad ridica din umerii slabi. Daca ti-ai pus-o trebuie sa platesti. Mie Ahmad mi se pare rezonabil, masinuta se zdruncina in toate partile- soferul arunca pe „acoperis“ bagajele care nu mai au loc in portbagaj.

La receptie dam rezervarile, pasapoartele si asteptam. Ne uitam la receptioner, el la noi , apoi pe pereti , pe tavan , mergem la toaleta , venim de la toaleta.

Va rugam sa asteptati 5 minute ne spune un receptioner inalt , slab si cu un canin incalecat.

5 minute egiptene se transforma intr-o ora. Insulina mamei se incalzeste, partenerul meu incepe sa scoata fum pe nari (fara tigara) iar eu fac o alergie incat imi vine sa ma scarpin si-n albu ochilor. Asteptam doua ore. Chem un medic pentru mama, glicemie 200, tensiune mare, foame si oboseala. Se saturase de sandwichuri pana la urechi.

Vorbim cu doi receptioneri, nu aveti rezervare. FTI e de vina nu noi.

Intrucat sistemul prin care voi, un hotel de 5 stele va faceti rezervarile l-ati inventat si pus la punct nu ma priveste nici pe mine – ii spun lu Ahmed2 . Eu am rezervarea in mana , am platit de mai bine de o luna faptul ca bolul vostru turistic se bloca intre esofag si ass nu ma intereseaza.

Chemam directorul, vine un „desk manager“ si se prezinta drept atotputernicul .

Vorbeste fluent si frumos engleza imi indruga mie ceva, al meu intervine si pune Cdul in araba in ritm allegro- mie mi se rupe filmul.

Ca sa primim cele doua camere usuram un card de vreo 3500 de dolari. Directorul Imhotep ne promite ca de indata ce se solutioneaza cazul cu iz de David Copperfield , tranzactia va fi stopata.

Cerem o hartie scrisa de mana si semnata cum ca la sosire nu am avut rezervare la Savoy. Imhotep isi inlatura o musca de pe ochelari si ne spune ca o trimite pe mail .

In final ajungem in camere nervosi, obositi cu glicemiile crescute sau cazute pe la 50 , nivel de la care stelele de pe cer par verzi iar distanta pana la pat si un pahar cu apa se masoara in secunde-lumina

Pe scurt: primire penibila, multe minciuni si profesionalism 0 la receptie si in sectorul Pinochio-desk-manager.Am cerut in fiecare zi hartia aceea ca sa putem sa dam de capat problemei in Germania la compania care intermediaza ofertele agentiei FTI …..vezi de treaba. Pur si simplu nu au vrut sa o scrie iar in ultimele 15 minute petrecute la hotel, acelasi desk-manager a promis cu mana pe nasul lung ca ne va trimite pe mail raspunsul la problema noastra dupa ce va lamuri lucrurile cu bolul, blocajul, assul si esofagul

Dansii au vrut sa se asigure ca isi vor incasa banii transferand 3500 de dolari in contul hotelului desi aveam scoase la imprimanta rezervarea cu numar de efectuare a platii .Insa nu au vrut sa ne dea o hartie care sa confirme faptul ca nu eram asteptati la Savoy, ca sa ne rezolvam si noi problemele cu firma din Germania. Nu stiu de ce se temeau. Ca ii dam in judecata pentru ca nu am fost cazati si primiti normal?

Vreau sa mai specific ca in ultima zi cand Pinochio a dat ochii cu noi (la cererea noastra of course) ne-a spus (de parca il fulgerase amnezia) : am inteles ca ati asteptat cam 10 minute in plus dupa timpul de check in la noi la hotel si a fost problema. Am zambit noi ca teroristii constipati (teroristi ca il deranjasem pe Pinochio de la siesta, constipati ca plecam ) si i-am aratat bonul de la efectuarea transferului de pe card – bon care le arata vina si neprofesionalismul. Doua ore- fix de la sosire pana la incasare – dupa care am fost insotiti la camere

Dincolo de disconfortul pe care l-am avut noi la sosire si nu e musai sa il aiba si alti teleleo-turisti, Savoy e un vis. Angajatii sunt atenti sau prea atenti, tantarii nu sunt mai multi de doi in fiecare camera- ii puteti prinde si ucide repede si legal, prosoapele sunt curate , insolatiile – de bun simt si nu agresive ca alea de la Marea Neagra, pestii toxici numai daca ii calci pe cap , apa din piscina e cloro-potabila (sa stii asta in caz ca iti intra prin mai multe orificii , ma refer la urechi, nas, gura) iar afonii care canta la barurile karaoke adorm repede

Savoy este cel mai frumos/bun /grozav hotel la care ne-am cazat vreodata in Egipt
Recomand Savoy cu caldura. Febril chiar 😀