Dragoste la prima statie

nene indragostitAm fost azi la Tabita. Asta-i mentiune speciala pentru cine ar mai crede ca-s o girafa plina de ifose, care-si face cumparaturile in mallurile din Paris si din Cluj. Apropo, stiti c-am gasit bluze mai ieftine in mallul Quatre Temps din Paris decat la Tabita in Cluj? Dar nu despre asta vreau sa va povestesc.

M-am intors ca orice clujeana plictisita, cu otobuzul. 5 statii. Bine, fusesem eu la scormonit printre umerase, da umblam cu cioara vopsita: rimelata, sprancenata si gatită decent.Pana si eyelineru îmi lungise ochii aproape la fel, ca deobicei unu/i mai lung. Prin minune, nici n-am dat cu capul de bară cand mi-am compostat biletul si-a pornit troșcoleta.

M-am asezat cu grija langa un nene , nu cumva sa-l strivesc că era slab ca vai de el, deabia se mentinea în scaun cu cei 90 de ani pe care bănuiam că îi purta. Genul de pensionar care-a lucrat pămantul o viata intreaga si-acu l-a trimis leliuca la Cluj dupa salată verde. Tot respectul.

„ Iiii-ertati-ma da tare mandra vi-i fața domnisoară”
Imi suieră dintr-o data la ureche Mos Craciun.

O scânteiuță carliontata de vreo 2 anisori se rezema bine mersi de umărul meu.
(asta saracu crede ca-i fiica-mea si o lauda. Mno bine. Oare la cine sa ma duc sa-mi modific fusta asta de la tabita……..)

„ Sa-sa-sa nu va suparati…… da eu rar vad asa ceva de frumos“

(e clar, nevasta-sa nu-l lasa la emisiunea saptamanala in care divorteaza Brahmuteanca)

Duamne feri, asta chiar vorbeste cu mine. Ma uit spre el, sociabilă ca gardu. Pai cu sprancenele alea peste ochi poate nici nu vede.
Nu-l bag in seamă, zambesc indulgent si îmi reiau gandurile.

Țoc, se strecoara incet niste degete intre coapsa mea si scaunul RATUCului.Da pe la mijloc asa, stiti, numai cat sa-si incalzasca unghiile netăiate. Sincer, daca era unul mai tanar sau „genul acela“ care ar face frecvent de-astea prin autobuz, ar fi strigat ca-n filme in momentul in care i-as fi presat falangele de scaun, lent si dureros.

Da credeti-ma, ma zbocotea un râs intern , ma simteam de parca m-as fi dat în linghișpir cu Borat.30 de secunde am ramas nemiscata , cat sa fac si eu prima fapta buna din an. Deja respira greu si stiam ca troaca aia nu opreste la Clinici.

M-am ridicat si m-am dus „la bară“, coboram la urmatoarea. S-a miscat săracu ca un cric si a venit langa mine. Si-a pus mana peste a mea si-a zis „Toate cele bune în noul aaaan domnisoarăă draga si iertati-ma da tare fru…..“

„An nou fericit“
i-am zis zambind .Mi-am retras mâna pe care mi-o strangea cu ultimele puteri. La energia pe care-o capatase imi era frica sa nu-mi sara in cârcă la coborare, asa ca am evacuat troleul schimband directia la scară.

Saracu om.In ce-o sa ne transforme batranetea pe unii? A fost totusi diplomat. Sper sa n-ajung la 80 de ani dorindu-mi sa introduc bastonul în fundul studentilor din troleu.