Pentru prieteni

Ora 23. Lumea doarme, orasul e linistit.
Camera mi-e luminata numai de un felinar de-afara .
Si de un colt de luna
Fac intinderi, stand pe covor si scormonesc cerul prin geamul imens. In casti imi canta Alexandru Andries
Privesc luna si am falsa perceptie ca se misca. E ca un lampion aprins si crestat pe jumatate,imperfecta si naucitoare , pare mai vie ca altadata. Recunosc ca n-am timp si chef sa ma uit la luna ,desi mi-a luminat atatea nopti de dragoste si s-a ascuns in atatea zile de suferinta.
Aseara am privit-o altfel
Eu eram ingenucheata si vulnerabila
Ea era stralucitoare, impozanta , nemiscata. Numai norii care-o acopereau in joaca, ii stirbeau conturul. Unii erau mai densi , poposeau mai mult, altii o acoperau prea putin, dar de fiecare data stiam ca ea e acolo.
Asa sunt si prietenii adevarati.
Chiar si-n momentele in care, din anumite motive trebuie sa se indeparteze de noi. Nu ne mai sunam, nu ne mai vedem si nu ne mai spunem atatea ca-n trecut. Oricati nori ne-ar fi acoperit pe noi sau pe ei, lumina ramane . Binecuvantarea pe care au adus-o in viata noastra la un moment dat. Toate zambetele, toata afectiunea, toate gesturile – au fost energie pura pe am absorbit-o si care ne-a facut sa stralucim si sa ne risipim dezamagirile. Momentele petrecute in compania lor se imprima undeva in univers chiar daca dispar din inima noastra.
„Si uneori vorbesc prea mult s-ascund asa….tacerile din piept“
esti foarte poetica 🙂 . ai dreptate prietenii iti raman in suflet chiar daca s-au indepartat fizic. sunt ca o raza de soare care-ti lumineaza o zi mohorata, iti aduc un zambet pe buze atunci cand te gandesti la ei. exista insa si oameni fara prieteni. lucru ciudat pentru mine.
Cred ca mai degraba exista momente in care simtim ca nu avem prieteni
Poate ca prietenii apar in viata ta cu un anumit rol, precis, de care numai noi, bieti muritori nestiutori nu avem habar. Uneori rolul acela se joaca si dispar. Alteori raman. Mereu am crezut ca prietenii adevarati sunt cei care au o bucatica din sufletul tau si nu conteaza daca nu i-ai vazut de doua zile sau doi ani, urmatoarea intalnire e fireasca, nu sta nimeni sa resposeze ca de ce a trecut atata timp si cum. Si mai cred ca oriunde ar fi, prietenii adevarati sunt in fapt langa tine.
Sunt langa tine si ii poti “accesa” oricand fara sa simti o raceala…
Ai dreptate Hapi, prietenii se găsesc greu! Mulţumesc!
Hapiiii,emotionant ai scris…minunat,exact ce trebuie,atunci cand trebuie!Nu stiu cum si ce sa zic cu vulnerabilitatea;noi si tu stii ca esti puternica!Iti doresc sa fii puternica!!!
Multumesc Ioana, sunt puternica- cateodata
prietenii adevarati sunt ca pietrele intr-un rau, apa trece, si ele raman…
Îmi place să cred că am înțeles bine ce ai vrut să spui în ultima frază. Iar dacă nu, mă iartă. O să-ți răspund citând la rându-mi: “Iar eu te cred – nimic nu e perfect -“. Aș mai adăuga doar că uneori devenim conștienți de adevărata valoare a strălucirii doar după ce am văzut-o știrbită de umbre.
Metaforic,mi-ai completat toate gandurile care lipseau cand am scris aceasta postare
Deşi, de cele mai multe ori, nu apreciem prietenii, vine o vreme când trebuie să ne dăm seama că n-am mai fi aceiaşi dacă nu ar fi fost ei în viaţa noastră. Păcat că nu putem de fiecare dată să le mulţumim lor pentru ceea ce suntem.
Cand n-ai un umar pe care sa te sprijini sau macar pe care sa plangi te consolezi cu amintirile;candva, un prieten era aici, langa mine…Tot e mai bine decat sa te gandesti ca locul a fost mereu gol!
Categoric!
Seamănă a început de Scrisoare asta… Scrisoarea I 🙂 Adică e frumoasă.
si eu imi tin in suflet prietenii adevarati, stiu ca sunt acolo cand o sa am nevoie de ei sau ei de mine 🙂
frumoasa si interesanta comparatie! mereu ma surprinzi placut 🙂
Prietenii sunt mereu alaturi…fie si doar cu gandul… 🙂
“Binecuvantarea pe care au adus-o in viata noastra la un moment dat.” Cel putin asta ramane 🙂
La mine nu se actualizeaza ok de cand cu noul blog! E tot in reluare :(((
In alta ordine de idei ai dreptate, deseori ne indreptam in directii opuse fata de oameni care mult timp au stat langa noi! perioada din liceu e un exemplu cat se poate de bun!
Alicee, ce nu se actualizeaza? Ultimele postari de la tine? Dar sa stii c-am vazut ca NU numai pe blogul meu
Hapi e clar…a cazut in butoiul cu melancolie si a devenit dintr-odata lirica. O fata pe care nu si-o arata prea des, dar atunci cand o face ne misca cele mai adanci sentimente.
Dap, romantic mood of Hapi
Vrei să fim prietene? 🙂
Dar nu suntem? 🙂
Numai sa nu exageram cu credinta asta. Cand tot timpul prietenii tai vor gasi ceva mai important de facut decat sa vorbeasca cu tine, zile dupa zile si apoi luni dupa luni, va incepe sa conteze daca nu i-ai vazut de ieri sau de anul trecut pe vremea asta si vor deveni somebody that i used to know
Hapi, eu cred ca sunt prietenii care nu dispar, chiar daca nu mai vorbesti la fel de mult cum o faceai inainte. sunt oameni care iti raman in suflet, pe care stii ca te poti baza, indiferent cat de mult a trecut de la ultima conversatie. asa sunt prietenii adevarati. asa trebuie sa fie.
indiferent cui îi ești recunoscătoare prin ceea ce ai scris, eu tot mulțumesc.
nu îți știam această latură… și e impresionant. 🙂
ce frumos ai zis…pentru mine prietenii sunt imediat dupa familie ! si am …foarte buni si foarte vechi , mulltumesc pentru asta !
nimic nu sterge o clipa frumoasa, chiar daca omul alaturi de care ai trait-o a decis sa lipseasca o vreme din peisaj. suntem norocosi daca avem ce ne-aminti… altii n-au nici macar mangaierea asta…
prietenii se gasesc greu si putini raman de-a lungul timpului. unii dispar din peisaj fara explicatii. dar asa cum spuneai, nu conteaza de ce nu mai sunt langa noi, conteaza doar ce-a fost. si-a fost bine:)
Mi-ai adus un zambet
Ce frumos ai scris!
Da,sunt momente in viata cand din anumite motive prietenii “trebuie “sa se indeparteze de noi. Dar amintirea prezentei lor in viata noastra va ramane nestearsa.
Exista prieteni vechi si noi…inaintam impreuna si ne bazam unii pe altii chiar daca se intampla sa nu mai vorbim cu zilele…Dar lumina care la un moment dat au adus-o in sufletele noastre nu va putea dispare.Un prieten adevarat va ramane acelasi mereu si intotdeauna isi va face timp sa poposeasca la capataiul sufletelor noastre.
Iti citesc fiecare articol! Cand nu las comentariu este deoarece imi pare ca ai spus totul si ca imi place atat de mult incat nu mai am nimic de zis, orice alte cuvinte ar fi de prisos. Sunt putini care ma lasa fara replica, in situatii rarissime; macar mai tarziu si tot gasesc o remarca potrivita; insa tu ai efectul acesta asupra mea!:))
Ilda
Lavender Thoughts