Rivalele mele,oglinzile mele
Orice femeie are cel putin odata în viață o rivală.Inchipuita sau nu, slută pentru ochii ei si Zana Zorilor pentru voinicul de langa ea.
Prima rivala am avut-o la gradiniță. Luni de zile a fugit Valin dupa mine să mă tragă de par, pana l-a lasat ea să o tragă de cozi. Si-a vazut Valin că are aderenta mai bună si că Teodora îl pârăște mai rar ca mine la doamna educatoare. După cateva săptamani, podoaba capilară deja mi se îndesase vizibil pentru că Valin era ocupat s-o scarmene pe ailaltă . Nici sandwichul nu si-l mai manca împreuna cu mine.Nici la vaccin n-am mai plans împreună si am decis sa îl urăsc pe Valin si pe destrăbălata cu cozi până la fund. La serbare, ei doi au stat pe același scăunel iar eu de necaz mi-am uitat poezia si m-am ascuns în spatele scenei improvizate.
In generală m-am flambat ca o clatită cu brandy cand l-am cunoscut pe Andrei din a saptea B. Andrei era mut pe jumatate, cand îl întrebam ceva vocaliza un păăăăi, apoi se răzgandea si dadea din buze ca un pește dar nu zicea nimic.
Andrei, vrei sa-ti împrumut radiera?
Andrei,te duci dupa cornuri?
Andrei, vii maine la festivitate? Unde o sa stai?
El mesteca Gumela si probabil ca i se lipea de amigdale cand deschidea gura să răspundă
Pana într-o zi cand o colega din clasa lui l-a luat frumos de mana si l-a tras dupa ea: mergem sa luăm placinte. Odata cu placinta i-au intrat pe gat si fluturii si i-a revenit darul vorbirii. Avea nevoie de radiera ei, de cornurile ei si de întrebările ei.
Cand încă nu stiam de legea concurenței si cum se aplica, i-am suflat iubitul unei unguroaice focoase. La propriu si la figurat.Tipei îi era cald mereu, umbla si iarna cu BH-uri ce-i lăsau jumate pieptul afara, era rosie la fata si rosie la par , rosie pe buze si în varful unghiilor. Aveam cosmaruri în care ea se urca pe mine cu fundul ăla mare până ma faceam si eu rosie , rosie ca o ridiche.
Odata mi-a bagat mana în freza în plină stradă spre deliciul participanților la trafic – trecuseră doua luni de cand el era oficial cu mine si neoficial în gandurile ei. Am ramas traznita pe moment iar ea si-a savurat victoria flocăielii. Apoi i-am strivit doua degete cu un toc , m-am eliberat din durerea ei si-am fugit in masina.Eu vedeam în ea Zgripturoaica rautacioasa si ea vedea în mine Mironosita hoață care-i ciordise iubitul din cearsafurile de bumbac. Niciuna n-a vazut femeia ranita gata sa faca orice din dragoste.Niciuna nu ne-am dat seama ca suntem aceeasi Fiinta si ca ne jucam rolul si c-o sa-l schimbam cat timp tineretile si culoarea rujului ne vor permite acest dezmăț.
E normal sa-ti urasti rivala pana ce-ti dai seama ca e doar o femeie disperata. Cum ai fost si tu candva sau cum vei deveni 🙂
Nu stiu cum e cu rivalitateala barbati.Habar nu am . Chiar as vrea sa aflu………..
“Niciuna nu ne-am dat seama ca suntem aceeasi Fiinta si ca ne jucam rolul si c-o sa-l schimbam cat timp tineretile si culoarea rujului ne vor permite acest dezmăț”. :))
Hapi ai un stil de-a povesti….zau :))
“E normal sa-ti urasti rivala pana ce-ti dai seama ca e doar o femeie disperata. Cum ai fost si tu candva sau cum vei deveni”, sau pur si simplu le faci loc sa-si traiasca povestea de dragoste. asa cum fac eu. e super oferta la mine 🙂
Povestesc asa doar ca sa va fac pevoi sa zambiti 🙂 Nu am mereu dispozitia asta de clovn care-a fumat marihuana :))
Big hug
eiii mi-am dat si eu seama. dar nu am cum sa nu iti multumesc ca m-ai facut sa zambesc, desi…stiu cum e… 🙂
E prima data cand citesc un post de al tau si-mi place. Apreciez dispozitia de clovn :D, apreciez blogurile care nu ma deprima si oamenii care au un scris optimist,pe la ei revin. Apreciez deci,ca faci asta pt.cititori,chiar daca ai o zi mai proasta 😉
Multumesc pentru aprecieri si welcome 🙂
Nu e neaparat dispozitie de clovn. Mie nu-mi plac clovnii pentru ca niciodata nu m-a facut unul sa rad 🙂
Incerc sa redau cu realism anumite aspecte din viata, intr-o maniera care sa nu fie deranjanta pentru majoritate. Umorul e condimentul care mi se potriveste in expuneri. In plus imi salta inima de bucurie cand imi scrie careva ca s-a amuzat . Onestly 🙂
nici mie nu-mi plac clovnii, ma sperie.Si nu-mi place ca nu stiu ce se ascunde dincolo.
Reblogged this on ATA MOTEK.
Un barbat care iubeste cu adevarat o femeie, vrea sa o protejeze si sa-i ofere o viata frumoasa nu are rivali. Insa, intre aia care reguleaza si arunca dupa aia, rivalitatea e in cine pacaleste mai bine. 🙂 Din pacate femeile tinere nu au creier si ii iubesc pe aia care arata bine si fac capul mare cit mai artistic, adica sint bine facuti din vorbe, rivalii cistigatori. Asa cred eu ca e la barbati. 🙂
“femeile tinere nu au creier” interesant spus..dar oare barbatii tineri au creier?
si ce inseamna creier? nu cumva experienta?
nu cumva avem nevoie de experienta ca sa putem capata creier, cum spui tu?:)
Tare cred ca te inseli aici . O femeie adevarata nu cauta un fizic altetic si cuvinte gratuite 🙂
corecttt nexia..acum a depinde de la femeie la femeie, nu?!
Sunt absolut de acord cu fetele 🙂
Hapi, a-ti detesta sau a-ti urî vreo rivala care-i deja o femeie disperata, e ca si cum ai trage-ntr-o ambulantza… parerea-mi proprie si personala. 🙂
M-am regasit în relatarea din “generala”, apoi am absolvit un liceu de fete “Zinca Golescu”, stie Claudia… 🙂 – m-ai facut praf de râs cu:”Aveam cosmaruri în care ea se urca pe mine cu fundul ăla mare până ma faceam si eu rosie , rosie ca o ridiche.” 🙂 precious! =)))
Sigur ca exista si rivalitate masculina, doar “ie” si ei oameni, ca noi “oamele”, dar sub alte forme, cum “functioneaza” diferit de noi… 🙂
Da, uite ca barbatii recunosc mai greu 🙂
Imi era dor de stilul tau narativ! :P.
Mi-ai amintit de o paruiala din generala, numai ca a fost in fata blocului si am iesit in pierdere pentru ca “rivala” (care mi-l luase pe Fat Frumos dar era ofticata ca inca se vede cu mine pe furis) m-a paruit scurt si-a fugit :)). Iar prietena ei m-a tinut :)), nu a fost corect.
In final m-am lasat de EL, au ramas impreuna vreo 2 ani iar cand am respirat usurata si convinta ca l-am uitat complet m-a prostit iar…pentru 5 ani :)). Stateam usa langa usa, era inevitabil, saliva tot timpul cand ma vedea, imi era mila de el :D…a fost prima iubire.
Si barbatii au rivali, clar! Dar ei sunt mai ascunsi, mai calculati, nu se exteriorizeaza ca noi femeile, parerea mea ;)) ca ei sigur nu recunosc nimic.
Interesanta povestea ta. Pacat ca nu scrii si povestirile astea pe blog. M-am distrat de minune cu articolul ala ironico-blanduto-rautacios despre………prietenie ? Nu mai stiu despre ce era. Dar cineva dorea sa te bage in sân :)))
:))) da, a fost funny descude. Ea mi-a comentat ca ma baga la san ;)).
Nu prea povestesc d-ale vietii, am incercat sa vb mai putin despre mine si ce tine de mine, amintiri, trairi, sentimente dar cate una funny cred ca merge din cand in cand. O sa mai incerc :P.
niciodata nu m-am paruit cu cineva, nici macar pt un iubit, atunci cand a fost cazul m-am retras si i-am lasat sa-si traiasca viata asa cum si-au dorit 😀
nu pot sa spun ca le-am iubit dar nu m-am razboit 🙂
Ce fetita cuminte esti tu 🙂
Lasa ca ai timp 😀
nici prea cuminte nu-i bine sa fi 😀
De acord 😉
oh ..Valin!! singurul baiat cu numele asta pe care l-am intalnit a fost tot in gradinita…ce amintire placuta
Poate am mers la aceeasi gradinita 🙂
Si poate ca tu ai fost codana care mi l-a furat 😀
Eu nu cred că am avut. Nu că aş fi eu… Ci pur şi simplu nu s-a întâmplat (ce zici, ăsta se cheamă noroc, sau ghinion?). Aproape întotdeauna s-a întâmplat ca atunci când am pus ochii pe cineva, să fie liberă.
Dar odată era să o iau pe coajă, din senin, de la nişte şmecheraşi: “ce băh, te uiţi la gagica mea?!” “Ba nu mă uit, băh, păstrează-ţi-o sănătos!” (după care… rade-o!). 😀 😀
Ei na…..deci pana acum pe aici au trecut numai domni fara rival! 🙂
Păi vezi, ar trebui să fi mândră… 😀 😀
Sunt mai multe femei pe pamant decat barbati . Deci , concurenta la voi e mare…
Sigur ca si la barbati e concurenta . Nu ma laud (n-am de ce si n-am cu ce ) , dar femeile care mi-au placut au fost frumoase iesite din comunul frumos si foarte destepte . De fapt , frumusetea lor era mai mult expresivitate si nu genul papusika. Cine dintre masculii feroci ai scolii sau ai vietii se apropie de femeile destepte si nebune ?Intreb fara lipsa de modestie . Cu o femeie desteapta trebuie sa ai simtul umorului sanatos , e clar ca poti cuceri o femeie daca , printre altele , o faci sa rada , sa se destinda si sa se simta bine . Daca mai stii sa si asculti ce vorbeste o femeie , sarcina ti-e usurata mult . Potentialii mei rivali ( rivalii ti-i faci din anturaj , mai ales ) , nu aveau timp de asa ceva si capatau ceva pe masura rabdarii . Fapt este ca , femeile cu care am avut o relatie , fara exceptie , au fost mult mai destepte decat mine si astfel am ramas mereu singur…:) Dar nu-mi pare rau . Asta nu inseamna ca nu pot vedea unde gresesc . Mai e un aspect de remarcat . Toate femeile cu care am incheiat o relatie , cu o singura exceptie , au ramas singure , nu au o noua relatie….cel putin , pana acum . 🙂
Iti multumesc pentru sinceritate si modalitatea buclucasa in care ti-ai descris relatiile.
Pana la urma o sa-ti gasesti perechea…..si tu si ele, frumoasele destepte si (nu-i asa) pretentioase 🙂
Apropo, orice desteapta e proasta cu diploma din cand in cand. Exceptiile intaresc regula 😀
Banuiesc ca da , orice desteapta poate fi prosta cu diploma , din moment ce accepta sa-si bage in card cu mine . Si , da , orice om destept poate fi prost , dar un prost ar vrea sa fie atat de prost cum este un destept cand e prost !
Nu conteaza cat de mult rationalizam situatia cand putem gandi limpede. Cand ni se pune pata si ni se pare ca nu o sa gasim altu mai bun, intotdeauna Ea o sa fie cea facuta in fel si chip, Ea o sa fie hoata si o sa fie vinovata daca El nu ne mai baga in seama? Nu o sa stam sa ne gandim ca poate si tipul are partea lui de vina.
Noi, fetele, putem fi foarte nedrepte 😛
Am uitat sa mentionez ca eu, la un moment dat, am ajuns sa fiu prietena cu una dintre rivalele mele, chiar prietene bune dupa cativa ani, dar asta s-a intamplat dupa ce am depasit Fat-Frumosul. Partea culmea e ca si ulterior ne-au mai placut aceeasi baieti, dar nu am mai avut si altercatii. bine ca ne-am maturizat… presupun :))
Si eu m-am imprietenit cu o rivala – cel putin odata
Pana la urma nu eram atat de diferite
🙂 eu am avut rivali-baieti in generala…nu imi placea sa fiu trasa de codite…pentru ca eram tunsa scurt :))…iar daca indraznea cineva, stiam cateva scheme de karate si tare-mi placea sa le aplic…dar in liceu…of ce-mi plange sufletelul si acum cand in sfarsit am putut iubi un baiat iar el dupa declaratii siropoase si-a ales o alta usa…asta inseamna ca ea imi era rivala?…chiar daca eram prietene?….oo daaa….dar n-am spus…am acumulat mai multe cunostinte de karate ;)) si n-a mai indraznit nimeni sa ravneasca la ce am eu…desi eu la randu-mi am devenit rivala…pana la un moment dat…:))
Rivali baieti in generala? Adica atunci erai les si iti placeau fetele iar ei “te concurau” ? 😉
Adesea rivalele se razboiesc fara sa foloseasca agresiunea fizica. In cazul meu a fost o pura intamplare ca mi-a sarit closca in cap, poate ca o provocam si eu si nu s-a mai putut abtine. Eu nu stiam pe atunci nimic despre autoaparare. Dar aveam tocuri ascutite :)))
Nu , normal e sa intelegi ca ei ii placea un gay si , astfel , avea rival un baiat…:)
asteptam raspunsurile baietilor, dar pana apar vreau sa ma lamuresc ce e un BH?
Sutien 🙂
ahaa … boobs holder 😀
Da…la noi parca se zice “bra”? Nu stiu alt cuvant in afara de sutien 🙂
Nooo…doar ca eram salbatica…am vorbit in general de rivali…nu doar rivale :)cat despre agresiunea fizica…m-am lasat de sportul asta cand am intrat la liceu.()poate mai devreme)..dar recunosc…n-am fost domnisorica, cu gesturi finute…ci mai degraba un baietoi cu genunchii mereu beliti!
De obicei adolescentele din ziua de azi au ambele laturi. Ei, dac-am fi crescut la pension :))) altfel statea treaba.Faceam o reverenta si gata
Rivali? Cum sa nu, am avut! Eu 21 de ani, ea 30 de ani, el 35 de ani. Am jurat razbunare pe viata si diverse acte violente gen distrus masina lui. Nu m-am tinut de juramant 🙂
Dar am inceput razbunarea la un joc de carti pe pedepse unde el pierdea si eu castigam. L-am “pedepsit” sa bea vin si bere pana s-a imbatat sever. S-a prins de intentie dar trebuia sa execute pedeapsa. Victorie eu!
Apoi s-a culcat cu ea. Victorie el!
Apoi am ramas eu cu ea, apoi ne-am casatorit, el a iesit din peisaj. Victorie eu!
Apoi am aflat eu ce au facut ei cu multi ani in urma. Remiza 🙂
Acum eu ma despart de ea. Fara legatura cu el. Doar ca asa e-n tenis.
Vorbesti foarte degajat despre aceste scoruri 🙂
Mai mult noroc in viitor 🙂
Femeie..esti tzacanita,am zis…:))
Acum..rivale am avut,insa chiar nu am avut altercatie cu vreuna,chiar daca sunt sa zicem posesiva…stiu sa pierd cu demnitate si zambind. Bine,la gradinita nu am zambit,ba chiar am plans de mi-au sarit mucii…dar atunci nu stiam ce e cu demnitatea :))
Era bine si la gradi ca nu eram nevoite sa mascam sentimente, ne puteam smiorcai in voie si nu ne indruma nimeni la neuro-psihi-revino-ti. Totul se rezolva cu o napolitana buna cu crema de lamaie
Eh, rivale am avut, insa dintre toate numai pe una o pot caracteriza ca disperata si o pot privi cu neplacere chiar si acum, dupa cativa ani. Celelalte au fost mai cu demnitate, nu s-au umilit si pentru asta chiar le respect.
Dar ultima…e ceva de groaza. Adica cand ma vede prin oras o ia la fuga…nu stiu ce are impresia ca i-as face. 🙂 Si mi se pare jenant si incredibil de umilitor. Eu una nu m-as pune intr-o asemenea situatie, indiferent de sentimente si disperare.
Ah, deci inca se perpeleste tipa……Pacat- daca te-ar cunoaste probabil ca te-ar place.
Rivale? Nu am avut (inca 😀 ). Mi se pare ciudat sa urasti pe cineva si sa-l privesti cu rautate din motive nesemnificative. In viata sunt lucruri mai importante 🙂
Lauras, cati anisori ai? 🙂
Si eu am cunoscut “o mironosita hoata”…demult…ne-am impacat dupa niste ani… 🙂
Si eu m-am impacat cu rivalele 🙂
Da, a existat cineva, care pana la urma a castigat “trofeul” pus in joc. Mult ravnitul trofeu de care pana si controlorii RATB ma sfatuiau sa scap. :)) Stii cum e in viata, tot raul e spre bine. 🙂 A existat gelozie, au curs lacrimi, dar pana la urma cea mai buna a iesit invingatoare. The winner takes it all. 🙂
Eu cred ca toate am trecut prin asta. Chiar daca unele nu recunoastem 🙂
rivalitatea dintre barbati este una lasa. nu se consuma cu pumni sau flocaieli. se lasa cu betii crunte, in tacere.
Am auzit varianta asta
Cică este important să știi să pierzi :)) dar oare noi femeile știm să pierdem?!
Nu putem vorbi de femei la modul general. Nu gandim, nu simtim la fel……..chiar daca aparent venim de pe aceeasi planeta
eu am consider ca daca a ales alta, o merita din plin si am schimbat macazul dupa principiul “nu are rost sa plangi dupa trenul plecat din statie”. desigur, mi-a trebuit ceva timp sa constientizez asta, dar cine-i perfect? 😀 rivalele le-am ignorat, am constatat ca se oftica sever, mai rau decat daca le-as fi paruit!
Daca am fi toti atat de intelepti cand ne aflam in situatii greu de gestionat…..
Eu nu sunt 🙂
Uite că pentru mine n-a contat niciodată rivalitatea. Poate pentru că sunt undeva la mijloc… Poate? 🙂
Poate…..nu stiu ce sa zic.
Pe mine rivalitatea m-a durut si m-a consumat putin 🙂 pe moment
sunt asa de batut in cap… incat… nu am avut niciodata rival… sau poate am avut fara sa imi dau seama… sau nu stiu…
stiu insa ca… nu am fortat inima nimanui, niciodata… si am respectat relatiile celorlalti…
am un principiu… foarte clar si sigur… “cine nu ma vrea… nu ma merita…” si.. cine ma vrea… trebuie sa ma vrea doar pe mine… restul… este literatura…
este… o poezie superba… in care se bat doi cocosi… si cand bataia se termina… un alt cocos mai batran filozofeaza… sunt gaini destule in curte… de ce sa va bateti pentru o gaina?? daca nu va ajung cele din curte… mai sunt si la vecini…
am gasit poezia… Un duel… Toparceanu
” voi va certati pentru-o gaina..
dar nu vedeti… e curtea plina…
ba treceti gardul la vecini…
ca si pe-acolo sunt gaini…
de ce va puneti gheara-n gat?
sa lese unul , cat de cat,
sa dea si celalat ceva,
eu, cat de cat, socot c-o da… “
stia el, Toparceanu, ceva …
Stia saracu……..
Da, Ovi, daca ne-am aduce aminte de poezii si zicale cand suntem pusi in fata unui fapt implinit, ar fi grozav ……..
Imi plac principiile tale dar …eu am fost si sunt o fiinta mai maleabila. Uneori am incalcat regulile altora dar niciodata…pe-ale mele 😀
Eu am avut un ‘rival’,dar pt f scurt timp.Iubita mea se pare ca se sarutase cu un amic de vreo 2 ori.Lui i’am zis ca m’a dezamagit si sa nu mai imi iasa in cale,iar pe ea am sfatuit’o sa se destepte si sa lupte pt mine pana nu e prea tarziu.dupa 2 ani am luat’o de nevasta.
Bine ai venit K !
Iti doresc o casnicie calma, calda, linistita 🙂
mai rar asa simt al umorului! citeam si nu-mi venea a crede ce spui!!!! indiferent ce-i in sufletul tau -nu pot crede ca asta-i starea ta de spirit mereu – nu lasi sa se vada si tratezi totul cu o ironie si-o umanitate fermecatoare. felicitari din tot sufletul!
Ei , fii serioasa,sunt tare plictisitoare in realitate :))))
Sigur ca nu e starea asta -una permanenta.De-asta nici nu scriu zilnic 🙂
Interesant subiect… Rivale, hm… Destule. Dar nu au prea contat ele, a contat ca am sesizat ca ele, rivalele conteaza pentru nenii domni… Asa ca am disparut eu din peisaj. Voit si asumat. De cateva ori. Ceva de genul: hai sa nu va stau eu in cale…