Prima noapte de razboi. Lordul Ion

Ultima a fost așa, o iubire, un soi de sentiment de nevoie de care m-am agățat ca podul de-un rîu.

Am avut atâta nevoie de o legătură emoțională sinceră încît viața m-a servit imediat cu toate cele trebuincioase. Uitasem cum se simt fluturii în stomac, așa că m-am mulțumit cu viermișorii intestinali, fiind sigură că-s din același brand.

Îi aud și acum vocea. Era plăcut, vară, ieșisem la picnic, Kint se juca cu niște copii și ne-am luat sandvișurile. Lipsea decorul din 101 dalmațieni, erau doar cîteva ciori amărîte-n parc.

• Ce-ți sună maxilarul! Face un zgomot…

O clipă, am rămas (f)rigidă, deși încă nu eram sigură dacă sunt ori ba. Nu mă culcasem cu el. Oricum, painea mi se lipea de cerul gurii că nu îndrăzneam să mai mestec. L-am privit și părea că trecuse-n altă parte, ca și cum n-a zis absolut nimic. Și era prima propoziție de cand ne-am așezat. N-am apucat să mai gandesc mult că m-a sărutat, așa, cu mancarea-n gură. Săruta bine. M-am depărtat ușor, prefăcțndu-mă că-mi caut telefonul.

(ăsta a fost compliment? Să-i spun și eu că-i zvâcnește prea tare o venă la gât, că poate are tromboflebită sau aritmii și poate să fâl, fâl maine? sau că are cel mai urât deget de la picior, atat de urât încît sandalele nike sunt lăsate pe partea dreaptă? )

Oricum cine spune iubitei la a treia întalnire că scoate sunete ciudate?

Mă îndrăgostisem de pămpălău și confundam deja starea de profundă îngrijorare cu iubirea ideală. Da, aveam mușcătură inversă, maxilarul trebuia să se sudeze dar pentru asta era nevoie de timp și de prezența chirurgului de la maxilo. Și nu aveam timp și bani. Ce spui cuiva care face o remarcă de genu: îți scartie dinții. Sau ți se vede caria.

O singură scuză a,m avut la final.

Nu l-am găsit eu. El m-a găsit pe mine.

De asta nu trebuie să vă întrebați de ce frumoasa, stridenta, fâța, girafa drăguță care vorbește elegant a rămas singură. Cine-a trăit trei bombardamente atomice într-un port, nu-l mai riscă pe al patrulea!! Îi e bine, are cămăruțele curate, greu, ușor, are pentru cine trăi în relativă liniște. Poate are PiTiSDide-ala și nu-i mai încap diagnosticele într-o relație în care celălalt e absolut normal și nici păr pe corp nu i-a crescut vreodată.

Adică eu în loc să mă dau cu ruj și să-mi spăl frumusețe de corp, tre să-mi fac programare la ORL, să-mi facă spălături ca nu cumva să iasă vreun bob de ceară în timp ce înot în piscina lu tat-tu. Noh, bine c-a trecut 🙂