Barbatilor pe care i-am iubit odata…
N-am sa va tradez si n-am sa va judec . N-am sa spun ca voi ati fost de vina .N-am sa va uit si n-am sa va indepartez din inima mea. N-am sa va port in visele mele cand voi dormi cu cel de azi si n-am sa implor destinul sa ne intalnim intamplator.
Ne-am intalnit exact cand trebuia.
Tu, cel pe care l-am numit Suflet Pereche – tu stii cat foc si cate rugaminti au fost in despartirile noastre. Cat ne-am zbatut cand incepea sa traga de noi Viata si sa ne duca pe fiecare acolo unde se presupune c-ar fi scris. Nu ne-am pierdut cand am fost departe, nu ne-am pierdut cand a disparut erotismul, nu ne-am tradat plecand cu altii. Ca sa te iubesc mereu fara sa te vad e suficient sa stiu ca existi undeva si ca iti este bine.
Tie- celui care n-ai invatat niciodata sa ma iubesti – iti cer iertare ca ti-am furat clipele care nu-mi apartineau .In jurul mesei rotunde la care-am stat o singura data , n-aveam cum sa ajungem unul la celalalt. Erai atat de absorbit de armele tale incat n-ai fi observat daca altii m-ar fi ars pe rug ca pe-o nefericita Guinevre , n-ai fi venit sa ma salvezi ca sa ma inchizi pentru vecie intr-o manastire . Am fost doar o legenda .Iar tu- Lancelotul meu – ai fost distribuit intr-un film adevarat.
Catre tine – cel pe care lumea l-a cioplit atat de dur , n-as sti ce marturisire sa indrept . Pentru ca mi-ai intins mana atunci cand am fost la pamant, am ramas rezemata de umarul tau puternic si la final devenisem singura judecatoare care n-a dat sentinta impotriva ta. Si cand nimeni n-a mai crezut in tine, eu te-am aplaudat. Pentru c-am stiut ca vei reusi sa faci in viata lucruri frumoase- si da, sunt mandra de tine azi!
„Nu fi deznădăjduită, Amrita, vei izbuti să mai aduci lumină în ochii lui.” (Maitreiy)
Asa am crezut dragul meu, dupa ce te-am intalnit – ca gropitele din obraji vor aparea mereu cand voi fi in preajma ta. Dar am sfarsit lasandu-ti umbra de tristete pe care ai acoperit-o atat de elegant, incat acum ma indoiesc c-a mai existat. Am fost o trecatoare, ti s-a parut ca am batut la usa ta iar cand ai deschis nu mai era nimeni. Exista iubiri mai fenomenale decat cele neimplinite? Cuvinte mai dureroase decat cele nu vor ajunge niciodata la destinatar?
Tu , cel care Esti. Nu ma pierde si nu ma uri pentru marturisirile pe care le fac. Toata dragostea lor, implinita sau nu , m-a adus la tine. Nu te-am comparat si nu te-am iubit vreodata mai putin . Bagajul meu emotional n-a fost greu pentru ca ai scos din el cu rabdare, ani la rand, orice urma de resentimente . Am ramas c-o gentuta de lucruri frumoase. Sigur ca ma gadila emotia din timpuri in care jucam pe alte pe alte scene dar dupa ce m-am asezat langa tine, in public ,nu mi-am mai amintit ce rol mi se potrivea cu adevarat.
M-ai transformat in persoana care sunt astazi – femeia imperfecta cu un caracter frumos. Si te iubesc pentru toate cate mi s-au intamplat, aproape sau departe de tine.
Judecati-ma, imi e indiferent. Pot sa iubesc atat de mult si cu atata putere incat n-am nevoie de accept. Barbatilor pe care i-am iubit odata le-am ramas mult, mult indatorata. Erotism,pasiune, dependenta? Cui i-a pasat? Mie nu….niciodata.
Am rezonat cu fiecare emotie-gand-cuvant ce l-ai asternut, Hapi.
Si acuma zambesc 🙂
Subscriu 🙂
Ce bine! Nu stiam daca genul acesta de postare va poate face sa zambiti
De la fiecare iubit sau om trebuie să învăţăm câte ceva cât să transformăm imperfecţiunea în perfecţiune.
Intr-o perfectiune pe care s-o suportam ambii 🙂
Ai langa tine barbatul vietii tale, asa ca, da, bagajul nu poate fi decat usor, asa cum bine ai spus, si el te-a ajutat sa scoti unul cate unul toate resentimentele… Un articol frumos care mi-a mers la suflet.
Multumesc. Recunosc, a fost greu la inceput, foarte greu. Au trecut ani de zile ca sa devina asa .Si e bine. Lucrurile bune (si durabile) in general nu mi s-au intamplat repede ci am luptat pentru ele
Frumos scris , sentimental si la obiect! 🙂
Cred ca fiecare om ce isi intersecteaza drumul sau cu drumul tau …sau al meu sau al oricarui altcuiva , are un rost si urmeaza un model bine determinat.
Ai dreptate , fiecare din cei ce te-au iubit , mai mult sau mai putin , te-au adus la intersectia cu cel ce iti este alaturi acum…. 🙂
Absolut. Nu ne intersectam intamplator , mai ales cu cei pe care-i iubim lungi perioade de timp
Sunt eu mai dificila dar cred ca abia cand o sa plec ma voi uita in urma sa vad daca a fost vreunul Suflet Pereche, pana atunci sa se bucure de faptul ca le recunosc potentialul de a fi asa ceva
Mai dificila ca mine? Iuhuuu
fiecare experienta te-a imbogatit sufleteste. nu-i asa? fara bune si rele am fi plati si saraci.
Exact asa, Mirela
And that`s a wrap! 🙂
Daca o fi o imbratisare, stii ca tie ti-o dau mereu inapoi.
Daca e o patura sa ma invelesc, nu o mai astepta anul asta ca-s friguroasa 😉
Nu-i nici îmbrățișare, nici pătură! 🙂 Sunt aplauze, pentru că nu mai aveam ce să adaug, articolul tău e rotund și spune tot.
Expresia în sine e folosită în filme, dar eu am adaptat-o, pentru că ai ”împachetat” excelent capitole încheiate din viața ta.
Draga mea Hapi, ce ai scris azi mi-a imbracat sufletul mai mult ca niciodata…am zambit pentru ca m-am regasit in cuvintele tale si, chiar daca langa mine, acum, nu sta un barbat care ma iubeste, sunt sigura ca exista unul care ma viseaza…hmmm…multumesc! ))
Iti multumesc si eu pentru vizita Eli
Frumos. M-am regasit in multe dintre randurile de mai sus…
M-am gandit ca vor fi mai multe femei care se vor regasi si asta e o acceptare si de ce nu…o bucurie
Mai, tu ti-ai bagat picioarele în poza, ca stiai ca exact efectul asta o sa-l aiba textul tau. Adica, sa ni se inmoaie picioarele. 🙂
Sarumana
Hapi, subscriu si eu. Si zambesc. Si…uauu…ce declaratie frumoasa ca de final.
Cum sa te judec? Ar insemna sa ma judec pe mine si sa nu vad transformarile prin care am trecut dupa fiecare…..
Stiu ca voi cei care-mi cunoasteti stilul de-a scrie nu sunteti predispusi la a emite judecati de-un anumit fel, Tocmai pentru ca literatura se imbina cu viata si eu asta fac,le amestec
exact… iar de cele mai multe ori viata reala, concreta depaseste si bate orice literatura sau fictiune! 🙂
bravo! frumos spus, simtit, trait si recunoscut! cel putin o parte dintre cei amintiti sunt de acord cu punctul de vedere emis si vor gandi poate la fel despre tine. La fel= de bine!
vremuri faine si fara frig(uri) mult(e)!
Nu cred ca voi afla vreodata cum gandesc ei despre mine. Pentru ca n-am sa intreb
Hapi, a fost atat de frumos articolul… as vrea sa fiu si eu asa de zen ca tine candva… dar probabil trebuie sa mai cresc…
Trebuie sa mai cresti , indeed
Foarte frumos text. Ar fi minunat să poți iubi indiferent de atitudinea celuilalt. Dar cred că puțini intuiesc asta.
Sa stii. Prea putini
Trebuie sa ajungi la o anumite maturitate intelectuala sa realizezi ca ai de invatat de la cei ce-ti trec prin viata.Sa poti iubi din nou dupa o mare dezamagire e un lucru mare.
Eu iubesc mai tare cand vad ca tot ma iubeste atunci cand ii fac viata imposibila si-i toc nervii la maxim 🙂 si-i ma simt datoare sa-i daruiesc in orice moment pot,zambete si motive de bucurie!
Si n-ar avea dreptul nimeni sa-ti judece alegerile,oricare ar fi ele…asta am invatat de la tine!:)
Ioana, mereu ma lasi fara cuvinte
Sincer si eu m-am intrebat, ce este in sufletul unei femei si care-i este parerea despre oamenii care i-au trecut prin viata. Iti multumesc ca ai raspuns la aceasta intrebare si multumesc si sortii ca am dat aici peste tine sa te citesc. Si eu le pastrez o amintire frumoasa fetelor din viata mea.Fara ele totul ar fi fost mort si fara sens. Un barbat(o femeie) este asa cum a fost modelat de cei care au avut ceva de spus in viata lor. Nu imi amintesc de tine dar sigur am sa imi amintesc de acum inclo
Gh,multumesc pentru comentariu . Ar fi si culmea sa-ti amintesti de mine din moment ce….nu cred ca te afli printre putinele persoane care o stiu pe Hapi 😉
Dar mai treci pe aici, poate mai gasesti ceva cu care vei rezona
Mai facut sa ma gandesc la toate iubirile din trecut. Acele sentimente calde si intense pe care odata, demult, le-am crezut vesnice, dar care acum stau inchise undeva adanc in suflet, pline de paianjeni. Dar e bine, toate incercarile si lacrimile m-au invatat sa iubesc mai frumos.
Ma bucur ca ti-am readus oarecum acele trairi
Bravo, Hapi!
Esti o femeie pe cinste!
lIda
Lavender Thoughts
eh….Danke, nu stiu daca merit complimentul
Bonsoir Hapi! 🙂 barbatu’ cel mai important din viata unei femei nu-i nici primu’, nici al doilea sau al treilea, ci acela care va “evita” sa existe un urmatoru’ dupa el… 🙂 în rest, se stie ca “femeia-i viitoru’ barbatului…”(Louis Aragon)
– – –
sanatate si tone de inspiratie… amicalement, Mélanie
Multumesc Melanie ….
In viata mea au fost importanti toti. Toti cei pe care i-am iubit.Fiecare altfel, unicat si perfect- macar pentru o clipa
Eu deocamdata nu stiu cum e sa iubesti alt barbat dupa ce o prima relatie s-a destramat. Stiu ca se poate, stiu ca la un moment dat poate nici n-ai sa-ti amintesti ce a fost, cum a fost, dar nu am trait-o eu, ca sa inteleg exact.
La prima fraza ma gandeam ca s-a intamplat ceva
Dar ma bucur ca nu e asa si ca sunteti voi doi….si atat
S-a intamplat ceva, ai banuit bine. 🙂 Sunt in faza de trecere peste.
Observ ca sfintele sunt pe cale de disparitie si multe nu isi doresc ,,sa se duca cu ea in Rai,,
E un comentariu ironic? Ca sa stiu daca-ti explic cum e cu sfintele 🙂
Nu este ironic. Aici am intalnit pana acum doua surprize. Una esti tu. O doamna vb frumos despre barbatii din viata ei . Tot aici doamne, domnisoare care nu fac crize si recunosc ca nu sunt sfinte Despre mers cu ea in Rai,nici vorba. O fi vinovata luna plina si eclipsa? Or fi vinovate cutremurele?(aici glumesc ) Poti explica cum e cu sfintele. Poate multa lume nu stie
🙂 Multumesc. Mi-ai adus un zambet.