Cum m-am dus să nasc și de ce fel de lucruri am avut nevoie

Pentru c-am primit mai multe întrebări și mesaje dar nu pot să răspund în privat, voi scrie aici. Unii sunt curioși. Cei obișnuiți cu celălalt Eu, nu au de ce să vină în perioada asta pe hapi.ro. cred că voi continua cu postări informative căci mă relaxează.

Ceea ce-am găsit pe internet despre bagajul de maternitate, mi-a fost util în foarte mică măsură și e bine c-am anticipat. Vă sfătuiesc să vă întrebați medicul de ce anume aveți nevoie pentru copil și pentru voi pe durata spitalizării.

Reiau, pentru cei care nu au citit, am născut la Spitalul Municipal Dej.

Am pregătit două bagaje.
Unul i l-am pasat mamei ca să-l aducă doar când mă vor muta în salon de pe terapie. Îi lăsasem un mic troller foarte util, pe care l-am câștigat pe blogul Călătoria perfectă. Când am pregătit gențile, m-am gândit că pe când cobor înapoi pe secție, o să am deja lucruri murdare și voi lăsa trollerul sub pat, trimițând restul acasă. Mi-am umplut o gentută primită de la Sabon cu ce-am crezut eu că-i necesar, m-am dus frumos la un taxi, am zvârlit bagajul pe banchetă (după ce m-am asigurat că șoferul nu a fumat în masină) și m-am dus să nasc.

Ceea ce i-am și spun șoferului -mă duc să nasc- pentru că întrebase ce tot fac la spitalul din Dej. Mă mai dusese odată și mă ținea minte. (cursa Gherla Dej costă doar 30 roni și apoi, sunt lucruri pe care trebuie să le faci singur ca să te determine să înveți din cele cu care alții te-au servit până atunci din nevoia ta sau inconștiență sau pur răsfăț.)
– Oh, repede repede, zice ăsta panicat.
– Stai liniștit domle că putem trece și pe la Mănăstirea Nicula că nu m-am cuminecat, nu nasc chiar acum.
– Vorbiți serios?
– Glumesc domnule, ca să mă destind, glumesc.
– Ah… .Sudoare în retrovizoare și dă s-aprindă o țigară, nu spun nimic dar devin atentă, brusc parcă-și amintește că-i o femeie foarte însărcinată în spate și nu e în regulă. Chiar nu era, eu renunțasem la fumat în primul trimestru și nu doream să inhalez fum și să mă împut în spațiu închis mai ales în drum spre maternitate.

La spital mi-am luat frumos gentuța și m-am dus pe secție unde o doamnă asistentă m-a cazat imediat într-o rezervă. Nu exagerez dacă vă spun că am avut condițiile din privat și niște plusuri care au fost extrem de importante în împrejurările date: liniștea și felul în care personalul se grupează, chiar puțini fiind -atunci când apare o urgență sau o simplă naștere. Sau trei. Sau patru nașteri. Curățenia. Impecabil, de la linoleumul cela de pe jos și baia cu duș (în cameră), pătuț pentru bebe, până la întregul hol de pe secție, sala de asteptare și sala de nasteri. Mic, simplu, curat. Adică exact ce voiam: să nu fiu suprastimulată pentru că îmi era oricum foarte frică de faptul că în curând voi avea un bebe și nu voi ști ce să fac cu el.

Mesele de peste zi.

Apă mi-am dus cu mine, atât, de fapt a luat mama când a venit pentru că eu n=am mai băut și n-am mai mâncat nimic.
Dar va sfatuiesc sa va luați cu voi o acadea de cireșe amare și să vă îndulciți, schimbați gustul imediat după cezariană.

Mie-mi plăcea mâncarea din spital și în vremea în care făceam practică acolo. Pastele dulci cu brânză de vacă dietetică, ceaiul, untul, orezul sau puiul nesărat îmi erau foarte pe plac pentru că mie rar mi-e poftă de ceva. Căpșuni și leurdă am dorit în sarcină.

Când am văzut că am atâta spațiu am început să-mi întind fericită… garderoba. Aveam și dulap și masă de schimb pentru bebe iar pătuțul lui, l-am tras noaptea lângă al meu.
Salteaua din patul mare n-a fost confortabilă, dar găsesc că nici la Ibis nu este 🙂

Nu am cerut cameră separat și nici n-am dat sfoară-n țară când nasc, am știut că ne va fi bine dacă ajung la termen și dacă medicul și anestezistul sunt acolo.
Mă rog, mai întâi a venit popa. Amuzant personaj, n-a spus vreo predică, a vrut doar să mă incurajeze.

Am avut nevoie de:

– multă vată și tifon. Citisem că tampoanele Ultra sunt în regulă după C section. Mai comod e cu vată și tifon.
– am dat greș cu chiloții. Îmi luasem vreo 12 perechi, mărimea L și XL de la Panty, bumbac. N-am gândit ca linia lor va coincide fix cu cea a cezarienei așa că am sunat-o pe mama să-mi aducă chiloți normali, mari, comozi. Am fost în rai când am văzut diferența. Deci să-ți acopere burta că-i mai bine. Incizia se face chiar deasupra osului pubian și majoritatea lenjeriei intime jenează.
– cel mai util lucru a fost fără doar și poate hârtia igienica umedă de la Zewa care m-a salvat de multe situații neplăcute, grabă, stres, etc. Nu are miros, o puteți arunca în vasul de toaletă, stergeti nu doar părtile pentru care-i destinată ci și masa la nevoie, picioarele dacă transpirati și nu puteți face trei dușuri pe zi, voma lu bebe, etc.
– pijama sau tricou și iegări comozi, subțiri, șlapi care să fie buni și la duș, gel de duș și pasta de dinți, perie, toate dimensiuni mici. Am stat cinci zile așa că am pus și o cremă de față.
– tampoane pentru sân dar nu vă grăbiți, eu am avut lapte la trei zile după cezariană. Mă puteam descurca foarte bine și cu sutien normal dacă nu vreți să dați banii pe sutiene pentru alăptat.
– pompa manuala pentru sân. Spre norocul meu, o fostă colegă lucra la neonato, acolo pe secție. Ei bine, Daniela a venit din concediu să-mi arate cum să pun bebe la sân, cum să masez, mi-a dat scele mai utile instrucțiuni privind bebelușul. Ba chiar m-a ținut de mână în timpul cezarienei!
– 2 prosoape
– certificatul meu de naștere și buletinul

Nu am oferit bani! Banii au fost pentru micile mele cumpărături de la chioșcul de alături adică tot stocul de ciocolată albă și apă minerală și lămâi.

– telefonul pentru cele 11335 poze la care nu apuc să mă uit, încărcătorul și o carte. Am avut timp să citesc.
În prima seară după ce am venit de la terapie aveam opțiunea să iau bebele sau să-l las cu ceilalți. Ca o mami egoistă, am stat cu el cât am putut dar am avut nevoie să mă odihnesc pentru că normal, mă dureau toate și nu simșeam că fac față.

– o borsetă mică pentru cele mai importante mărunțișuri, inclusiv acadeaua, pe care le-am luat cu mine în sală și la ATI.

Pentru bebe:

– pampersuri și servetele, câte o cutie, nici nu le-au folosit toate și mi le-au înapoiat. Ser fiziologic să-l șterg pe față, urechi, să-i pun în nas dacă trebuie aspirat.
– hainele de scos din spital. M-am prezentat cu ditamai plasa și uleiuri și petrini și sticlute și bibi și căciulite și păturici, numa trotineta de pe balcon mai lipsea. Ei bine, acolo mi l-au împachetat franzeluță și a fost MI NU NAT pentru că anxietatea a fost mai mică, l-am manevrat ușor.
– o păturică deși mi-au dat și acolo iar calitatea era foarte bună de la atâta apretat și era mai bine pentru bebe.
– scoica pentru plecare (când am auzit ce ecou are m-am gândit să-l mai las dar nah… misiune imposibilă)

Nu am folosit:

– cămășile de noapte pentru alăptat. Când m-au operat m-am dus în sală cu cămașa mea. Acolo la monitorizare mi-au dat-o jos ca să n-o murdăresc și am primit o cămașă curată. După operație țin minte că mi-au schimbat-o și pe aceasta, nu am stat goală sub pături la ATI.

M-am simțit bine chiar și în perioada șederii in spital, am înteles că se întâmplă rar. Am avut și mici neplăceri dar nu a fost nimic personal și n-am de ce să zugrăvesc drame care de fapt într-o formă sau alta se întâmplă pretutindeni. Oricum, sfatul meu este să alegeți medicul în care aveți voi încredere și să ascultați de el pentru ca este cel mai important lucru, restul sunt detalii.

Dacă aveți întrebări vă răspund pe cât posibil.