Unii părinți chiar nu suportă copiii

Sunt persoane care cred că, în general, mamelor le plac copiii.

Bun, să ne înțelegem. Le plac AI LOR. Mai ales în ziua de astăzi.

Voi ăștia cu cățelușii, pisicuțele, fără copii, vă prefaceți că vă năpădesc furnicile deodată când vă întalniți dar eu nu prea cred că-i așa. În fine.

Astea ca mine, care-s și topite după odraslă, Doamne dă cât mai multe, PAR mai iubitoare. Nu mă refer la muieri care-i „fac mămoși”. Să știți că din experiență, nu prea poți tu să-l „faci mămos”, chiar dacă ai fi destul de tembelă să-ți dorești asta.

Dar iubirea e oricum tricky. Faci cu nervii de 276 de ori cel puțin pe an și dacă n-ai terapeut, aia ești, indiferent că ai citit n cărți despre parenting. Apoi: tăticii rar citesc de-astea. Mamele, în general, dau peste o metodă, un couch, acolo răman.

Să vorbim despre iubirea de copii. Îl iubești un piiiic pe Charles, când îi mic și când se joacă cu al tău. Dar cand Charles a luat buretele plin cu cretă (cum era pe vremuri, că acum sunt table electronice) și i-l bagă-n ureche și-n bucle lu Jack Frost al tău,  să vezi cum  piere iubirea de mămicuță 2.

E bine să fii asumat cu alții. Sunt părinți care, după ce-i cresc p-ai lor, nici nu mai vor s-audă de nepoți, veri și alde ființe sub un metru, dacă ele, ființele, nu fac miau. Și majoritatea, doamne ajută, nu fac, Copiii zic.

E mai bine zic eu să fii așa că măcar știi o treabă.

Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că a nu plăcea copiii mici sau puștii sau adolescenții nu înseamnă automat A-I DISPLĂCEA. Sau mă enervează. Nu. Am observat că e un fel de nu mă interesează. Repet, e dureros dar absolut asumat să fii cum ești (oaw) de la bun început.

Nu-l saluți p-ăla micu că nici el nu te salută, ce treabă ai tu cu Pistruiatu lu vecina? Și de-astea. Poate că nu-ți mai plac copiii (altora sau ai tăi) pentru că:

• ai luat deja atâția pumni și palme din greșeală, coate-n burtă-n și-n țâțe și-n splină, că dacă mergi la ecograf și te întreabă domn doctor unde te doare, la splină, la ovar, la rinichiuț? tu trebuie să stai să te gândești unde ar putea fi piesele astea.
• ai zis de-atâtea ori SPALA-te pînă acum, că soțu tău ți-a propus deja să vă mutați pe lângă Kalahari undeva, unde  nu e musai și toate-s ieftine, că nu găsești nimic.
• pensiile pensionarilor de la BT în ziua de 12 a lunii, intră mai repede pe card decat fiu-tău după ce i-ai zis prima oară INTRĂ în casă!
• când trece pe langă tine oricare membru al familiei, tu spui: hai să-ți fac baie!
• (de când îi/il ai) ai început să crezi că între toaletele ecologice care se pun la mănăstiri în zilele de hram și buda ta de-acasă, nu e nicio deosebire.
• dacă ești sinceră cu tine, scobitul în nas ar fi trebuit să fie o lege cu număr și paragrafe, de cand erai și tu copil, ca să poți spune: nu-i pune și pe bluză! Articolul 140! Bluza e de la Primark și crești repede!
• ai început să crezi că FC Barcelona e o nouă linie de căciuli de la Pepco cu de toate mărimile.
• cand mai găsești o cizmă bună și ieftină la un preț decent, număr 35-36, p-acolo, nu mai întrebi dacă-i de fete sau băieți. E UNISEX o iau.
• dacă meduzele ar avea unghii și ar fi animale de companie, ai fi expertă în mani-pedi și ai face o grămadă de bani. Poți ține în mână structuri lipicioase, subțiri, ascuțite și încă arăți decent.
• nu ai știut pana acum că sifonul de la chiuvetă se poate înfunda cu pastă de dinți!!! De-aia care se întinde, ca Vecna din stranger things, cu bale cumva, de era să-ți reapară eczema-n jurul nasului. Fu doar copilu! S-a spălat, mance-l mama. Normal că n-aveai cum să știi că chiuveta se poate înfunda cu pastă de dinți, că la cele 3 implantate ale tale, lucrurile stau altfel.
• te gandești ca la anul să participi la Survivor. Tocmai ai aflat că fii-to va avea 42 de dinți permanenți în loc de 32, dinți de rechin, macrodonție și el nu vrea să scoată nici unu în viitorii 11 ani. Măcar te duci la Survivor, doar un rechin te poate mușca de fund și aia, pe bani.  Îmbrăcată-n sutien, c-o bandană și fugi în spatele lu Cristinel Boureanu. Poate așa, vezi și tu ce au văzut fostele iubite…
• de-atatea ori ai curățat mașina și te-ai miorlăit (bărbat fiind) că urcă plodu murdar în mașinuța ta, că ai uitat când te harjoneai tu pe bancheta din spate și-o mai curăța ploaia pe dinafară. „Scuturăăăă-ți papuciiiii, nu te urca cu atâta noroi că io mi-o țin curatăăă. „ Sigur, și eu am născut virgină.
• la ultima sărbătoare, ai lăsat hartie igienică împăturită pe masă, în loc de șervețele. Oricum nu mai vine nimeni la voi, nah!
• cand vezi mâna copilului/copilei plină de piure și cu urme de salată Caesar că se-ntinde spre perete, strigi: să creștem copii liberi și fericiți. Dacă zici altceva, e semn că nu ți-ai găsit psihiatrul bun și oricum e DEGEABA.
• tot încerci să faci cunoștință cu vecinul surdo-mut. Să îți amintești cum se vorbește. Copiii vorbesc într-una. Icnesc. Izbucnesc. Scot tot felul de sunete. Scîrțîie, troznesc, trag nasuri, fornăie. În casă, pe coridorul școlii, al blocului, cand intră-n mall, când ies din colibă, când merg la baie, cand văd ceva nou sau vechi, când merg, când stau, comentează desenele, se înjură cu colegii, barfesc cu voce tare, ce mai, unii vorbesc și-n somn. Scărița, ciocanul și nicovala ta nu mai sunt cele mai mici oase din corp, ci cele mai franjurate. (și ăia care nu vorbesc și stau așaaaa și se uită-n sus, au și ei ceva da nu știi dacă-i mai bine sau mai rău)

Și cu toate astea, fericiti sunt cei ce-și aduc aminte că între al tău și celălalt copil, singura diferență sunteți voi: părinții.