Mă cert deci sunt implicată……
Ne enervăm în anumite momente si declăram ca „nu-i întelegem” pe cei pe care teoretic ar trebui sa-i iubim neconditionat: mama, tata, frati, etc.Dar cea mai molotoavă existenta poate fi alaturi de partenerul de viata
Unii îsi inchipuie ca pot gasi la un moment dat o persoana alaturi de care sa traiasca „în pace si liniste” toata viata. Bunica mea îmi zicea : suntem miliarde dar toti avem un nas, o gura si doi ochi. Si niciunul nu semănam. Oare cum se poate?
O prietena de-a mea (stiu ca n-o sa se supere regasindu-se daca ma citeste) mi-a tocat capul vreo 4 ani dupa niste relatii mai incendiare ca ea vrea pace si liniste. Dumnezeu a luat notite si i-a trimis un înger de barbat.Frumos si sprancenat nevoie mare, bland, zambaret , musculos. O contrazicea odata pe an si atunci cu privire la culoarea globurilor din pom. Si daca ea zicea ca albastru cu galben e mai bine, el dadea usor din umeri, zambea , isi smotocea catelul si uda lacarmioarele din curte. Delia punea globurile galbene si era fericita.
Dupa 4 ani s-a saturat Delia de liniste si pace .Omul ei era ca o cutie de cereale cu 0 calorii si 0 opinii.
Cele mai inflamabile cupluri contin doi parteneri bombastici. Cand se cunosc sunt calmi unul cu altul, pasionali la orizontala, se completeaza de minune.Dupa 1 an incep sa se tachineze usor si explicatia deriva : din iubire. La 3 ani de relatie astia se cearta de-i auzi prin tot polistirenu expandat . Si niciunul nu lasa de la sine, convins fiind ca celalalt „nu îl poate întelege” . Dupa o cearta se lasa o liniste de o zi în care fiecare ar tranti în capul lu fiecare cel putin o lubenitza cu coaja tare.
Foarte neplacuta e si situatia in care un partener e încapatanat si prefera tacerea îndelungata dupa o cearta. Un fel de-a face pe „mortul în papusoi”. Vorbeste monosilabic, se vede ca e ranit , filmul cu sfada e mereu pe repeat in mintea lui si daca nu vorbeste deschis despre asta resentimentele se acumuleaza si raman acolo. Pana într-o zi în care izbucneste veritabilul vulcanul Etna gadilat în crater si partenera se trezeste în stare de asediu
Nu poti sa traiesti langa cineva si sa nu te certi , sa nu te superi, sa nu te simti satul , sa nu ai chef sa-ti iei lumea in cap sa simti ca TU nu meriti asta. Si mai ales sa ai falsa impresie ca ceilalti nu se cearta si ca sunt mai fericiti ca tine. E o fata morgana pe care creierul tau o creeaza ca sa-si protejeze ego-ul.
N-ai cum sa fii imun la certuri. N-ai cum sa rezisti intr-o relatie daca nu lasi de la tine.Oricat ti-ai da ochii peste cap partenerul tau n-o sa se schimbe si nici tu.
Poti imbunatati o relatie discutand.
Poti slefui o cearta moderand-o frumos
Poti sa explici simplu si direct ce simti.
Poti sa eviti atacurile la persoana gen: esti un alcoolist pentru ca semeni cu degradatu de taica-tu
Daca se sparge o oala sa ai grija sa nu scoti si paharele din vitrina pe care s-a asezat praful
Cand sunteti mai predispusi la certuri? In vacante? Atunci cand aveti impresia ca v-ati cufundat in rutina? Sau pur si simplu trebuie sa apara un „eveniment deosebit” ca sa va certati?
Nu cred ca e o anumita perioada! Cand apare un moment, la care poate nici nu te asteptai sa inceapa discutia de acolo! Parerea mea>
Ştii expresia “dragoste cu năbădăi” ?
Este formula ideală dacă năbădăile trec şi are ce să rămînă: dragostea adevărată.
Ştiu din experienţă.
Duminică frumoasă! 🙂
Stiu expresia dragoste cu nabadai 🙂
O saptamana frumoasa si scuza raspunsul intarziat, zilele astea numa luna nu mi-.a cazut in cap ca e bine ancorata, in rest….am de toate
din cauza copilariei avute, daca simt ca cineva incearca sa-mi impuna ceva sau sa ma controleze, sar la 99999 metri…. si imagineaza-ti ca sotul meu este coleric. adica, da indicatii, vrea ca lucrurile sa fie intr-un anumit fel, asupra caruia nu se discuta… 🙂
singura mea sansa este umorul, pe care-l am din belsug! in plus, am descoperit de-a lungul timpului un principiu dupa care ma ghidez… (el e foarte razboinic, in sine! 🙂 ) – ma supun si, cand nu iese bine, demonstrez eu cine avea dreptate…
ei bine, cu ceilalti tine principiul – adica imediat imi devin ei subalterni, pentru ca multe din cele pe care le pretind nu sunt bune si atunci arat eu cine era seful. dar cu sotul, nu… el e foarte calculat si tot ce propune asa trebuie de fapt facut… deci sunt foarte inteleapta ca fac ce dicteaza el, chiar daca nu-mi place!
la cat de imprastiata sunt eu, unul organizat ca el este mana cereasca! – indiferent ca ploua cu reprosuri sau cu liniste! 🙂
Chiar ca esti stapana pe situatie daca reusesti sa faci ce-ti spune el , in mare parte – fara sa te enervezi.
Cat despre saritul in sus, stiu ca si eu sunt ca o bomba cu ceas dar de vreo doi ani lucrez la dezamorsare. Singura fara psihiatru sau exorcist 😀
cred ca atunci cand intervine rutina . uneori certurile apar din motive stupide si nesemnificative dar noi le amplificam certandu-ne si facand din tantar armasar. Sunt total de acord cu tine nu poate fi numai lapte si miere . Eu nu as vrea sa am langa mine un barbat ” o cutie de cereale cu 0 calorii si 0 opinii.” ma enerveaza asta . Vreau sa aiba proprile lui opinii . As vrea sa ia cineva notite si pentru mine caci tot spun ca imi doresc pe cinva in viata mea dar nu prea se intampla asta.
O Duminica superba ! 😀
A.M . iti tin pumnii sa apara in viata ta persoana la care visezi 🙂
hehe mersi mult si eu sper. Imi place cum ii spui tu ” a meu ” jumatatii tale XD.
Pai da nu stiu cum sa ii spun……Iubit ii spui in primii 3 ani si noi am trecut de faza asta 😀
Sot nu imi e…
Partener suna prea oficial 🙂
eu am cert cand sunt pe stop :)) ce vrei, nah, recunosc 😀
faza cu cerealele…zau hapi..ti-am mai zis-o…esti geniala!
cat despre vacante..cele pe care le am avut impreuna mi au placut, nu ne-am certat. nici nu aveam cand. ba el urla la mine. baahhh femeie…vezi ca treci linia continua! aoleuuu iesi de pe contrasens!!! ba eu la el pentru te miri ce, dar nu ne certam. si nici nu o facem pentru detalii d-astea. le avem noi pe ale noastre…stii tu ce :))
te pupic!
Imi imaginez ca acum situatia la voi e calma ca marea rosie 🙂 (acolo nu sunt valuri)
da…ma mentin la suprafata :)) de aia fug spre nord, sa fiu deasupra :))
pup
Eu ma supar des si el reactioneaza de fiecare data virulent. Ma deranjeaza cand nu ma intelege, cand nu ma asculta si atunci incep “reprosurile”. Da, ne certam la fiecare cuvant al meu care e exprimat bland, ca sa semene cu o nemultumire, dar el il percepe ca un repros. Deci cam tot timpul. Dar ne impacam repede. 😛
Cunosc perfect situatia descrisa de tine 🙂
Nu stiu daca exista un moment anume cand esti predispus la cearta … Noi ne certam de obicei din cauza cainelui (ca eu il rasfat prea mult, bla bla), eu ma enervez cand mergem la cumparaturi si e aglomerat, iar el vrea sa cumpere tot hipermarketul sau din alte lucruri marunte … Dar ne trece repede 😀
Cred ca e prima data cand aud ca un barbat vrea sa petreaca in hipermarket mai mult timp decat o femeie 🙂
Ce fain ca aveti catelus
Eu,dupa 12 ani cu acelasi om, zic ca nu e usor sa iei 2 oameni si sa-i pui sa stea impreuna in acelasi loc,de acum incolo.Normal ca evoluam pe parcurs, ne schimbam, am face-o oricum, cand esti langa cealalalt observa si el, poate ii place,poate nu, de aici expresia aia cu :te-ai schimbat. Da, dar si tu, e inevitabil,crestem in viata. Unii rezista, altii nu,unii se adapteaza,altii nu. Unii se plictisesc si cauta schimbare in afara, altii se plictisesc si cauta sa schimbe ceva inauntru.
Da’ chiar azi discutam si râdeam cu sotu’, ca filmele si cartile romantice prezinta viata dinainte de casatorie, sau daca e casatorie, unul inseala,sa fie romantic :D. Viata in casatorie o stiu doar de la serialul “Married with children”,si o exceptie de romantism e “Shell we dance”, dar poate doar ca Jeniffer Lopez nu e interesata intr-un barbat cu par alb,fie el si Richard Gere :D.
Chiar – nici mie nu-mi vin in minte filme care prezinta viata unui cuplu casatorit
Stii, ma gandesc uneori ca daca dragostea aceea initiala ar ramane constanta pe parcursul intregii vieti ne-ar fi foarte greu sa murim 🙂
eu sunt genul de om caruia nu-i place cearta si cand sunt prezenta undeva si vad norul negru , ma retrag delicat si plec , cand sunt implicata direct imi amintesc ca nu am de ce sa dau apa la moara in clipa cel mai putin favorabila mie , si revin asupra semintei de scandal cand simt eu nevoia si asta se intampla de regula dupa ce am rumegat eu bine in creieras argumentele , si nu se mai poate numi cearta ci un dialog in contradictoriu , iar daca sunt implicata si nu ma pot retrage pana la momentul dorit de mine , aunic cineva se cearta singur si eu zic …da da bine 😀
N-am intalnit niciodata un om care sa spuna ca ii place sa se certe. Probabil ca sunt, nu stiu
Intr-o relatie de cuplu pe parcursul vietii sunt inevitabile certurile. Ramane de vazut cum o sa raspunzi la ele ….si cum evolueaza aceste raspunsuri cand timpul trece 🙂
pai la mine au trecut 10 ani deja 🙂 si tot nu ma cert 😀
Aveam eu impresia ca esti foarte foarte tanara 🙂
Mie nu prea imi place sa ma cert. Bine, nimanui nu-i place, dar mie parca mi-e teama, nu suport tipete…Cred ca mi se trage din perioada in care parintii mei s-au hotarat sa divorteze si erau atatea certuri pe atunci, atatea plansete, ca nu le mai suport, nu vreau sa am parte de asa ceva in casa.
Nu zic ca nu ne certam niciodata, dar 99% din timp discutam in contradictoriu, calm. Certuri au fost doar cand a fost vorba de ceva mai grav si n-as putea spune ca au fost intr-o anumita perioada.
E clar ca nici mie nu-i place sa ma cert. Reusesc foarte bine acest lucru si cred c-au trecut ani buni de cand m-am certat cu cineva…………exceptie facand desigur partenerul care adora latura mea de mica dictatoare 😀
ti-ai ales un subiect cam sensibil:D cati recunosc ca se cearta cu perechea….pai, sa vedem:) pana sa vina copilashii pe lume, ne certam rar, nu prea aveam de ce…dupa ce-au venit buburuzele, eu is mult mai obosita si irascibila, el ma vrea tot relaxata si hop! ne sare mustarul cand la unul, cand la altul. de regula, ne certam scurt si la obiect, spuneam ce-avem de spus, meditam putin si separat, fara taceri si mutre, dupa care ne-mpacam tacit. habar n-am de-i bine sau rau dar inca suntem un cuplu functional. acum, fetele ne imita:))) ne-a picat cam prost cand le-am vazut jucandu-se de-a “cearta lu mami cu tati” dar ne-am regasit in prestatia lor. asa ca incercam sa n-o mai facem cu ele de fatza si parca ne iese figura ceva mai bine. oricum, spunem lucrurilor pe nume dar ironic si de cele mai multe ori ajungem sa ne distram pe seama noastra.
Eu recunosc spasita ca ma cert cu partenerul mai ales ca noi si lucram impreuna
Apoi-provenim din culturi diferite si fiecare intelege altfel comportamentul sau unele gesturi.
Faceti bine ca va feriti de copii. Tin minte ca ma deranjau tare mult certurile parintilor si-as fi vrut sa am puterea sa le opresc.
Hmmm..ma cert doar cand am ajuns la capatul rabdarii.De fapt, nu ma cert, discut..insa daca vad impasibilitate..ma enervez si ma apuca.
In rest…am invatat sa ma controlez si sa fiu calma chiar si cand am o disputa.
:))Ai sa razi, dar uite de ex cu fiul meu ajung de obicei la cearta, pentru ca eu sunt calma si il enervez prin calmul meu, atunci cand incerc sa discut cu el pe ceva cat se poate de serios.Eu sunt calma, el se enerveaza, eu rad, el incepe sa tipe si..uite cearta! :))
Probabil ca fata de copil ai mai multa toleranta decat ai avea fata de un iubit sau un sot……Nu stiu daca e asa in general
:)) am invatat sa fiu asa in general.
Din fericire am intalnit un om bun ordinat intelept romantic nu pretinde …si ma lasa sa fiu eu insumi !! Daca avem ceva de discutat vorbeste cu ton normal eu sunt explosiva si spontana deci chiar daca am dreptate devin vinovata 🙂
El e corect recunoaste daca a gresit ..eu nu !
Avem o complicitate buna e clar ca evit ceea ce stiu ca lui nu-i place de obicei ma tachineaza daca ies cu o fusta scurta cand nu suntem impreuna 🙂
Buna dispozitie pe care o are chiar cand e obosit ..ma uimeste !
Daca privesc o rochie intr-o vitrina mai mult de 1 minut e posibil sa o cumpere si sa o primesc cand nici nu ma astept ..ultima data cu o geanta de la guess ..insa nu eram convinsa nu crede-am ca ma observa si a cumparat-o !!!
Imi place faptul ca langa el am crescut apreciez lucruri simple si ne bucuram impreuna cu copii de o viata fericita ..ne jucam de ascunsea de udam in curte cu apa …vara in timp ce spal vasele sau fac treburile in casa ma ia in brate si ma arunca in piscina spre bucuria copiilor !
Ar fii mai multe de povestit insa te las 🙂
Hapi esti geniala !!!!
Crina, ma bucur tare mult pentru tine.
Sigur, aceasta este partea pozitiva pe care in general o are orice persoana. E adevarat ca barbatii se manifesta diferit- unii sunt mai romantici altii mai nepasatori.
Insa “omul negru” cred ca se ascunde in fiecare – nu in sensul malefic ci in ideea ca suntem oarecum programati sa ne punem propriile interese pe primul loc si apoi cele ale partenerului. Iar in anumite momente din viata tindem sa devenim mai egoisti si atunci ne e mai greu sa ne intelegm cu partenerul.
Asta nu inseamna ca nu il iubim 🙂
Stiu bine la ce te referi…ne cunoastem de 10 ani stam impreuna de 5 ani …cred ca doar daca l-as insela as vede-a pe “omul negru” si nu as avea nici o scapare 🙂
In rest e asa cum l-am descris ma bucur si traiesc momentul constienta ca nimic e vesnic 🙂
Repet, esti norocoasa si ma bucur pentru tine .Meriti ce.-i mai bun!
Uneori certurile noastre se transforma in adevarate furtuni chiar daca incep ca discutii cu tonul ridicat…apoi trec…
suntem amandoi nervosi sau am devenit in timp…niciunul nu suporta sa i se dicteze…ce si cum 🙂
Motive…se ivesc…nu doar in vacanta sau cand credem ca innotam in rutina…
Ma regasesc.
Ar fi minunat daca el ar reusi sa fie bland cand sunt eu nervoasa sau invers. Dar turam amandoi motoarele la maxim 🙂
Certuri apar si dispar – nu conteaza motivul, nu conteaza cine are/nu are dreptate, conteaza doar “morala” de la final. Aici e buba – dacă am devenit mai înţelepţi, mai buni şi mai sudaţi ca pereche sau nu.
Uneori certurile iti aduc si revelatii pozitive , obligandu-te sa privesti relatia si omul de langa tine din alte unghiuri.
Cel putin mie asa mi s-a intamplat
Acum, sa nu intelegi ca sunt fericita cand ma cert cu al meu. Sufar si ma enervez dar ne trece…….:)
Stii ce am observat eu?Sunt casatorita de 4 ani…nu e doar lapte si miere…insa la noi nu exista certuri…ci doar discutii putin mai intense care se sting rapid fara sa fim neparat suparati unul pe celalalt…lasam unul de la altul,cedam cand trebuie,nu trage unul stanga si altul dreapta si mereu gasim o cale de mijloc…ei bine ,mai mereu…pana cand dragul meu sot mi-a luat un caine ciobanesc,pe care am fost nevoieti sa-l tinem in casa 2 luni…si uite de aici a inceput sa ne dam seama ca se poate…adica avem de la ce ne certa:))Eu mama grijulie si exagerata,el tata sever si strict..aia papa,aia nu,da-i tu…ba tu:)))…ma intreb cum ne-om descurca cand or aparea copilasi…vai vai vai…dar ne descurcam noi,ca doar suntem o echipa puternica!!!
Si nu exista moment predispus la cearta…cand apare,apare si gata,important este sa putem trece peste nervi si vrobe “grele”!
Nu stiu ce zodie sunteti voi dar noi nu lasam nici unul din “adevarul personal” Cel putin in prima faza a discutiei.
Dup-aia da, ne prezentam fiecare scuzele de rigoare 🙂
Vad ca nu sunteti primul cuplu care se cearta din cauza cainilor
mda, unii au pisici …
urasc cearta si o evit pe cat posibil. o provoc doar cand exista o stare de fapt pe care n-o pot suporta si atunci rearanjam bazele, discutam si vedem ce se poate face 😀
Si eu o urasc dar locuieste in mine alaturi de minunatele mele calitati 🙂
suna bine 🙂
noi suntem un cuplu…inflamabil :)))…de’..tauri amandoi !!!
Si al meu e taur, cunosc marfa 🙂
Totusi…….aveam un iubit taur atat de calm si de bland incat ma scotea din sarite. Chiar, mi-ai dat o idee. Poate o sa scriu despre el intr-o zi 😀
crezi ca o poti modera de unul singur? 😀
Păi tocmai aici e “sarea şi piperul”: nu cred că există o predispoziţie sau un moment anume, pur şi simplu se întâmplă. Trebuie să ne vedem aşa cum suntem până la urmă, că nu-i nimeni perfecţiunea întruchipată. Eu nu cred în omul/femeia perfect/ă, fără cel mai mic cusur. Nu există aşa ceva decât în filme şi în cărţi… 😀
Ne-am plictisi daca nu ne-am certa 🙂
Chiar aşa, nu-i mai frumoasă o viaţă puţin mai colorată? Păi numai gri şi cenuşiu?! 😀 😀 😀
io? tăt timpu’ 🙂
eram campioana la “nevorbit”, nici macar dupa o cearta, ci dupa ce ma [cam] auto-bosumflam 🙂
Merci c-ai adus vorba….imi e foarte cunoscuta si bosumflarea din diverse motive
Ia sa scot si io “scheletul din dulap”. 🙂 Va vorbeste o zmuncito-zapacito-imprastiata, impulsiv-compulsiva , cu origini rusesti ce predispun la drama, maritata cu un ardelean tipicar,pedant si cu nervii ca neste odgoane de otel… Dupa primii trei ani de rodaj (din cei 13-14), in care multiplele teste de anduranta ce ni le-am “organizat” unul altuia ar fi dus direct la balamuc pe altii, mai slabi de “odgoane”, am constatat resemnati ca cu dragostea nu te joci si ca-i musai sa ne adaptam cumva destinului si Karmei, deoarece la 5 minute dupa ce ne aruncam patimasi unul altuia “Enervantule, nu te mai suport!!!” “Ooo, da’eu!!!!”, ne dadeam seama ca cearta noastra consta 99 la suta din exagerari si doar 1 % din adevar… si ca, de fapt, nu vrea nici unul din noi cu adevarat sa se mute la mama, la hotel, sau sa doarma pe banca in parc, conform amenintarilor initiale ci, dimpotriva, numai si numai in acelasi pat cu “dusmanul”! 😆
Acum, dupa atata timp impreuna si fiinca ne stim ca doi cai breji, mai avem 3 motive de disputa, mari si late:
1. faptul ca eu fac totul in mare viteza – mananc, tai patrunjelul, ma pregatesc de servici, etc, narav, care si dupa 13 ani imi da mie degete bandajate si ciorapi agatati de usa liftului, iar lui barbatu-miu ameteli, stari prelungite de consternare si intrebari retorice de genul: Doamne, cum rezist!?… 😉
2.faptul ca lui ii place sa-si bage nasul, ca o madame Scama ce este, atunci cand gatesc sau cand scriu la calculator si sa faca diverse modificari, fara sa imi spuna!..pur si simplu, nu se poate abtine sa nu dea focul mai incet, sa mai adauge niste curry, sau sa-mi restarteze laptopul, updateze antivirusul, s.a.m.d, atunci cand imi suna mobilul! A!…si sa-mi schimbe soneria la mobil(cica pe cea veche n-o aud)!….
3. motanul nostru , care s-a cam senilizat si a devenit un mofturos cu tabieturi, ca orice bosorog ce se respecta.
Eu: “saraacul, miauna, o vrea in brate, i-o fi rau!” …
Rasputin: (dupa ce-i face lui Zuzicu bufet suedez din 7 troace cu diverse pate-uri, mouss-uri, pulpe tocate,etc pe care acesta nici macar nu le gusta): “a naibii pisica, asta face misto de noi, iti spun sigur! tu l-ai educat asa!…si incepe…Zuzicu- inculpat, Rasputin – procuror, eu- avocatul apararii… apartamentul – Palatul Justitiei!!!
Na, ca m-am confesat! 😀
Doamne ce-am mai ras cu scheletul tau din dulap 🙂 🙂
Nici noi nu vrem sa ne mutam pe banca in parc sau la mama, nici macar cu valiza in fata usii n-am ajuns vreodata desi vorbele au fost destule. Cunosc foarte bine modelul cuplului in care ea face totul in viteza si e multi functionala iar el e mai calm, atent la detalii si are impresia ca ea il ameteste de cap adesea 🙂 Dar pana la urma cei doi se completeaza foarte bine pentru ca de multe ori in viata e necesara rabdarea (care mie-mi cam lipseste) sau din contra – lucrurile trebuie accesate repede