Pregatiri de primavara in timpul pandemiei de Covid 19

14 aprilie 2020.

Starea de urgenta in Ro se prelungeste cu o luna.  Peste 350 de morți în țară.

Avem primele doua cazuri de Covid 19 in oras.

Ai o usoara anxietate, dar o stapanesti.  Trebuie să rămâi pozitiv. Virusul alege. Nu se poartă în nici un fel previzibil. Multe infectari, testări, morti, imbolnăviri par un nonsens, în lume e haos. Ne va restarta total. Depinde de noi cum, îmi tot spun asta, depinde de noi.

O zi: Vin la serviciu ca-n fiecare dimineata si la un moment dat, nah, ca mi-am propus eu sa fiu mai atenta, mai prezenta in natura, pomii inmuguresc, etc… vad niste pete rosii de vopsea. Pe stalpi, pe usile caselor. Ce-mi amintesc imediat e sangele Mielului cu care se spune ca s-ar fi pazit iudeii de furia lui Dumnezeu. Nu-mi imaginez un Dumnezeu furios, e o figura de stil. Asa… ma gandesc, mai oamenii astia or fi vorbit si si-or fi facut semen pe usi sa fie crutati…

Pan la urma, mai vad si alt semn, si mai sa-mi scuip in san. Clar, Scaraotchi fu pe-aici.

Un caine ma latra de rupe buruienile, vine din fundu ograzii peste straturi, cred ca-I corcit c-o maimuta, sare pe jumate gardu si hamrrrrr, hamrrrr de-acolo. Prima data, acu cateva luni cand m-a ghicit pe partea aia, m-am speriat rau, era inca noapte afara, liniste totala, nu trecea nicio masina. Si borcică asta mic si negru si sonor din cale afara, era fix langa gard si a inceput sa urle numai cand am ajuns langa el. Mi-a coborat nodul din gat in sutien. Nod in gat aveam pentru portiunea urmatoarea, aia in care circula masinile cu viteza peste 100…

De atunci il marai si eu si fac ca pisica cand trec pe langa el– da ma uit intai sa nu fie proprietaru-n curte. Nu ca m-ar interesa ca zice el ca-s nebuna da avem ziar local…

Ieri am facut cumparaturile-n supermarket. Sunt zile si zile. Uneori oamenii poarta masti, asa cum deja s-a recomandat pentru toti, alteori nu. Izolarea dar si munca de acasa, TV-ul, au o influenta usor negativa, depinde ce asculti sau cum reusezi sa te repliezi, asa incat starea ta emotionala sa nu-I afecteze pe ceilalti din familie.

• Oamenii sunt acum undeva la mijlocul crizei, despre Covid 19, nu stiu, ca nu-s medic. Sub masti stau acum furia, bunatatea, nervii, calmul, te injura si se retrag, te binecuvanteaza si răman, se supară pe tine din orice sau se bucura ca esti si tu ca ei. Unii se orienteaza mai mult si inspre altii sau raman inchisi in sine si teposi, ca aricii.
• Imi cunosc vecinii! Sunt toti oameni ok, cu bune si rele, ca mine! Nu numai ca-I cunosc dar aproape c-am si schimbat 2-3 vorbe intre noi si n-am patit nimic!
• Ne temem cu totii de cei care tusesc si stranuta, desi toti tusim, stranutam si ne curge nasu ca sunt virozele respiratorii usoare si alergenii de primavara

Mai sunt cateva zile pana la Paste. Oamenii stau la povesti pe strada, fug in grup la cumparaturi, magazinele sunt cam pline dimineata… dar si de politie e plin. Stam in case si pe langa case – cei ce stau in apartament sunt si mai greu incercati- de vreo luna. Nu vreau sa-mi imaginez cum e sa locuiesti singur, sa fii si in varsta. Am vrut sa-l contactez pe Hani dar nu vorbeste cu mine demult, nu m-ar lăsa sa-l ajut nici prin prietenele de la Cluj…

Nu mai auzim de morti in accidente rutiere, traficul e diminuat maxim. Nu mai auzim nici de mortile pacientilor cronici sau simplu- acuti pentru ca frica de Covid 19 e atat de mare incat numaratoarea si indicatiile Ministerului si ale DSPului au virat total pe cei morti depistati pozitiv la  Covid 19

Precupetele spun ca gata, nu se mai moare de altceva, ba da, se moare dar nu mai sunt monitorizati decat cei depistati pozitiv la virusul asta, brusc celelalte boli, ii privesc aparent doar pe purtatorii lor. Pe cand un bolnav de covid poate infecta juma dintr-un spital daca nu e depistat la timp.

Un virus foarte contagios. Nu cred ca are vreo legatura dar imi tot amintesc de cei patru calareti din apocalipsa lui Ioan.

Ciuma, Razboiul, Foametea si Moartea. Ii imaginez metaphoric. Li s-a dat lor putere… asa-mi amintesc ca scrie, chiar nu googalesc. Deci Mielul le-a dat putere. Ori asta nu inseamna ca e bipolar si El, o bipolaritate care se afla in fiecare dintre noi? Poate fi numita metafora mea o blasfemie? Poate. Poate exista binele fara rau? Nu in viata asta.

Si atunci de ce nu intelegem ca tot Dumnezeu i-a dat putere si acestui virus asupra noastra?

Si de Paste si inainte, oamenii tot insista sa mearga la biserica, sa se adune laolalta. Pricep ideea de rugaciune colectiva dar pana si-n vremurile lui Moise li s-a spus intr-un anumit timp să intre in Casa Domnului doar anumiti preoti. De unde neascultarea asta si fata de cine? Oare credinciosii nostri cred ca autoritatile nu vor ca ei sa mearga la biserica? Oh, de v-ati ruga acasa sa avem timp pentru toate astea!

Numai de noi depinde cand si cum se va imblanzi. Nu prea cred ca are importanta ce mancam, unde si cum ne rugam, cati bani avem sau cat de neinsemnati parem in ochii altora.

Suntem cablați pe aceeasi sursa de energie si e dereglat tot sistemul. Nu mai putem da vina mereu, doar pe altii, mai ales cand Altii suntem chiar noi.

Puteam sa ma retrag, sa stau acasa dar ma ajuta A cu baietelul. Pot inlocui in echipe, pe teren si in birouri. Iar munca-mi face bine. Colegii sunt pozitivi in general si destul de inchegati, suntem si noi oi albe si oi negre.

O sa trecem cu bine. Acum invatam sa ne rugam si pentru altii, sa ne gandim la altii.

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!