Fac orice din dragoste. Dar nu si asta…….
Aveam 14 sau 15 ani cand l-am ascultat prima data pe Marvin Lee Aday cantand I ll do anything for love. Si nu am tradus atunci tot textul dar ma obseda refrenul.
I would do anything for love
anything you’ve been dreaming of
but I just won’t do THAT
Nu intelegeam de ce dupa disperatul „fac orice“ canta omul că „nu si asta“ . Mi-am intrebat prietnii dar nu stiau nici ei. Atunci am tras concluzia ca este o figura de stil de-aia cum gaseam la analiza literara in poeziile lui Eminescu.
Ca ne spusese profa de romana, ca poezia Lacul nu era adresata neaparat zapacitei de Veronica ci mai ales ideii de iubire. Si ca în „Calin -file de poveste“ natura era partasa la nunta fetei de imparat numai ca idee- nu pe bune. Eram in limba dupa Eminescu. Ma gandeam ca orice aratare de sex feminin trebuia sa cada la picioarele geniului si nu intelegeam de ce sufera el in mai toate poeziile . Scria dumnezeieste iar statuia din parcul liceului ne arata ce barbat frumos fusese.
Asadar,melodia asta de la Meat Loaf parea imposibil de priceput prin mijloace obiective. Era clar ca atunci cand iubesti faci totul. Eu eram sigura ca il iubeam pe Levente .Sincer, curat si cu fluturei, asa ca in Luceafarul. Banuiam ca Levente era un fel de Zburator…..ma lichefiam in banca atunci cand suna clopotelul si profa de chimie nu iesea la timp. Stiam ca Levente o sa mearga la gara sa isi ia placinta si eu nu o sa il vad inca o ora.Si apoi, daca avea Educatie Fizica, era curat ghinion.
Clasa mea era pe acelasi palier cu a lui si aproape in fiecare pauza stateam la fereastra asteptand sa iasa el. Usa se trantea cu rasunet (pe atunci usile rezistau) si intai iesea El, cu umerii drepti de parca era legat cu sfoara si cu gatul intins ca un cocostarc din rezervatie. Avea parul crez sarmos , nasul drept si ochi albastrii. Imi imaginam ca miroase a benzina,nu stiu nici azi de ce, dar imi placea mirosul de benzina.
De obicei nici nu se uita catre mine , nici nu indrazneam sa visez la un salut. Dar asta nu mi-a micsorat elanul…..ba veneam cu blugii rupti la scoala si eram chemata în cancelarie, ba ma ofeream sa fac de serviciu ca sa ies mai des si sa stau pe coridor…..orice numai sa îi atrag atentia. Am invatat sa spun Szeretlek si Hiányzol gandindu-ma ca poate de-aia nu ma place ca nu-s unguroaica – într-o perioada in care xenofobia si sovinismul imi erau straine…..eu deja le anticipam.
Mergeam la discoteca in care mergea el si imi facusem prietene din satul lui, carora le imprumutam cercei si gablonturi. (Levente locuia la sat, eu eram fata de oras).
Stateam cocosata pentru ca eram inalta si ma gandeam ca baietilor nu le plac fetele tip girafa.
In ziua antemergatoare serii în care l-am vazut prima data in discoteca cu o blonda la brat am incercat sa-mi vopsesc varfurile cu peroxidu maica-mii. Am suportat eroic scandalul livrat dupa ce s-au descoperit petele de pe covor si dezastrul din parul meu. Aratam ca o vulpe in perioada de capiata naparlire.
Important era ca faceam orice din dragoste, nu ca uratul din Meat Loaf care se oprea într-un punct anume…..
Dupa vreun an de suferinta intensa pentru al carei realism m-ar fi invidiat orice producator de telenovele, eram deja pe punctul de a merge sa mi se descante impotriva legarii cununiilor cand s-a intamplat minunea. Levente m-a invitat intr-o seara la dans. Aflasem ca s-a certat cu Cosanzeana si mi-am zapacit doua prietene sa vina cu mine la discoteca . Desi ele spuneau ca se plictisesc intens in crasma prapadita in care se tinea „discoteca“ mie mi se parea un fel de „Bamboo“ al zilelor noastre
In bratele lui Levente aveam picioare de plastilina si mi se lipise limba de cerul gurii.Habar nu aveam ce sa zic, nici nu eram sigura ca stie romaneste, nu mi s-a adresat niciodata si nici nu l-am auzit vorbind – decat ungureste. Am aflat atunci ca nu mirosea a benzina ci a tămâie, lucru pe care creierul meu l-a setat la „ mirosuri de lux“ . Si acum cand aprind betisoare parfumate in casa, anturajul se muta cu-n etaj mai jos in timp ce mie-mi cresc endorfinele. Mai tarziu am aflat ca Levente mirose a tamaie pentru ca la sfarsit de saptamana isi ajuta bunicul la biserica. Statea în strana,curata orga, facea cu ochiul fetelor din cor si dupa slujba le lasa adresa lui celor care atingeau note mai inalte. In fond, nu era asa usor sa ii gasesti casa într-un sat cu trei strazi si vreo 5000 de locuitori dintre care 2000 se numeau Levente.
Povestea mea cu Levente s-a consumat in cateva saptamani in sensul ca dupa ce am dansat de inca doua ori si am urmat modelul gastelor mute, întelegandu-ne din priviri, m-a invitat sa privesc cerul de pe o capita situata langa biserica din sat. Instinctul imi spunea ca Levente nu era periculos si daca ar avea ganduri necurate, sigur l-ar trazni din senin pentru ca alesese un teren sfânt . Cumva, in naivitatea mea am avut dreptate. Levente nu m-a surprins neplacut . A inceput sa numere vreo 12 stele si sa imi vorbeasca intr-o romana stalcita despre tractorul lu taica-su. Nici Seherezada citita la 20 de ani nu m-a impresionat mai mult.
Intr-o zi m-a chemat la el acasa. Drept ca un strut si foarte serios , fara sa ma atinga mi-a spus ca el crede ca ar fi timpul sa nu mai ardem lumanarea si sa consumăm relatia. Cum asa ceva mi se parea la fel de romantic pe vremea aia ca si parlirea porcului de Craciun, m-am pleostit si i-am spus pe romaneste ca ….“I won t do that“
Mi-a intors spatele si mi-a spus ca nu il merit si probabil ca nici Iluska nu merita atata suferinta din partea lui. Ca daca-l iubeam cu adevarat as fi inteles ca el nu e Greuceanu sa astepte pana se coc merele de aur.
Am bocit trei saptamani si-am sters toate programele unguresti din lista de satelit printre care unul de sport…….procedura pentru care a trebuit sa merg cu galeata la gunoi cam o luna,drept pedeapsa. El s-a impacat cu Iluska si cam in trei ani s-a insurat cu Eti, a carei tata avea tractor.
Acum mi se pare un basm dar este adevarat oare ca orice om trece prin varsta in care crede ca ar face orice din dragoste? Si cand spui primul „I won t do that“ iti mai creste o pereche de ochi si incet, incet toate basmele iti dau link inapoi la…..realitate
Ce tare a fost proza. 🙂 Deci asa cu Levente “al tau” …
Mi-ai amintit de un coleg de clasa a-IV-a din Romania dupa care-mi fugeau mie ochii. Era rrom, Maxim il chema si frumos de mama focului, mai masliniu el, cu parul negru ca taciunele. Cand s-au prins ai mei ca ii faceam ochi dulci si ii dadeam lui pachetul cu mancare si ajungeam acasa flamanda, au inceput sa rada si zice taica ” Mno, Monico draga, cand o fi vreamea sa se marite nu-i pericol ca se va duce dupa vreun suedez ” 🙂 Mare dreptate a avut….LOL
Deci taica-tu n-a stat cu frica in san 🙂
Poate intre timp Maxim si-a albit pielea si nu l-ai recunoaste……cu tehnicile astea noi.
Sau poate e prin Paris 🙂 Oricum , departe de tine :))
Clasa a patra?…Eu am iubit cu adevarat la şapte ani….;) Şi la distanţă, că il vedeam doar în vacanţa de vară, când venea la bunici. Era superb, brunet cu nişte ochi negri!…acum e şofer de maxi taxi şi cred că are o droaie de puradei 😀
Mai tii minte ce faceai la 7 ani? Eu ar trebui sa fac regresie…..as avea nevoie de un psihopupu.
Da, Blonde, dar daca ramaneai cu el pun pariu ca si-ar fi vandut maxi taxi si ar fi cumparat macar un Audi A4 😀
…super tare povestea….suuuuper…..pot spune ca foarte bine detaliata si explicata……hmmm ….am zimbit….cit despre “i wont do that”…da e bine ca ai stiut cind sa spui acest lucru…..
Mersi de aprecieri Adi:) Era vremea in care invatam sa spun lucrurilor pe nume…..si apoi vremea in care am uitat. ….
Ca sa-mi reamintesc mereu e mai bine sa scriu decat sa lipesc postit-uri pe un dulap 😉
io unu’ … nu te inteleg!!
@ adi: hai ca nici tu nu crezi ce spui! 😉 Pune-te in locul lui Levente. Doar pentru o clipa!
Adica esti de partea lu Levente? :mrrr:
Ai un stil de a scrie genial. Bravo!
Imi pare rau ca povestea ta nu a avut un final fericit, dar oricum la varsta aceea, totul se cam termina prost.
Lady, cred ca scriam acum despre grisul cu lapte si scutecele cele mai absorbante…..daca povestea aia se termina “cu bine”
Ah,nuuuu, scriam despre procedurile de divort sau cum sa-ti preschimbi certificatul pt a doua casatorie
Nu tot ce straluceste e aur 🙂
Da, asa este. Nu tot ce zboara se mananca.
Oooooo eu am văzut că s-a terminat fooooooaaarte bine … sunt multe fete care cad în capcana prințișorilor 🙂 si sunt părăsite fix a doua zi sau se trezesc că prințul nu e chiar print ci un bădăran etc. Si cum ai putea insufla copilului tău ca THAT thing nu e chiar pentru copii, că la 14- 15 ani ești prea crud si prea fragil emoțional când în jur în zilele noastre să mai aștepți e o rușine. Felicitări pentru poveste și pentru exemplu.
si eu am fost fata de oras si prima mea iubire de discoteca era de la tara… si chiar daca era roman, vorbea la fel de rar ca si un ungur romaneste… cum sa-ti para rau ca n-ai ramas cu el, daca nici atunci nu ai fi ramas cu el… 🙂
mie-mi place cand te compari cu animale… asta cu vulpea naparlita m-a amuzat tare.
traiasca toti leventii care dupa ce sunt refuzati, ca fetele chiar nu vor sa faca acea chestie… , nu insista mai mult, nu sar pe ele… sunt foarte buni la discoteca omului, ca sa nu zic la casa omului… 🙂
Numai la discoteca omului ca la casa…..ma indoiesc 🙂
Superb scris. Superba poveste. Asta a fost prima iubire Hapi? Ca de regula primele raman asa bine tiparite in memeorie. Off! Am devenit nostalgica.
Fantastic de frumos! 🙂
Felicitari!
sarumana 🙂
:)))))
Ce frumos scrii! Da’ gândeşte-te, dacă ţi-ai ratat cariera? Cum ai fi arătat tu acum tractoristă? 😀
Habar n.-ai cati bani castigam eu azi daca eram macar mecanic! In schimb am ales sa fac o facultate 🙁
Ce bine ca n-am primit nicio propunere indecenta pe la varsta aia :))
Niciodată nu-i prea târziu! Ce ID ai? 😀
Asta a fost tare :)))))
Cel mai tare e ca la varsta aceea ti se pare o tragedie galactica, iar cand mai cresti nitel poti chiar sa faci haz de necaz 🙂 Go Hapi!