Cate feluri de-a iubi exista?
….si cum e cand incerci sa-ti „personalizezi“ iubirea
Elizabeth Taylor spunea ca exista doua feluri de barbati si cred ca nu la bijuteriile lor se uita cand i-a trecut gandul asta printre zulufi. „Cei care au bani datorita femeilor din viata lor si cei care au femei datorita banilor de pe propriul card.“
Alta doamna din showbizz sustine ca e absolut logic ca o femeie trebuie sa-si accepte barbatul exact cum este- defecte, calitati. Da sa nu cumva sa indrazneasca sa-l lase asa, ca-i vai de capul ei.
Dupa ce matusa a vazut in tinerete „Cui ii e teama de Virginia Woolf“ si-a dat seama ca are un ochi violet si unul aproape albastru, si-a hotarat subit ca „e un semn“ si ca trebuie sa fie nominalizata cu inel cu tot, in cariera promitator de stationara a iubitului ei. Ma rog, a unuia dintre ei, cred ca p-ăla il iubea mai mult. Devenise de pe-atunci iubirea erotico-sentimentala un fel de spectrometru. Tipul era avocat. Nici nu puțea nici nu mirosea, era ca bărbânocul, vorba lui bunica. Isi tinea clientii suficient dupa gratii, suficient incat sa plateasca respectivii paraclise cand ieseau, era relativ ieftin, avea simtul umorului cat negru sub unghie si-si platea taxele la zi.
Si ea era o avocata frumusica, noroc cu ochii, cu-ala violet nu vedea bine dar asta nu s-a mentionat la motivele de divort.
„Pe-asta o sa-l duc pe culmile succesului, c-are potential“ i-a marturisit ea, mamei.
Domnul avea potential, a aflat un intreg complet de judecatoare in urmatoarele 8 luni iar insarcinata, era gata. Cu gemeni. Abia-si impingea umerii in spate, un sa-l mai impinga p-ăsta „sus spre succes“.
Cum nu mai profesa momentan a pus-o michiduta sa se uite la Cleopatra si cand a vazut cum arata cearsafurile si sarutarile din film i s-a rupt apa. A stat in depresie post partum 2 ani, ca nu stia c-aia-i pe termen scurt bag seama, (asa se poarta, cică) . Apoi a înaintat actele de divort si s-a cuplat cu psihologul. Frank Sinatra nu era disponibil iar ochiul mov i-l reparasera cu laser.
Fostul a ramas cu potentialul, fara femei si fara bani. Nici azi nu stim daca Elizabeth a avut sau nu dreptate dar o oarescare influenta se poate sa fi lăsat si-n vietile unora, nu numai pe scena.
Ia-l cum e dar incearca sa-l formezi dupa tine
Costi era un betivan si-un bataus notoriu cand l-a cunoscut virgina mea amica- Ioana. Insa fata si-a dat seama dupa 3 luni ca „ăsta este“. In primul rand ca-i facea salata si folosea mai mult de trei ingrediente, ea nici nu stia ca exista seminte de susan pana i-a scăpat Costi intr-o seara o punga intreaba intre pantofi. Cum gurile rele vorbesc orice si ea n-a prea reusit sa ramana virgina cand venea Costi beat s-o viziteze, s-au mutat impreuna, se potriveau ca pufu in perna.
Cand ea dormea, aparea el, cum iti ridicai capul, nu-i mai dădeai de urma.
Doua prietene avea Ioana. Una eram eu. As mai fi- amica- da-i fugita cu Costi, cu cortul, de vreo 8 ani. N-am spus ca mai locuieste in cort cu Costi dar pana la urma intentia a contat.
Ea nu iesea prin cluburi, baruri dar noi, barfitoarele de serviciu in culmea celor 20 de atotputernici anisori, raportam tot. Cand ajungeam la partea cu „Ioana, Costi s-a culcat aseara cu X la apartamentul de pe strada.….“ ea se ducea sa caute susanul, iaurtul si ne spunea ca-i constipata.
Cum sa se certe sau sa-i ceara socoteala, doamne fereste? De 3 ori i-a spart cazanul din baie – cu pumnul- cand ea a urlat la el cu un semiton in coltu limbii, mai tare se-auzea cum latra catelul de 3 luni in spatele casei. Aia era semn de iubire! Costi era despicat sentimental nu descreierat. In orice ocazie vorbeam singure cu ea (Costi era alergic la tocurile noastre) draga noastra amica ni-l descria ca pe-un papirus ce trebuie rescris.
Are latura aceea….pe care voi n-o vedeti.
Are marginile atat de fine chiar daca par despicate.
A avut un trecut greu si asta explica de ce se comporta asa… .
Are magie. In noaptea de craciun a vrajit-o complet, nici n-a mai vazut 3 zile ca-i bradu impodobit in casa.
Daca era Costi un colier si-l punea fosta virgină, la gat. In schimb ea purta coliere crosetate si banutii stransi mergeau la jocurile de noroc. „Pentru tine fac totul iubita mea“ era replica lui preferata in putinele momente in care-l prindeai treaz. Si-atunci ea lacrima, il lua in brate si faceau exact ceea ce nu i-ar fi trecut prin cap lu Vatsyayana cand a scris kamasutra. Si exact ceea ce avea sa-i desparta dupa 4 ani. Se iubeau pasional si restul lumii nu mai exista.
Insa viata stia deja ca gâtul unui barbat din acest regn, se foloseste cu precadere atunci cand e sucit- dupa altele. Si abia astepta sa le arate.
Costi a avut deja 3 neveste si doua condamnari. Evident ca de vina-i persoana care-a mutat cortul in care se mutasera cei trei: ea, el si presupusa iubire.
Acum doi ani am primit un mail de la Ioana si tot ce mi-a scris a fost:
Un barbat poate spune „cunosc femeile prea bine“ atunci cand repeta aceleasi greseli in fiecare relatie prin care trece. (Hillary Clinton).
A pus 3 iconite zambitoare după.
Desi as pune pariu pe orice, ca ii curgeau pîrâiașe pe obrajii frumosi atunci cand m-a textuit.
Ei da, asta da iubire (la Ioana adica). Sper ca inca mai e cu el, ca sa fie si cireasa bine pusa pe tort
Nu e.
de toate, cum zic grecii îs vreo şapte iubirii. şi acum că mi-am amintit trebuie să caut, că scrisesem ceva pe temă: oare mai zic la fel? 🙂
Eu ii cred pe Greci 😉
Eu nu am crezut in iubire niciodată. Ma enervau siropurile din declaratii, demonstratiile de tot felul dar şi faptul că ”realismul” ăsta al meu mă ”ajuta” teribil să pierd din efervescenţţa vieţii. Aş fi rămas incompletă, dacă nu aş fi aflat între timp ce e iubirea. De asta pot spune că am experimentat ”iubiri” de tot felul, care in mintea unora chiar se numeau iubiri, dar in a mea erau doar lucruri bolnave şi uneori..distructive. Aşadar, întrebare fără răspuns, zic eu..
Costi e genul de barbat care sfarseste prost pentru ca pana la urma va gasi una mai autoritara si mamoasa ca sa-i dea un branci pe scari la o gelozie. As mai adauga ca ulciorul nu merge de multe ori la apa, postasul suna intotdeauna de doua ori si cine seamana vant culege furtuna. Iar betivanii o sfarsesc intotdeauna extrem de prost!
Postasul “meu” a sunat ieri o singura data.
Intre 20 si 21.
Daca erau scarile mai aproape….
Poate ar fi trebuit sa reiei legatura cu ea atunci cand ti-a dat mail… Cred ca avea nevoie de o prietena.
Eu nu inteleg de ce le doare de gura lumii si prefera sa acopere totul cu fond de ten…, cu masti si dopuri de urechi.
mai bine te faci ca nu vezi nimic…daca-i spui…tot nu te crede…odoru’ are intodeauna dreptate…cand se mai prafuieste…vede ea…sau el! 🙂
De multe ori m-am gandit ca exista atatea feluri de iubiri cati oameni sunt(em)… 🙂
Eu m-am gandit ca adult sau ma rog adult mai in devenire la punctul de vedere grec antic. Insa datorita unui articol (pe alt topic, nu mai tin minte care) al unui blogger (Pandhoraa, nu stiu daca are vreo importanta deosebita aicea numitul de nume, adica daca lumea acorda acestei actiuni vreo semnificatie politica, insa eu il mentionez strict birocratic referential nu
politic), mi-a dat prin cap sa incerc sa-mi aduc aminte ce parerea aveam despre aceasta intrebare cand aveam 13 ani si tocmai devenisem pubertar…si chiar sunt dator sa scriu un articol pe blog pt a explica de ce opinia mea de atunci care era “de 2 feluri” NU reprezenta aia mai clasic dualista gen “trup si suflet”, sau “inima si pu..a”, ci mai degraba 2 cai sau 2 perspective asupra lumii care chiar la nivel filozofic stiintific ideal, reuseau sa elimine din start propria mea ignoranta re ce e aia suflet sau unde se afla el, (ca p..la remarcasem deja unde era), si efectiv avea de a face cu ceva mult mai scolaresc pertinent pt mine si nivelul meu rational intelectual de atunci (care e cam tot ala si acuma, ca nu m-am dezvoltat eu scolastic chiar asa de mult dincolo de sistemul binar 0 si 1)…insa efectiv am sa retin ca intrebarea e de interes si pt blogul Hapi, deci cand o fi sa fie sa am timp sa scriu articolul ala, o sa dau link si acestui blog, care mi-a adus aminte de datoria inca neonorata fata de blogul Pandhoraa. Zau, am atatea articole restante, unele incepute si neterminate, toate sau vasta lor majoritate, efectiv inspirate, fie indirect fie direct, din intrebari sau idei care imi sunt puse sau imi vin datorita eforturilor altor
bloggeri…ca eu nu am avut vreodata imaginatia sa imi pun intrebari eu insumi, sa am idei nici atata, lucru destul de comun pt persoanele formal mediu/mediocru scolarizate asa ca mine care sunt obisnuiti sa primeasca de-a gata digerat efortul altora mura in gura..si cred ca singura posibila neliniste sau nedumerire re o chestie care mi se parea iminent importanta pt mine atunci la 13 ani a fost aia legata de dragostea erotica…ca fara sa vreau mi-am dat seama ca nu mai pot evita prea multa vreme sa recunosc fata de mine ce altii de mult stiau, mai ales adultii care ma cunosteau, mama, tata, bunicii, ca eram gay…si problema cea mai mare pt mine era ce cale, ce maniera, ce perspectiva sa aleg pt abordarea dragostei in acest fel, pt mine, astfel incat sa fiu eu impacat cu mine insumi, (daca ar fi fost posibil si toata viata fara sa depun vreun efort prea mare, ca in afara de mediocru eram si sunt si lenes), aia pseudo- sau cvasi-
heteronormativa Disney aplicata la gay sau
alta…si care alta, una evident destul de vaga si
difuza pt mine atunci…aia alta depinzand
destul de mult si de ce limbi straine vorbeam si
stiam si pe care din ele eram pregatit sa mai invat…in acelasi timp totusi incercand sa raman un ferm suporter Disney plus al principiilor etice si al tolerantei promovate de monoteismul abrahamic chiar si fata de politeism si diversi atei convinsi sau simpli agnostici…ca doar nu era sa reneg asa ceva ! Va dati seama ce framantare plus ideea principala fiind cum sa apuc si eu asa macar din cand in cand sa fac sex in 2, candva in viata mea vitoare, (deoarece refuzasem recrutarea catre o cariera monastica, chiar si daca sincer am avut chiar in perioada aia niste role modeluri cu adevarat exemplare din partea persuasiunii catolice, care si acum ma ajuta in perioadele de abstinenta mai mult sau mai putin dorite de mine), chiar uneori poate si cu
persoane pe care poate nu le iubeam asa de
mult sau ideal, ci doar ca simpli semeni
oameni, daca de altceva nu eram in stare.
Si chiar am fost indragostit in 2 moduri o perioada atunci la 13 ani, si si acum uneori mai cad in maniera Disney…insa stiu ca si alta maniera e ideal posibila…si ambele sunt si cu trup si cu suflet si cu inima si cu de toate…numai ca pt mine aia non-heteronormativa e mult mult mult mai complexa si completa. Insa nu am cum sa o explic unei audiente majoritar inclinat heterosexuale (pt care homosexualitatea e cel mult un fetish oarecare, oricat de toleranti sau binevoitori ar fi fata de ea) decat prin prisma istoriei literaturii si atunci devine, fara sa vreau, cliseu…mai ales ca eu nu ma pricep la critica
literara, chiar si daca tin cont in mod cat de
riguros pot si de literaturile altor culturi care nu
stiu de Disney. Pt ca merge mult dincolo de cultura, si dincolo pana si de gramatica unor
diverse limbi. Plus sunt ignorant re vocabularul riguros filozofic necesar abordarii acestui subiect de discutie. Insa am sa incerc o data si o data, la mine pe blog…desigur fara pretentia de a propune experienta mea altora sau fara cea mai mica intentie de generalizare. Pt ca in principiu sunt de acord ca fiecare sa iubeasca cum I se potriveste lui/ei cel mai bine. Plus desigur sa si primeasca dragoste in felurile dorite de el/ea. Ca asta e important, la urma urmei, o congruenta, o armonie interioara si a sine-lui cu altul plus cu lumea mai mare, astfel incat omul sa fie sanatos si bun si de dragoste si de munca atunci cand e in stare de veghe. Si cu asta ar fi de acord si grecii antici si desigur nu numai ei.
P.S. Sunt de acord cu dna Elizabeth Taylor re barbati. Efectiv am remarcat chiar in propria mea familie ca barbatii au fost ridicati ierarhic si chiar si economic social de femeile cu care s-au casatorit. In cazul meu personal, desi marturisesc ca am avut si cateva instante de pile la niste barbati mai sus-pusi, in mare de fapt femeile cu care am fost asociat, mama, bunica plus diverse profesoare, chiar sefe, ele m-au tras in sus sau m-au propulsat sa fiu in stare sa ma intretin singur, un lucru destul de important pt mine. Si nu le-am manipulat eu expres pt asa ceva, ca nu sunt eu stilul Dinu Paturica sau Bel Ami, insa pur si simplu mi-au ingaduit sa traiesc, m-au ingrijit, m-au ambitionat (nu mereu cu blandete, ci chiar si cu severitate uneori), pur si simplu m-au civilizat si m-au facut om…desi uneori unele (nu mama sau bunica desigur) pareau ca fac asta din sport sau amuzament personal ca si cum eram un soi de catel sau jucarie, si daca nu functionam cf specificatii sau instructiuni mereu, nu era prea bine…insa si asta face parte din socializarea necesara. Barbatii au fost in general mult mai indiferenti fata de mine sau in rare cazuri rivali. Dar pe mine nu m-a interesat niciodata sa posed femei sau sa captivez atentia a multe femei…desi marturisesc ca am vrut de cateva ori sa posed sau sa captivez barbati, numai ca sunt rational impotriva sclavagismului, asa ca nici nu m-am ambitionat prea tare in acest sens sa pot sa-mi permit sa cumpar si sa intretin sclavi. Desigur…mi-as dori sa imi pot permite un valet profesionist personal. Dar asta e o simpla fantezie !