Luna de sarcină: a șasea

Ce mi se mai întâmplă:

Schimbat gusturile în materie de bărbați
Nenea din față emană masculinitate și-un eau du cologne mai scump de 150. Înalt brunetel și căsătorit. Se uită la mine ca ursu la zmeură. Din cauza gecii cu puf nu vede cât sunt de mare. Discret încerc să-mi scot o frunză de spanac dintre dinți ca să zâmbesc…

Un bărbat slăbănog și c-o figură poetică s-așază. Tușește 2 minute ca și cățelu căruia i-a rămas osu-n gât. Are vreo 45 de ani și probabil TBC, gândesc. Miroase a fu… Afumătură! Vițel la grătar! Oare ce-are-n punga aia de hârtie? Shaorma, asta era, salivez și-mi vine să-mi las capul pe umărul lui. Sunt vrăjită. E genul de mascul care asigură hrană și adăpost în familie. În mine se reactivează femeia sălbatică. Cave woman adică.
În fond, TBCul se vindecă foarte bine în zilele noastre. Ce să faci cu parfumatu solid? Ăsta papă două blide cu zamă la o cină romantică. Iar maică-mea a zis că ea face papa doar pentru bebe.

Bebe din burtă reacționează la shaorma. Dă cu capu de placentă săracu. Seamănă cu mă-sa, așa-s băieții.

Am descoperit leacul pentru constipația din sarcină.
După ce-am stat la birou aproape plângând în sinea-mi. După ce mi-am ucis în cuget, colega, de cinci ori cu-n satâr pentru că intra la wc peste mine ca molia-n gaură și-acolo stătea, lângă chiuvetă, lipită de ușă. Hrr, hm, Îhî, îhî, exprimam eu gâtuită. Apoi urlam: ocupaaaat.
Intestinele se repliau și mă ridicam ca o statuie pe care s-a uscat proaspăt betonu. Cu ochi înlăcrimați și învârtind cuțitu-n rană, așa ieșeam pe lângă colega care măcăia: da nu intru dragă peste tine.
Te dracului. Doamne iartă-mă. Elimina-u-ai nisipul de la păsărică în timpul ședinței de vineri. Doamne iartă-mă.
Așa de cruntă e constipația în sarcină. Nu, nu-i ca cea „normală.”

Kiwi cu sana, sana cu boabe, muștar în apă, physillum cu apă, apă caldă, apă cu miere, miere cu fagure, un activia, cinci activia, prune uscate, fructe uscate, semințe încolțite. Nimic. Ochii devin asemănători cu ai batracienilor, gata, mor, am făcut blocaj de-ăla intestinal.
Ciocolata de casă. Funcționează de fiecare dată!
Exact, cu lapte praf de la Dr. Oetker. Nici nu mă mai cântăresc de când am descoperit remediul, juma de salariu merge pe lapte praf restul îl fac praf pe facturi. Și dimineața zâmbesc fericită.

Burta care se întărește dintr-o dată
Inițial am dat repede search că simțeam că trage cineva-n mine de niște elastice, senzație de dosarele X. Pe forumuri toate iau no-spa. Postaca număru unu, doi și trei. Am luat no-spa și mi-a trecut, am luat…
Nu e cazul. Burta devine tare ca a Xenei din cauza contracțiilor false -Braxton Hicks. Nu dor, sunt neplăcute mai bine-zis ciudate. Uneori îți taie respirația pe moment dar iarăși: nu dor, sunt ca niște bretele invizibile, din carne, în abdomenul tău.
Mie-mi apar când mă plimb sau lucrez în bucătărie. Dacă stau jos sau schimb activitatea, dispar.
În rest, burta crește acum repede și la un moment dat mă mai apucă panica: cât de mult mă pot dilata? Toate gravidele în luna a opta, a noua îmi par urâțele iar eu mă văd urâtă cu spume.
Mă relaxez greu. Nu-i o boală gravidia asta dar ceva straniu o fi în ea.

Cele mai plăcute seri

Le petrec cu picioarele-n aer și c-o carte în mână, cu… a, nu cu picioare-n aer ca și cum ar fi ziua îndrăgostiților.

Sau când mai rămâne prietena mea la mine. Ce repede-mi trece ziua când ne mai apucăm la vorbe ca-n vremea în care eram holteie :). Mâncăm mâncare gata preparată, bem ceaiuri, ne dăm pe facebook, împărțim lumea-n două. Că n-o să mai avem timp după ce depun icrele. Adică până pot să-l trimit în tabără o să am mereu mereu un copilaș cu mine :P. Înfricoșător!

Când vine mama în vizită și iuhuuu, curând o să se mute la mine. N-am crezut c-o să apreciez iar momentele lungi împreună.  Mama mea e sprintenă, amuzantă și iubitoare deși se mai plânge ea: că-i bătrână, că bebelușii-s prea urlători (si eu cred la fel dar mna) că eu n-o să am răbdare (dacă n-o să am, o să mă mai învețe că doar i-a reușit odată!), că nu ne vom descurca (deși e mai greu să fie ea singură într-un oraș și eu singură-n altul) și în sfârșit că n-am televizor :).

M-am gândit să deschid alt blog, să nu transforma aici cuibul de rândunici bete într-unul de berze dar până la urmă tot eu îs. N-am de gând să scriu despre alăptatul la sân, meconiu și diversificare  decât în măsura în care e ceva nou și personal eventual haios.