Mereu mi-am dorit sa ma marit cu…
Unicata in banalitatea mea- nu mi-am dorit nuntiri ,dar fixatii am avut ca orice lady careia ii încolteste Realitatea mai tarziu – cand a trecut pauza mare, dezvirginarea si eventualii 25 de atotputernici anisori.
Dupa primii polipi scosi, am urât cu toata fiinta mea medicii. Si m-a tinut pana in momentul in care am sarit ca vaca intr-un bazin olimpic cu presiune mare si-am facut otita interna . Mi-am luat trompa lu Eustachio la plimbare si m-am prezentat la El cu trimiterea si cu rimelul intins pan la sprancene. Cand medicul se uita cu binoclul cel mic in urechea mea , picioarele mele au atins picioarele lui si s-a produs un scurtcircuit.
Odata cu apa , mi-a scos din ureche si-o bucata mare de obiectivitate – sub forma de cerumen.
De atunci mi-am dorit ca iubitul meu sa fie medic. Si nu orice fel de medic.Vraci primar si specialist nu neaparat in ordine.
O vecina din bloc era pasionata de tehnicienii dentari.
Pe cat de greu gasea asa ceva vreun personaj care avea probleme cu maselele, pe-atat de usor isi atasase ea in palmares 2. In 2 ani. Anul si tehnicianul. N-am priceput substratul, de ce de-ăla si nu stomatolog sau….olar, ca tot cu mainile lucrau si teoretic ieseau lucruri frumoase la sfarsitul zilei. Nici nu eram asa de apropiate incat s-o intreb.
Pasiunea i-a trecut la un moment dat. Domnul responsabil cu muscaturile a convins-o sa-si schimbe nu stiu ce prin fundul gurii si daca din 1000 de lucrari reusite a gresit una, s-a nimerit sa fie exact a iubitei lui. Cand eu mergeam la notar sau la postă o vedeam pe ea asteptand la stomatologie.
Un fel de oaresce amica „ne intalnim cand ne vedem” imi povestea numai despre medici. Mie-mi trecuse , ca ma astepta acasă si stiam ca viata cu el nu -i ca-n cartea Memory Hospital. Medic bun, iubit nebun, eu pe de alta parte, iubita buna – fiinta imposibila. Dar sa revenim la amică. Ea si-a scos saraca un ovar c-o mai durea prin partea dreapta din cand in cand si-acum stia că 3 saptamani in spital îi sunt asigurate.Cand i-a zis chirurgul cu ochi albastri „ar cam trebui „ extirpat daca nu cedeaza la medicatie si-a facut programare a doua zi. Desi poate ca-i trecea chistul cu ceai de galbenele . Medicatia n-a incerca-o , chirurgul i-a indeplinit dorinta si-acum ea e maritata cu un chelner.
Cel mai mult m-au fascinat fetele/deja femei care-si doreau un barbat dintr-o anumita zodie. Sa fie taur , aprig ca berbecu, echilibrat ca balanta si feciorelnic .
Nu radeti, nici barbatii nu-s mai iuti la minte cand e vorba de dureri înabusite pe care le zic poate o data in viata dupa 200 de wiskas varianta „for men”.
Dupa ce-am locuit 3 luni împreuna , am fost la mare si ne masam unul altuia tălpile si orgoliile , un alt El mi-a spus ca n-ar sta nici 2 zile c-o femeie Peste pentru ca a avut doua iubite si-au fost grrrrrroaznice. Eu mi-am ridicat coada din pat (ca acolo se întamplă cele mai desuchiate marturisiri),mi-am curatat solzii de scame direct sub dus si-am chemat un taxi. Restul e istorie.
Buni s-a maritat exact cu cine-a vrut.
Inginerii agronomi de pe-atunci erau sub aripa securitatii, popa era luat, primarul venea in sat o data pe luna iar medic nu aveau . La CAP l-a întalnit pe bunicu ,muncitor de frunte, căra balotii cu paie din siloz mai repede ca toti taranii din sat. A avut noroc.Unul chior de altfel, da tot noroc se numeste. Bunicul a devenit alcoolic numai dupa 55 de ani iar inainte de asta a fost la razboi cu rusii. Nu ca obositii de azi care se trag de par pentru un steag arborat pe primarie si dup-aia comenteaza online c-au fost la miting.
Buni a vrut un erou muncitor, gospodar- bifate. Alcoolismul era fundita de pe ambalaj.
Înţeleptul nu doreşte decât absenţa dorinţelor zice un proverb chinezesc.
Nu i-am inteles niciodata pe chinezi iar de cand ne-au invadat cu hainute si genti urâte sunt convinsa ca si-au împuscat inteleptii sau i-au exilat in munti.
Cu cine v-ati dorit sa va maritati la un moment dat?
Eu am fost fascinata, ani la rand si poate si acum asa putin, de barbatii in uniforma 🙂 Uniforma celor din aviatie si marina daca se poate 🙂 Si daca e sa vorbesc la modul ideal, dincolo de uniforma mi-as fi dorit sa fie un zmeu responsabil, dar si putin artist, un amestec de salbaticie, luciditate si romantism din acela nesiropos.
Dar mna, viata bate filmul si m-am maritat si apoi dezmaritat cu un economist 🙂
Zodia nu ma intereseaza; legat de asta, fosta mea soacra avea o parere groaznica despre semnul astrologic sub care ma nascusem eu. Cica, Pestii fac vraji si sunt alunecosi si suciti. Si cum am si ochii deschisi la culoare, pericolul crestea – asa zicea ea. Te poti pune cu credintele oamenilor ? Nu, n-are rost efortul. Asa ca mi-am vazut de ale mele 🙂
Vai ce bine ar fi daca pestii ar putea face vraji. Soacra ta habar n-avea ca inoata in si impotriva curentului
La mine n-a contat funcția ocupată, îmi doaream cu ardoare să n-aibă burtă! 🙂 Când l-am luat, speranța a fost aia de m-a făcut să iscălesc. Și sacul de umor pe care-l cară-n spate neobosit, să compenseze… burta! 😛
pot sa-ti imprumut eu o uniforma de comandor 🙂
bunica-mea era cu uniformele…eu le urasc…sa vezi dupa ce calci 365 de camasi cu epoleti iti trece de uniforme :)))
Acuma, iti dai seama, ca doar daca ma imbrac eu in uniforma de comandor 🙂
Niciodata nu m-am gandit la aspectul pragmatic, gen calcatul camasilor 🙂
Ooo,sacul de umor compenseaza orice burta
mai bine cu un orfan, fara soacra sa fie…
Unii au noroc de-o soacra buna si….majoritatea veti fi soacre/socrii intr-o zi 😉
Nu stiu daca m-am gandit vreodata ce functie ar trebui sa ocupe barbatul cu care o sa ma marit dar stiu ca-mi doream un brunet cu ochi albastri. Specie rar intalnita de care nu prea am avut parte pana nu l-am intalnit pe el, cel de acum care va deveni sotul meu 😀
Felicitari, deci l-ai gasit.
Eu ma multumesc si cu lentile de contact
eu nu am avut niciodata o preferinta in materie de meserie. am avut intotdeauna o tendinta pentru blonzi, dar in timp am ajuns la concluzia ca nici brunetii nu sunt de aruncat :))). iar acum, imi doresc unu care sa faca ce vreau eu fara sa trebuiasca sa ii spun. deci telepat :D. in conditiile astea nu cred ca ma marit vreodata :)))
Un telepat? :)) Cauta o zodie de apa.
Mi-aduc aminte de bancul cu bărbatul ideal (să nu facă pe-aia sau pe-ailaltă, să fie aşa şi pe dincolo)… Unde poţi găsi o astfel de “minune”? E doar un SF! 😀 Făt Frumos pe-un cal alb…
La mine, când ne-am luat a fost cu tronc. Sau poate au vrut ai noştri să scape de noi, habar n-am! Cred că treaba cu planificatul nu merge aici, unii zic că e doar o loterie.
Sau poate e mai bine pe încercate… 😀
Nici eu nu cred in planificare
Si eu am avut “pasarici” din astea. In liceu vroiam un avocat, dar prin facultate am cunoscut un viitor stomatolog si eram fascinata de ideea ca e medic… mi s-a cam acrit de el dupa aceea pt ca era curios sa imi verifice plombele!
A…si nu le verifica asa cum ti-ar fi placut?
Oh, cand aveam vreo 18 ani imi doream sa ma marit…nu conta cu cine…numai eu sa fiu mireasa…bine ca mi-a trecut atunci :)). Nu stiu daca imi doream o meserie anume,ideea este ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ!
Important este ca m-am maritat cu un OM!
Chiar asa- si ce bine va potriviti!
😀 Esti grozava! 😀
Poooooiiii….eu am avut intotdeauna o slabiciune cronica pentru ochii albastrii.Cand eram mica il uram pe bunicul din partea mamei,pentru ca avea ochii albastrii si eu nu.Apoi cand am crescut , imi doream sa ma marit cu unul cu ochii albastrii ,care sa-mi faca un copil cu ochii albastrii… 😀
Mno , primul sot a fost cu ochii caprui spre verde…insa pana la el am avut destui prieteni cu ochii precum cerul. 😀 Insa primul meu copil ,desi socrul meu a avut ochii albastrii si bunicul meu ,cum scriam , tot ochi albastrii avusese , copilul meu a mostenit ochii bunicii paterne , adica negrii. Eu am ochii caprui ,uneori bat in verde.
Ei bine , cand am decis sa fac pasul doi si mi-am gasit al doilea barbat , mi-am implinit visul : are ochii albastrii. Si mai poarta si mustata , ca-mi plac mustaciosii si barbosii , dar asta nu e regula… 😀
Din pacate fiica noastra nu are ochii albastrii , ci sunt cam ca ai mei , caprui , dar mai mult bat in culoarea verde.
As putea spune ca , pana la urma , mi-am implinit dorinta , nu? 😀
Mai am cateva dorinte,de le-as vedea implinite….si pot spune ca nu am trait degeaba! 😀
Foarte tare 🙂 Cred ca esti capabila sa-ti implinesti singura dorintele
Fiica ta poate avea ochi albastri cand doreste-Optilens
Singurele perioade în care am vrut să mă mărit au fost cele depresive, dar mi-a trecut cu câte o juma’ de borcan de dulceaţă şi-am rămas la fel: cu vrutul, dar n-am pus piciorul în prag, pentru că nu m-am hotărât ce meserie sau zodie trebuie să aibă :))
E greu sa ne decidem cu zodia si cu meseria, recunosc 🙂
sinceră să fiu nu mi-am făcut niciodată planuri de-acestea. ba chiar nici acum nu ştiu dacă m-am măritat cu cine mi-am dorit! :)) – glumesc desigur.
Aici nimeni nu va afla cand glumim si cand suntem seriosi
eu am avut intotdeauna o slabiciune pentru barbatii mulatrii, cheliosi, inalti, atletici si cu o pozitie foarte buna sociala. in sfarsit m-am casatorit cu un asemena specimen doar ca nu-i mulatru :d
p.s imi place f mult blogul tau
Deci si tu l-ai gasit pe cel “de vis” Bravo 🙂
Bine ai venit pe blog.
:))) Hapi, Hapi…anu’ si tehnicianu’!
Mi-am dorit sa ma marit cu unul brunet cu ochi albastri! M-a palit o desteptaciune de revelatie si am constientizat ca astia-s prea frumosi! Si cum tot ce e “prea” nu-i bun, m-am domolit si-am luat unul brunet ce bate-n tuciuriu :)), cu ochi caprui! Dar obiectivul neafemeiat si fara patima bauturii a fost atins, slava Domnului!
Aahh, cat m-a relaxat articolul tau, aveam nevoie, venisem cu un cap “prea” incarcat!
Te pup!
Ilda
Lavender Thoughts
Ai un sot frumos Ilda, o familie frumoasa.
Atat am de spus
Iti multumesc si te imbratisez! 😀
M-ai cam emotionat…:P
ha, eu am avut fixatia sa gasesc barbati bruneti si cu par mult in cap. dupa multe cautari, m-am maritat cu unul asa cum mi-am dorit, dar dupa aproape 15 ani de maritis el e tot brunet dar fara prea mult par (pe cap). buuuuuun, cat despre profesie, cand eram copila, visam la pompieri (pareau genul curajosi) sau la bucatari (eram genul mancacioasa). omu’ nu-i nici una, nici alta, dar nici eu nu mai sunt copila:D
Dar macar are par :)) Juma de vis implinit , restul vine din alte afinitati
Eu crezand ca nu o sa-l mai gasesc pe fat-frumos prea curand si prea tanar mi-am dorit la un moment dat macar sa aiba dintii lui originali :).
Si ii are? 🙂
eu voiam sa ma casatoresc cu un personaj din desene animate :))
Banuiesc ca ti-a trecut. Oricum Sponge Bob mi se pare ciudat
Prima mea optiune de cariera a fost sa ma fac preoteasa asa am tot cautat un popa disponibil sa ma ia dar nu m-a vrut nimeni, ca aveam vreo 5 ani. Apoi am zis ca nu stiu cu cine m-oi marita da’ sa nu fie militar , sa nu fie blond si sa nu aiba ochi albastrii. Exact asta mi-am luat! 🙂 De, la ce poti sa te astepti de la o femeie Pesti! 🙂
Absolut de acord cu ultima intrebare
In sensul ca s-ar putea sa nu aflam vreodata raspunsul
In mod clar, cu unul cu bani! :))))
Scurt si la obiect!
Eu am numai obsesia sa nu fie pitici, sa ne intelegem la mine pitic inseamna sub 1,87 m asa. La ce mi-o trebui un stalp de telegraf cand eu am 1,60 m ma depaseste dar nah am si eu voie la gargaunii mei 🙂
Ce interesant …
Dar mi se pare normal sa avem anumite dorinte si eventual sa le implinim chiar daca ele par mai extravagante pentru unii
Musai inalt (desi primul meu sot e micdar e la trecut acum :)), brunet si cu ochi caprui! ca eu am ochii verzi :). Sa aiba simtul umorului. La restul am zis ca ma adaptez :). Ah da si sa nu fie betiv, sa nu ma bata, din astea clasice :))).
Pai nu esti pretentioasa deloc
Sa ma marit… nu stiu, stiu ca mi-au placut mult blonzii cu ochi albastri, apoi am iubit toate culorile si am ramas pe culori inchise. Daca la culori nu a mai contat cu siguranta mi-am dorit sa nu ia darul bauturii ca tata si sa ma respecte ca femeie.
Da, e o problema cu tatii alcoolici, been there done that
Dupa ce a trecut varsta copilariei, pe cand citeam povesti si voiam si eu un print chipes, am dezvoltat o slabiciune pentru uniforme… militari, piloti, ofiteri… uniforma serioasa sa poarte! :)) S-a intamplat sa ii vad totusi pe astia doar in filme si in realitate iubitul sa ma intampine cel mai adesea in tenisi si hanorac :))
Si te-a deranjat sau a triumfat iubirea?
Iubirea a fost mai presus de tenisi! 😀
Eu în doream fără burtă, mai înalt decât mine şi cu studii cel puţin egale cu ale mele.
L-ai gasit?
Nu prea sunt eu cu maritisul, poate sa fie si fara. Doar sa fie cineva pe care sa-l pot iubi. Ca neiubibili gasesc pe toate drumurile… 🙂
Sper ca o sa apara cat de repede cel pe care o sa-l poti iubi
N-am avut preferințe de-astea… „profesionale”.
Știu însă cu cine nu am vrut să mă mărit niciodată: cu un medic. Prea multe paturi în spital, prea multe tentații… 😀
🙂
uniforma am vrut si eu . mai ales din aia alba, de la marina. ca tot sunt la dunare. cu uniforma m am captusit. dar mai mult sa o spal si sa o calc. daca il vad o data pe an imbracat cu ea e bine :). tocmai ce mi am amintit ca trebuie sa o calc … fuuug..
in adolescenta mi-am dorit si eu sa ma marit cu un teolog, si imi placea un baiat care era cantaret la Catedrala, doar ca era cam micut de inaltime, oricum nu a aflat niciodata ca-l port in suflet:P
m-am maritat insa cu un tip inalt, asta a fost pana la urma cea mai mare dorinta a mea 🙂
postarea asta a ta era buna de sondaj sa vezi ce categorie de oameni iti citesc blogul. concluzia mea e ca majoritatea sunt la a 2a alegere sau inca n-au gasit sa potriveasca realitatea cu modelul visat (evident ca si eu-s tot in categoria aia! ) 😀
intrebarea se poate pune si pentru astia care se … insoara??
mda, ma abtin, ca poate intra husbandul pe aici. :)))
:)))) am ras cu lacrimi citind articolul tau. Eu pana sa-l intalnesc pe EL, nu m-am visat niciodata maritata. Pur si simplu nu… mintea mea nu putea procesa aceasta varianta. La 2 saptamani dupa ce ne-am cunoscut, visam amandoi cum sa ne proiectam casa noastra – cate etaje, ce camere, ce mobila, cati copii, ce bona.
Acum 2 saptamani ne-am casatorit 🙂
uitându-mă la tatăl meu, nu mi-am dorit să mă căsătoresc. niciodată.
când au început să mă plângă că rămân fată bătrână (că așa era pe vremea aceea, la 25 de ani!), am dorit să nu mă mărit, dar și dacă va trebui să o fac să iau unul urââââââââââââââât, să fiu sigură că mi-e fidel.
și m-am căsătorit cu Făt Frumos… și mai e și fidel… nu tot ce-ți dorești se împlinește… 🙂