Tusea si cu J(unchiul) in vreme de Covid
Cam la 3 zile după ce s-a declarat starea de urgență sau alertă, grosso modo- (nimeni nu știe diferența, e ca vremea), și-am citit că-n Italia au murit vreo 600 într-o zi, de Covid 9, mi s-a pus un junghi, așa, parcă mă durea și păru-n cap. Numai gâtul nu, n-am avut nici febra, așa ca m-am bucurat gândindu-mă că e foarte posibil să am gută. Că doar am 40 de ani, trăiesc în Romania, mă încadrez oarecum în descrierea bacilului de mucegai din capul Streinului. Și junghiul se muta, cuminte, dupa câte 4-5 zile ba la un genunchi, ba la coaste, ba la cervicală, numai coccisul nu m-a durut.
Eram ori fericita de-a binelea, ori nebună pe jumătate că am gută, asta fiind legată de acidul uric, vechii egipteni si Hipocrate. Ce mi-e o gută și-o zona zoster, în comparatie cu ăia care mor pe holuri, la televizor, cu telefoanele sunând în gol?
Febra si unchiul conspirationist
Tot la 3 zile după starea de urgenta, s-a manifestat oarecum si mama. Buhăia precum cimpoiul, când ies maramureșenii de Anu Nou. Ce ai? Că n-are nimic, numai multiple informații de la televizor și-a mâncat tofu rece din frigider. I-am aruncat in brate un pachet de bomboane cu tantrum verde , 3 folii de magnerot, zinc, si am pus telecomanda în rucsacul copilului.
După alte trei zile a uitat să tușească, nervoasă foc că a pierdut telecomanda.
Stiam că nu se uită-n rucsacul lui, că eu îi fac bagajul cand stă dimineața cu Alis. Apoi si-a amintit de Facebook.
Pe cand am venit de la lucru, mama credea că are puțină febră si-un junghi in spatiul 3 intercostal stang, copilul de aproape trei ani credea că nu se simte prea bine iar eu credeam că i-aș bate pe-amandoi, da n-am zis nimic.
I-a trecut febra si junghiul după ce i-am sters 23 de mesaje private de la un unchi care o informa – din surse sigure- ca suntem prea multi pe planeta. Ca vom fi exterminati ca asa scrie-n apocalipsa si ca nu avem ce manca. Si nici nu ploua, iaca. Si o suna zilnic sa o intrebe daca i-a citit mesajul pana la capat.
Tusea noastra din toate zilele…
Cand tusesti (fumatorii tusesc si punct) omul se uita la tine si se gandeste: asta poate fi turbat cu coronavirus de-ala. De tușit, tușesc în gând, mai ales la serviciu, gâlgăi elegant, ca melcul când îl calci. Mi-a trecut guta instant, dupa o zi în care am avut trei ieșiri pe teren si două dealuri de urcat. A doua zi, aveam febră musculară si 37, temperatura veșnica din SPM.
Tusitul, cu sau fara masca, e cel mai bizar comportament astazi. Poti sa injuri, sa bati, sa faci gratare cu politistii cand ailalti stau acasa cu nervii-n vitrina, dar nu tuși!
E de dorit sa faci ca măgarul ca sa mobilizezi secretiile pururea pomenitelor rinite alergice pe care le detii, cu sau fara tigari. Iar poluarea e maxima, ca de-aia a stat lumea in loc. Dar nu tusi!
– e preferabil să ți se înfunde epiglota cu secretii si să-ti iasă ochii ca un curcubeu dupa taifun decat să tusești într-o incintă. Pe stradă, măcar nu te stie nici dracu, c-ai mască.
Brusc, trăiesc așadar într-un oraș în care nu mai tușește nimeni. Când ți se înfundă component glotică și te gâdilă acolo, faci așa, un fel de guiț guiț, mai elegant. Faci bot, pufăi, râgăi dacă trebuie, belești ochii de parcă te-ai așezat pe-un dulcolax. Dar nu tușesti, că poți ucide din culpă.
Tuseste acasa
Cand simti că iti vine să latri, e necesar sa scoti un guitat elegant, ca un scartait de vioara, de parca-i cineva acolo si vrei doar sa-i atragi atentia. Apoi fugi din birou, de la tigara, de la coada la banca, cu ochii beliti – cu sau fara masca si tuseste subtil, intr-un loc public, preferabil loc cu verdeata.
Apoi, poti circula mincinos si vesel, cu masina, cu trotineta, cu pruncii si cu scrisorele false:
- Am magar la Cutca si trebuie sa-i dau trifoi
- Ma duc pana sus pe deal ca trebuie sa pornesc pompa manual ca sa nu vina colegu din Cluj (deh, mai sunt si avantajele meseriei, dar cu riscurile expunerii, nu?)
- Ma simt infierbantat si ma duc la medicul de familie ca sa-mi ia temperatura
- Am iesit sa cumpar urgent unt si lubrifiant pentru bebelus. Da, am bebelus. Nu, nu sunt pensionar, am albit de cand tot apare Raed Arafat in Realitate, adica la televizor, credeam ca e robot, ca Antonia de la Cluj…
Intr-o zi, era să-mi crape traheea, că băgasem 4 tablete de Lindt in gură, că erau cu cacao 80% si venea copilu iar eu nu voiam să impart. Dacă te îneci cu ciocolata, e bine s-o faci tot acasă
Când m-a plesnit odată karma după ceafă și copilul si-a băgat mâna-n buricul meu, mi-a sărit ciocolata si pe urechi, am tușit 14 minute, ca in convulsivă. Cel mic râdea de nu se mai putea opri, un vecin bătea în țeavă, mama-si astupa nasul, gura, ochii, in odaia a șaptea din încăpere, de m-am temut să nu picăm toti pe jos si să fie și ușa-nchisă. Vreo 3 zile s-au uitat la mine vecinii – fără subtitrare, apoi am turnat eu clor pe toata casa scarii si-am tras o dezinfectie de-au lacrimat în cor care mai erau pe-acasă. Le bălteau și preșurile când ieșeau si e drept că poate am scăpat un pic mai mult, dar intenționat, că de la clor nu crăpi, doar ți se întorc intestinele. Dar eu, era să mor de la ciocolată! Așa, am învățat să… impart
Traim in blocuri si-n vremuri apocaliptice. 112 e aproape.
Nimeni nu vrea să sară doi pompieri si trei jandarmi pe el si să-l țină pana soseste ambulanța, să-l facă pachet si să-I fure sângele, ca să vadă dacă e Pozitiv sau Negativ, ca oricum pare ca nimeni nu scapa. Si tot Nimeni si-ar petrece ultimele 7 zile intr-o camera de doi pe patru, mai ales ca sunt atatea motive sa traiasca. Vin alegerile, se plafoneaza salariile, se invizibilizeaza pensile, poate mai esti si vreun norocos care-a luat credit din banca pentru un casoi. Daca lucrezi in parlament, stai lejer, ca are balta peste.
Uite o schimbare: oamenii-s la fel, ba se mai si relaxeaza dupa 15 mai. Dar în plin sezon de rinite alergice acute si aproape tabagism cronic, nu mai tușim.
Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!
Am ras pe ruptelea, m-am recunoscut in cateva scene. Da, ma abtin sa tusesc in public. Apropo de temperatura, a venit un coleg la serviciu cu aparat de-ala de luat temperatura instant, aveam toti 34, nu stiu daca era normal sa arate asa, poate era defect, dar ne-am alarmat ca era prea mica. Cred ca statusem prea mult pe scaun si se scursese toata (temperatura) in picioare. De inecat, m-am inecat la serviciu cu un piscot si mi-a trecut fulgerator prin cap ca pana ajunge ambulanta eu sunt sufocata iremediabil, noroc ca mi-a altoit careva un pumn sanatos in spate. Acum privesc altfel covidu, mai detasat, se poate muri si din alte cauze.