Dragi bărbați exclus băieți și fără virgulă
Exclus pentru că rândurile astea nu-s pentru voi. Poate vor fi odată. Până atunci, jucați-vă pe playstation, dati share de pe iphonuri zecilor de poze cu țâtze si craci, hiliziti-va cand trece una mai grasuta si salivati fluierand a paguba cand va intersectati cu Zana Maseluta. Voi scrieti in continuare că „femeile vor doar banii vostri“ si ramaneti langa fetitele pe care exact asa le puteti impresiona. In special cu banuți de la mami si tati, cu masina pe care v-au cumparat-o de ziua voastră, cu consumatia din cel mai fistichiu club. Lăsati femeile în pace. Incă nu-s de puța voastră.
Si daca ele ar considera că sunt, vor sti să „se serveasca“ si apoi sa fugă mancand pamantul.
Dragi barbati, am citit cateva articole scrise de voi si vreau sa cred ca am dat numai peste cateva cioturi, ca-n wikipedia romaneasca. Sau n-am prea fost eu înconjurata de virgini?
N-am sa vorbesc in numele vreunei comunitati de femei, dar imi permit totusi un incidental plural adecvat, la punctul G. Adică la punctul 1.
1. Nu, nu e ok sa ne intrebati dupa un an de relatie, 3 ani de nuntire sau 6 luni de pupici, cu câti barbati ne-am culcat inainte de-a va intalni pe voi.
Stiti, e posibil să ne fi culcat cu multi, exact cum ati dragalit voi „multe“ si o informatie pertinentă de genul asta, o veti folosi curand împotriva noastră, eventual si absolut fara intentie. Apoi ne veti intreba care-a fost mai bun si de ce-am fost si cu celalalt. Veti incepe sa înfloriti paranoice scenarii in care noi ne gandim la altii. Regii de film in care am putea recidiva, rănindu-va pe voi, oameni seriosi, cu scaun la cap dar constipati de aparenta noastra inconsecvență din trecut.
Daca acum sunt langa tine, inseamna ca te-am ales si m-ai ales. Sper să fi trecut aceleasi probe ca si mine, probe în care ai fost ranit, cum am fost si eu ranita. In care i-ai lovit pe altii in locuri nevazute, cu intentie sau fara. Eu sper c-ai invatat ceva, pentru că daca n-ai invatat, trebuie sa-ti termini ucenicia. Atunci vei avea încredere în tine. Si în mine.
Imi este la fel de teama – ca si tie- ca ma vei abandona pentru alta, dar sunt destul de înteleapta sa nu te atac verbal pentru că absolut întamplator, nu te-ai nascut cu numele meu tatuat pe … membru. Te rog sa ma crezi ca la fel mi s-a întamplat si mie! Cand nu stiam că existi, m-am dedat altora, de buna voie si neviolata. Asta nu mă face mai curva decat ai fi tu curv. Si daca unora am vrut sa le dam corpul si daca acum ne putem da unul altuia mai mult decat atat, n-ar fi pacat sa ne lovim de zidul mintilor noastre închistate?
Vrei o Fecioara, o sirena, o pudică plină de frustrari?
Eu sunt Femeie si în mine a ramas Fecioara care stie iubi de la cer pana la pamant, copilul care te adoră neconditionat, zburdalnica ce-ti burzulește dimineata părul, fuge la baie sa se spele pe dinti si-apoi sare pe tine, fericita ca esti acolo si că-i cea care-ti poate rupe somnul, cea care-ti poate smulge primul zambet al zilei.
Celelalte sunt peste tot. Tu, bărbatule, caut-o pe aceea Unică pentru tine.
Pentru ca si tu si eu simtim acelasi lucru cand ne suntem alături. Iar cand ne e greu si asfaltul iubirii se mai lasă, nu e cazul sa încerci sa faci o groapă. Discută doar.
2. Vrei sa stii daca te iubesc pe tine? Intreaba-ma si-o sa-ti raspund. Sau o sa-ti arat.
Iar daca bem amandoi o sticla de vin, am pasarici pe limba si te intreb si eu cu cate ai fost, sa stii ca tot din nesiguranta e, desi o numim curiozitate. Si aia cum fu, dar cealalta? Daca stii ca-s geloasa si cand te uiti in oglinda, dă-mi cu flit, schimbă subiectul sau spune-mi ca pur si simplu nu mai conteaza acum.
Dar daca ma stii deschisa la minte si la suflet, daca simti nevoia sa-mi povestesti, fa-o, pentru c-asa voi incerca sa devin macar pe moment prietena si omul tau de incredere. Pentru ca am aflat deja ca relatia nu se va cladi pe visele noastre ci pe realitatile care ne-au zdrobit si ne-au ridicat. Da, nu-mi va pica la suflet tot ce-mi vei povesti, insa voi intelege pentru simplul motiv că se întâmplă sa te iubesc. Intelegand, ma voi putea pune in ipostaza ta si voi fi capabila pe viitor sa empatizez cu tine si sa gestionez lucrurile fara sa urlu în do major.
Daca esti întelept si poti sa te pui si tu in pielea mea, vei vedea ca nu-s chiar atat de complicata. Iti promit, cand spun „sa te pui in pielea mea“, nu inseamna ca trebuie sa-mi încerci pantofii cu toc, sa vezi cum mă simt în ei. E doar o metafora, stiu ca mintea ta lucreaza mai greu cu metaforele. Asculta-ma, atinge-mi mâna din cand in cand, saruta-ma pe obraz, fă gestul ăsta cand îmi povestesti orice. O sa simt ca eu sunt cea mai importanta pentru tine, indiferent care-ar fi subiectul dezbatut. E incredibil de placuta senzatia!
3. Curand o sa descoperi ca am defecte.
Poate eu am ochiul mai ager si mi-am permis sa gasesc cateva la tine si sa-mi placa si sa-mi fie dragi- tocmai pentru c-am vazut atatea caractere slefuite si suflete prafuite. Nu vreau sa te doresc pentru a-mi extinde personalitatea inspre tine, din contra, te iubesc pentru ca simt ca ma poti completa.
Dar poate tu-mi vezi numai partile frumoase si-aici nu ma refer la sâni si la fund.
Poate vorbesc prea mult uneori, te intrerup sau te deranjeaza o anumita exprimare. Spune-mi-o. Spune-mi-o frumos, pentru ca acum doar te deranjeaza, nu lasa lucruri banale sa ajunga sa te enerveze. Daca esti o oglinda frumoasa pentru mine, ma pot adapta, sunt destul de inteligenta incat sa fac diferenta între un atac personal si o remarcă ce-mi poate îmbunătăti comportamentul. Am vreun obicei prost de care poate nu-mi dau seama? Dojeneste-ma cu drag si cu umor, cand suntem numai doi. Imită-ma cu bunatate. Daca o sa fiu putin bosumflata, o să si râd. Lasa-ma sa fiu si eu oglinda ta, ca sa nu adun neintelegeri in suflet si le scot din cutia Pandorei la prima cearta. N-o sa râd de tine, o sa râd cu tine. Daca-mi doream un roboțel fara prea multe defecte si afecte, personal, as fi ales/cautat un barbat cu sindrom Asperger inalt functional. Si poate ne programam o viata impreuna. Dar uite ca mi-am asumat riscut de-a te iubi.
4. Nu ti-ar plăcea sa iti butonez telefonul, laptopul si sa caut indicii prin geanta si dulapul tau, ca un copilas care nu-i recompensat niciodata.
Asa ca nu o face nici tu. Ti-e teama ca in loc sa scriu un text, imi planific zborul in Caraibe cu altcineva? Intreaba-ma ce fac, implica-te daca vrei sau implica-ma in ce faci tu. E posibil ca de multe ori sa nu-mi dau seama ca te neglijez. N-am cum sa ghicesc ce-ti trece prin minte, asa ca spune-mi.
5. Nu te speria, nu sunt desteapta lumii pentru ca spun mai multe, cu usurinta, nu vreau sa fiu GPSul tau.
Faptul ca pot argumenta mai bine uneori inseamna ca pur si simplu imi inteleg bine trairile, c-am acumulat experienta de la alti oameni- stiu cand mi-e teama si pot afla cauza, cand mi-e dor stiu de cine sau de ce, cand ma deranjeaza ceva, ma pot scufunda pana la radacina afectului. Pot transpune in vorbe si-n argumente unele stari si asta ma ajuta sa ma cert mai rar. Mai ales daca vei gasi ca intr-adevar, comunicarea e o solutie, nu doar un vocabular bogat.
6. Cand esti suparat, iritat, posomorat si vrei sa fii singur, da-mi un semn.
Asta nu inseamna sa-ti iei haina in zbor si sa spui „am plecat“. Iti acord spatiul tau pentru ca si eu am nevoie de al meu. Dar lasa-mi de inteles ca nu-s eu de vina pentru ca tu ai o zi mai proasta.
7. Subiectele despre bani, cariera, etc, nu sunt jenante, au doar un unghi mai dificil de abordat.
Nu e o rusine sa nu ai bani la tine, sa nu am eu sau sa discutam despre cum ar trebui sa-i gestionam. Pentru ca nu exista o solutie universala si la un moment dat fiecare trecem prin perioade mai bune sau mai rele. Daca materialul n-a reusit sa ne acopere sufletele si sentimentele, sunt sigură că etapele grele sunt mai usor de trecut in doi.
8. Daca nu sunt entuziasmata de faptul ca tu studiezi geometria spatiala nu inseamna ca-ti desconsider pasiunea, munca ori ca nu ma intereseaza.
Poate nici tu nu esti interesat de ghivecele mele cu flori, de serialul meu preferat sau de ceea ce fac la muncă. Insa cu siguranta, avem mai multe puncte comune iar placerile individuale sunt cu atat mai constructive. Cat timp nu-ti gasesc o colega in dulap sau inotand in acvariul meu, n-am pretentia sa fiu centrul lumii tale si sa stiu dac-ai purtat scutece sau te-au imbracat direct cu hainute albastre. Prefer sa ne implicam in toate, cate putin, destul cat sa putem reînvia dorul, pasiunea, curiozitatea.
9. In sfarsit, ca sa vezi ca sunt de buna credinta, îti dezvalui si marele defect- nu stiu sa gatesc.
Asa ca poti merge pe alt blog, pe alte pajisti, in alte lumi sau ma poti ajuta si tu la bucatarie daca tot m-am chinuit sa scriu un mic îndreptar catre cei care s-au pierdut pe ei si nu mai stiu în sufletul cui sa se regaseasca. Daca faci alergie la nuci si ti se umfla capul cât dovleacul in timp ce-mi prepari mie o prajiturica, promit sa te resuscitez prompt si eficient!
Disclaimer:
îmi cer scuze cititorilor ca nu folosesc diacritice prea des. Spatiere standard, etc. Nu e desconsiderare față de limba romana. Pur și simplu, îmi este greu sa adaptez tastatura folosită constant si sa ma obisnuiesc cu „ele“. Textele mele nu sunt platite, comandate, timpul ramas pentru blog este oricum prea putin, scrisul e un hobby. Cand scriu totusi aventoriale sau texte pentru altcineva, mi se pare normal sa-mi dau tot interesul si sa acord o jumatate de ora (cam atat durează sa pun diacritice, am și eu sistemul meu) pentru banii clientului. De aceea scriu rar „la comanda“ si colaborez cu prea putini. Nu-i caut, nu ma cauta, eu spun o suma decenta, ei incearca sa mai dea jos 20 de roni și eu tac. Si uite-asa scapati voi de advertoriale si cititi chestii amuzante sau păreri pertinente despre produsele pe care chiar le-am testat.
10. Nu pun diacritice când scriu! Iar tu nu lași jos capacul de la toaleta! Și e ok pentru noi.
Ma bucur ca tu scrii chestii amuzante… 🙂
Mi-a placut “indreptarul” tau…Numerele 4,5 si 9 le-as pune in loc de icoana…poate voi fi si eu inteleasa.Am indoieli maxime , dar…dracu stie de unde mai sare iepurele ala.Desi perspectiva unei vieti eu cu mine suna isteric de tentant si innebunitor de placut.
Iti doresc zile faine! 🙂
Asta e problema, Ana, iepurele ala care sare cam des :)).
Zile frumoase si tie!
Frumos articolul 🙂 bravo..:) adorabila,sincera… Insa nesiguranta unui barbat vine ori din lipsa de experienta..ori e traumatizat ca a fost mai mereu “inselat” si atunci ar trebui sa nu se intinda mai mult decat i l tine plapuma pt ca e clara mediocritatea lui…si sfatul este sa caute doar femei care sunt pe masura lui.. Si o ultima cauza poate fi lipsa de masculinitate.. Un barbat masculin si cu o anumita experienta va sti sa gestioneze astfel de situatii.. Vaicareala constanta i l transforma intr o scufita siropoasa.. Nu ma mir atunci ca femeia de langa noi tanjeste dupa un barbat care nu merge mai mereu adus de spate cu mainile in buzunar si vesnic vulgar..confundand patul cu bodega.. Ceea ce doreste un BARBAT de la o FEMEIE este ,inspiratia ,jocul, creativitatea,rafinamentul feminitatea debordanta.. Pt ca un cuplu sa fie reusit si puternic , parerea mea este ca cei doi au nevoie de calitati specifice fiecarui sex .. El sa fie BARBAT si nu o domnisoara de pension , si ea, o natura feminina bine conturata, fara tendinte de barbata.. Asta e situatia ideala..dar cand lucrurile sunt incurcate, apar aceste stranii comportamente descrise pe blog…din pacate.. Din experienta stiu ca orice cuplu este incercat, dar modul cum sunt rezolvate conflictele arata nivelul de maturitate a l lui..a l ei si chiar trezirea fiecaruia ca barbat si ca femeie… Dupa cum se vede..un cuplu inseamna ..evolutie..:)
Ai scris frumos. Sigur ca stim tot ce ai spus mai sus dar si noi suntem nesiguri, si noi vrem apreciere, romantism, intelegere. Suntem puternici doar cand suntem intre noi…cand suntem in fata voastra ne e teama sa nu vedeti cat de slabi suntem uneori. Si stiu ca stii… ca va iubim enorm, in felul nostru imatur, galagios si egoist.
Mi-am amintit de comentariul tau lasat undeva, in care scriai ceva de genul “imi place cum scrii cand esti nervoasa”. Ei, de enervat nu ma chiar enervez pe bloguri sau pe ceea ce exprima diversi in online, dar foc am si cand mai da cineva drumul la gaz, atunci pot impleti usor aparența furiei cu umorul.
Sa-i faci lu Pati prajiturica 🙂
Vezi aici metode extrem de simple pentru scris direct cu diacritice:
http://www.kinecto.ro/adopt%C4%83un%C8%99/
Oricum, scrii destul de bine ca să mă fure lectura şi să nu observ că nu le foloseşti! 🙂
Matilda, imi pare rau daca am dat impresia ca NU STIU sa gasesc metode simple sau mai putin complicate de-a scrie cu diacritice sau cu stelute, inimioare, de-a atrage mai multi cititori. E alegerea si confortul meu, atata tot.
Multumesc.
Viaţa este destul de complicată. Că transpirăm cu toţii să o facem şi mai… Nu-i nimeni perfect pe lumea asta! 😀
😛
Am citit cu drag, cu musca pe caciula pe alocuri…
Mi-a placut! 🙂
Mihaela, mustele mele zbarnaie in jur, nici nu mai stau pe caciula.
Nici eu nu gateam la inceput. Si totusi nu mi-a luat capul pentru asta si nici nu s-a dus la mami sa manance, am stat amandoi si ne-am stors creierii si am facut mancare potroaca si ciorbe fara noima si in timp…am ajuns sa gatim si pentru altii. PS: Si inca nu am bagat pe nimeni in spital 😀
Ma incurajezi ca intr-o zi… :)) Oi despica un cartof in 4- impecabil.
aoleo si daca intreaba si te pune al cu coarne sa-i zici….sa te tii alte mii de intrebari!
Ptiu, ca am patit-o in tinereturi…da tot patitu este invatat dupa :)))
Na, intreaba acum!!!
Patit! Dar tot nu m-am lecuit.
Daca intreaba de 122 de ori pe an ce faci?
buuuuuna! n-am mai ajuns de mult pe blogul tau dar chiar a meritat asteptarea!!! super artocolul, ranjeam de una singura la job! haioasa si desteapta, o combinatie imbatabila – ce daca nu esti perfecta in bucatarie?:)
Si daca nu citeste cine trebuie, tot degeaba, draga Roberts 🙂
I-am citit articolul si alui meu companion de trai. Sper sa fi invatat ceva din el :))
Bine ca n-a fugit!
Bietii barbati, sa citesti ce scriu ei despre femei si ai sa vezi ce mister de nepatruns e creierul femeii pentru ei! Nu inteleg si pace! Dar sa-i vezi ca dau si ei sfaturi si fac psihanaliza, razi de te prapadesti la cele mai dramatice articole.
Cat despre diacritice, nici eu nu le mai pun, plus ca am citit pe undeva ca te penalizeaza Goagalul daca le folosesti. Nu stiu daca e adevarat….
Am ramas la “nu inteleg si pace” (barbatii). Asta inseamna ca suntem misogine?
De ar fi si asa…:))))
Asta ar trebui pusa ca ,,Scrisoare deschisa” .
Este deschisa, sper sa se loveasca de ea cativa.
Si nu te astepta sa revolutionez astronomia si sa te declar centrul sistemului solar daca nu cumva al Universului. Esti parte din viata mea dar nu esti viata mea intreaga.
Uneori cred ca ar trebui sa le spunem asta din ziua intai sa evitam niste complicatii
Buricul pamantului meu, satelitul existentei, motivul pentru care m-am nascut sub acest semn zodiacal :)))
Ce nebuna esti :))
Eu am citit ca totusi barbatilor le place sa auda concret cuvintele, “Te iubesc”, fara alte conversatii, se pare ca ii impresioneaza ff tare daca aceste cuvinte vin de la un potential partener, chiar mult mai tare decat ar impresiona-o pe o femeie. Dar nu stiu daca e adevarat, eu nu am spus niciodata aceste cuvinte altui barbat si nici nu mi-a spus mie vreun barbat cuvintele astea ca sa vad ce efect au. Desi ma rog maj relatiilor mele au fost de la bun inceput pe termen limitat, adica fara vreo intentie (sau chiar probabilitate) de consolidare
pe viitor. In afara de una care a fost bazata pe un soi de proba de concubinaj discutat asa mai rational insa in legatura cu care nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa zic, “Te iubesc”, dar nu cred ca relatia s-a destramat pt ca nu am zis nici eu nici el acea expresie, ci pt ca de fapt au fost prea multe variabile pe care nu le-am luat in seama la nivel rational si am facut eroarea juvenila de a ma baza pe improvizare indolenta, de gen, “las ca ne descurcam noi”. Insa pot sa zic clar ca eu personal nu am de gand sa zic Te iubesc asa la toti cei pe care chiar ii pot iubi sau de care as fi chiar super indragostit si cu care chiar as petrece timp impreuna, pt ca de fapt eu evit atasamenyele deosebit de prifunde in faza asta a vietii mele, (care va tine minim inca vreo 6 ani, mai probabil chiar cca 8 ani de
acum incolo…si cand zic probabil nu ma iau in considerare doar pe mine si planificarile mele pseudo-rationale ci incerc sa tin cont si de probabilitatile aparute pe baza experientelor mele din ultimii cca 8 ani de cand as putea zice ca am devenit adult si de starea economiei si societatii UE, plus de anturajele mele probabile din viitorii 6-8 ani…desi nu recomand neaparat acest tip de conduita, care e probabil destul de costisitoare, si nu este una prea traditionala heteronormativa insa eu nu ma aflu in conditii in care as fi dispus sa adopt un asemenea model plus de fapt sunt pur si simplu recunoscator ca am posibilitatea de a alege intre diferite modele si de a mai trage de timp de fapt…adica asa sunt eu, indolent, plus nu imi pot permite sa-mi pierd independenta pt o relatie non-egalitara complementara gen sac si petic, ca am luat si asta in consideratie, chiar serios, de vreme ce astea non-egalitare complementare par chiar destul de stabile desi sunt si cam disfunctionale uneori, dar nu mereu…e ff complicat ce vreau eu, e ceva care probabil nici nu are sanse prea mari de vreme ce nu pare a fi descris in literatura clasica beletristica mai larg cunoscuta…trebuie sa citesc mai mult de fapt…poate chiar si din literatura sfintilor parinti crestini timpurii…precis acolo sunt niste chestii care mi-au scapat…)
P.S. Nu am scris asta la misto sau off topic…am scris chiar destul de serios pt ca eu stiu ca sunt ignorant si destul de naiv plus mai mult cu teoria decat cu practica, insa pe bune nu ma consider totusi “imatur” pt ca pur si simplu nu cred ca am dreptul sa ma consider imatur de vreme ce am 34 de ani, plus sustin la nivel principial ideologic institutia casatoriei, chiar si pt mine, insa in afara de ca trag de timp totusi am impresia pe undeva ca incerc sa caut si niste role modele, si oricat de popular ar fi cel cu Tanta si Costel, pur si simplu nu cred ca vremurile de azi si conditiile mele il favorizeaza
in cazul meu. Insa e din cauza a mai multi factori, atat individuali cat si de mediu. Eu nu am de gand inca sa renunt totusi la statutul meu individual de mic burghez insa sper sa gasesc un mic burghez compatibil cu mine si asta e chiar destul de putin probabil in anturajul meu europeean actual.
Ma rog, aia cu sfintii parinti timpurii crestini era un pic la misto…insa numai fata de mine, de propria mea ignoranta si indolenta de fapt ! (Desi nu ma consider absolut de loc vreun soi de “apologet crestin”…zau, asta ar mai lipsi sa fiu etichetat cum pare a fi Dan Puric in mass media…zau, chiar bat in lemn !)
De ce ti-ar pasa cum te eticheteaza altcineva Rudolph?
Multumesc pentru comentarii, trebuie sa citesc pe indelete.