In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Fericiti cei ce stati la curte!  as săpa câte-o postată cum zicea Buni, Dumnezeu s-o ierte. Iar nazdravanul ar căuta râme sau ar culege păpădii.  Noroc cu balconul, cand e soare mai ales, dar despre cum ne jucam noi acasa, in alta postare.

Asta e despre mine. Ia-ti o pauza de 15-20 minute. Fă ce-ti place. Inchide usa cu cheia. Nu inchide copilul in cămară sau in debara, lasa-l cu tat-su sau cu bunicii.

Nu, cand ai copii, nu mai poti face ce făceai inainte (citit, serial preferat, scris, alte hobby uri care cer timp si atentie) iar 15-30 de minute pentru tine sunt absolut necesare, mai ales in vremurile pe care le traversam!

Mie-mi place să dansez. N-o să neg că-mi amintesc cu nostalgie  clipele linistite pe care le petreceam acasă în Germ sau in Maroc, in Egipt, dervisii rotitori angajati sa anime  turisti pe vasul de croaziera pe care mai rezervam cate o cină. Dansez si revăd tot, simt mirosul puternic de șofran, de ghimbir, de cardamon, în cateva minute, timpul în care nu existam decat cu trupul, cu simțurile, se intoarce.

Balerine frumoase, fete din  Rusia in resorturi sau restaurante din Cairo sau in holurile mari ale hotelurilor scumpe din Beirut, dansand pentru turisti. Fara jigniri, fara preconceptii si judecăti, ele erau privite cu jind si cu respect.

Localnice frumoase executand cele mai exotice  belly dace-uri. Si eu, eu pe acoperisul vreunui riad, la țigară și cafea. Stand cuminte ca să nu atrag priviri. Contempland porturi sau cartiere mizere, inghesuite, ziduri vechi.

Deschid ochii. Pe fundal canta Tony Mouzayek. Min habibi ana.

Îmi ating rochia lunga alba, ce-a devenit crem acum, preferata mea peste care legam una dintre eșarfele special cusute pentru dans, cu bănuți sau întărituri. Deja am obosit după 4 minute, dansul e greu pentru incepători, umerii, picioarele, articulatiile, imediat le simti de parcă nu-s ale tale. Înainte oboseam după 15 minute de dans, tot singură în camera mea, seara. Dansam si nu stiam ce e maine si nu stiam de ce mai stau acolo si încotro vrem să mergem iar munca împreună cu el nu-mi aducea nicio satisfactie. Si cand dansam uitam.

Citeam foarte mult, dar acum nu mai am continuitate si cand ma retrag, prefer dansul iar cititul – noaptea.

Îmi iau esarfa preferata – stil aripi, cu ea-mi plăcea să dansez, eșarfa verde cumpărată dintr-un bazar marocan. Mă învart în ea precum o larva, bănuții de pe solduri foșnesc  ușor, în mintea mea vizitez camere si locuri în care-am fost. Ating alte eșarfe ca să le simt moliciunea, aud strigătele si ofertele comercianților. Mă învart si mai mult în esarfa de future si îmi întind picioarele să fiu si mai înaltă, cat un cedru din liban…

– Mama, ce faci? M-am cam speriat de tine. Ce-I aia? Da-o jos.

Pentru comoara mea, exact aici trebuia să revin. O clipă mă simt vinovata ca mi-am îmbratisat cu dor trecutul.

– Mama dansează, uite asta e o eșarfă cu care femeile din țările pe care ți le-am arătat în carte  si…

-Vrei să dansezi cu mine?

Mă privește cam neîncrezător:

– Mai bine hai să ne jucăm cu nisip si apa

Mă dezumflu.

– Dar ne-am jucat azi. Numai maine că nu le mai scot acum toate tăvițele si formele alea.

– Nu-mi place dansu ăsta, mama. Cu patura verde-n cap. Îmi întoarce fundu si merge la buni.

Déjà vu. Nu esti singurul. Odată, o dansatoare libaneză m-a luat pe ring, langa ea, dar si pe alte turiste sau turiști. Hani era să-și toarne tajinele fierbinți in poală când s-a ridicat după mine…

– E voal, nu pătură, strig. Mai stau 7 minute.

Nu mai dansez. Cânt încet după Tony Mouzayek. Închid iar usa si strang între palme stofele fine cu bobițe cusute, pipăi aripioarele mici pe care le-am desprins de pe costum. Sunt pline de paiete, aripile alea grele care se pun pe solduri. Sunt  făcute din carton plastifiat si apoi o catifea peste care vin straturi straturi de paiete, mărgele si inserții în două culori – auriu si negru (nu că negru ar fi culoare). Stiu c-am dat pe ele si pe sutienul tematic cam 100 de euro, după grele negocieri. Era ieftin pt calitatea asta. Sutienul ăla cu atâtea firișoare aurii stă acum langa jucăriile mai vechi ale nazdravanului.

Fiecare piesă, brățară sau îmbrăcăminte are magie cand o ating. Mă duce exact in locul din care am achiziționat-o. Si aproape fiecare gablonț, că mi-am cumpărat puține dar speciale.

Îmi trag hainele de casă si încerc să-l prind intr-o joacă cu coroana cu bănuți. Ia uite cum sună, ca si clopoteii.

– Mama, da-o repede jos să-ți pun pansament : roll:

Nicio sansă. Acord permisie lu buni si intru eu: hai să vedem cartonasele cu emoțiile.

– Daaa si cu ceasurile. Uite, fetița asta plânge si urlă ca mine…

Voi, mamele ce faceti ca să nu începeți să faceți tic-tac-tic tac sau să aruncați cu ouă de pe balcon?

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!

Similar Posts

One Comment

  1. cate-odata abia ma abtin sa nu fac ceva iesit din comun! alta data sunt blazat, accept situatia, fac ce pot dar dupa o vreme o i-au iar randeaua… nu-s eu de stat in casa degeaba… nu vorbesc de curatenii si gatit, tot degeaba-s astea pentru mine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *