Începe o minune
Gerul dimineții mă face să grăbesc pasul. Am epiforă. Nu știu de cand, nici nu e important. Îmi ascult podcastul. Conversații cu Dumnezeu. Desi am cărțile, de fiecare dată. Înțeleg mai mult.
Am citit în română dar în engleză și germană descopăr unghiuri noi.
- Viața e o creație, nu o descoperire. Nu-ți trăiești fiecare zi ca să descoperi ceva ci îți creezi realitatea în fiecare moment, poate chiar și fără să știi…
- Sunteţi într-o relaţie de parteneriat cu Mine: noi avem un contract etern! Promisiunea mea este ca întotdeauna să vă dau ceea ce voi cereţi…
( trebuie doar să respectati niște principii simple)
- Voi sunteţi fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit.
- Ceea ce voi sunteţi, Eu Sunt. Eu mă manifest ca trei-în-unul.
- Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filosofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego.
Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit.
(cat timp podcastul îmi mai aduce lacrimi ascult. Deși am epifora)
Ajung. Anastasia e răutăcioasă. Teodora grăbită. Ela închide iute ușa biroului. O înțeleg, și eu fac așa mai ales dimineața. Făceam. Se aude undeva un sunet de sirenă și tresar, îmi amintesc ceva neplăcut. Cred că sunt într-o perioadă sensibilă. Pe masa am 3 sarcini, doar 3, sunt importante și relative ușor de rezolvat azi dar mă apuc și fac altceva: pun un telefon la încărcat. Deschid mailul, dar nu pe cel despre care știu că e plin. O sun pe mama să întreb cum se simte fii-meu care se oprește din tușit doar dacă îl lasă la desene, de zici că dau miere cocoloșii ăia din televizor.
Vestea mă ia prin surprindere. – Nu iei acei bani la care te-ai gandit.
- Bine, Oana. That s life.
Pentru prima data, îmi spun că nu-I nimic și o bucurie oarecare e în inima mea. Ceva ce n-am mai simțit pana acum. Nu are legătură cu iubirea (fizică), dragobetele sau valentini. Îmi verific mailul desi nu aștept minuni peste noapte. Am făcut în sfarsit un pas ce nu are legătură cu fii-meu sau cu mama. Ci cu mine.
Și minunea ESTE acolo. Omul de care depind atât de multe în viața mea (și a altora), a răspuns. Favorabil. Simplu. Eu nu știu spune un lucru măreț, simplu și care schimbă vieți nici în 50 de fraze. El l-a spus în patru. Radiez. N-am mai fost demult atât de fericită. Nu îmi vine să cred că mă ajută. Și totuși… mi-am imaginat atât de mult fiecare etapă încat știam că totul va merge bine.