Esti la pamant?Nu intra sub el, iesi!
Dintr-o mie de motive, in ultimele luni , pe blogurile frecventate am regasit tristetea, amaraciunea si chiar inceputul unor depresii- toate ascunse in gluga catorva cuvinte.
Din cateva motive, ati putut regasi si la mine cateva semnale gen: „hei, nu mi-e bine, nu conteaza de ce , oricum nu-ti pot spune dar somehow sunt pe aceeasi sfoara pe care mergi tu. Numai motivul e diferit”.
O postare motivationala scrisa de Hapi? Exact. Suntem in aceeasi oala indiferent ce ingrediente va pune viata in farfuria care ne e data. Ce fac eu cand simt ca „nu mai pot”? Cateodata clachez.Si apoi imi impun. Si apoi respect ce mi-am impus. Ceva trebuie sa functioneze si la unii dintre voi.
1.Prioritizeaza
Sunt acele momente in realitatea asta creponata, in care vin toate odata: ciclul, facturile, neintelegerile cu barbatul/nevasta, o plangere , doua certuri, 4 intalniri la care trebuie sa fii prezent/a. Eventual un sut în fund de la serviciu.O suma promisa care nu mai intra.Ti se strica crucea tambur de la masina de spalat, polita de împreunare de la libido si ai de platit leasingu in 3 zile. In plus odata cu varza calită ti-ai inghitit si lucrarea dentara . Lucky you.
Nu uita ca cel de langa tine e victima colaterala ca-n filmele cu Stegal.
Opreste-te, respira, ia un carnetel dragut si scrie. Cati bani ai si cati iti mai trebuie? Ce e mai important -masina de spalat sau plata leasingului? Cu cat te penalizeaza la facturi daca le platesti pe rand? Cat te costa dintii la un stomatolog care nu foloseste super glue?
Scrie. Si respira din nou. Acum ar trebui sa stii ce sa faci macar cu o parte din probleme.
A…si aminteste-ti eventual pe cine ai faultat cel mai urât in timp ce faci fumigatii cu Camelu caraind ce rai sunt oamenii si ce bun/a esti tu.Nu e nimic interesant, te ajuta putin la caracter, stii? E ala care nu se vede,fomat din majoritatea trasaturilor de personalitate si din cârpiciul sau aurul cu care te-a poleit societatea, mama, tata si soseaua catelu da nu mai stiu numarul.
Procedeaza la fel cu taskurile pe care le ai la firma, acasa,pe blog, in societate. Ce e urgent si ce poate astepta? Care te afecteaza daca nu e gata la timp?Nu-ti pierde mintile, mai bine pierde niste bani.
2. Explică
Esti nervoasa pe partenerul tau indiferent din ce motiv si el ti-ar da cu polonicu-n cap pe moment . Da, voi va iubiti ca „la meteo” vorba lui Andra.
In momentul de furie trebuie sa fii super-cat-bat-man-hero ca sa rationalizezi si sa iasa ceva discutie. Cum scopul tau nu e sa stabilesti vinovatul , taci din gura oricat de vulcanic ai fi si du-te sa faci pipi sau pune-ti castile în urechi si alearga.
Cand simti ca poti, du-te la el/ea si intreaba daca ati putea avea o discutie despre ce s-a intamplat. Spune ce simti -nu ce crezi . Ascultă. Cand unul dintre voi incepe sa ridice tonul incearca sa pastrati linia continua. Te redresezi greu cand e polei, nu?
3. Nu poti sa faci momentan nimic din toate astea. Treci pe „mute”
E mai greu daca lucrezi cu program fix. Altfel, stai cuminte si rumegă-ti starea . Pur si simplu nu face nimic, nu stabili intalniri, lasa la o parte ce ti-ai programat.N-o sa se înfunde buricul pamantului.Daca nici de povesti n-ai chef inchide telefonul. Hraneste-ti motanul,uita-te la 6 episoade din serialul preferat si mananca pufuleti.
4. „Simt ca nu mai pot”
In primul rand trebuie sa afli ce anume nu mai poti. E mai bine asa decat sa afle nevasta sau amanta inaintea ta.
Apoi ar trebui sa stii ca viata asta nu e in general o distractie si nici macar partial nu e distractie- daca nu esti prost si lenes. Experientele prin care treci- duc undeva. Tu esti la volan. Fa tot posibilul sa POTI. Iti trebuie pauza, ia-ti pauza de la orice. Psiholog? Du-te la unul si vezi cum e , nu te mananca si nici nu trebuie s-o anunti pe soacra-ta inainte. Nu stii ce sa faci in continuare? Cauta raspunsul , undeva, cumva avem un al 6-7-optulea simt care vine de oareunde si ne mai ghideaza. Fii atent la semne si la oportunitati. Daca vezi totul în gri ia-ti medicamentele prescrise si niste lentile de contact albastre. Sunt ieftine 🙂
Chiar esti „la pamant”? Nu. Altii te fac sa crezi asta , sa simti asta si rememorand ceea ce te doare , mintea ta reactioneaza in consecinta, blocandu-se. Continua sa mergi chiar si atunci cand trebuie sa folosesti un baston. S-ar putea sa gasesti in tine „lucruri” despre care nu stiai ca exista. Si nu, nu ma refer la un chist pe uter.
Well. Capul sus . Si nu uita sa zambesti. Dupa ce iti refaci lucrarea, stii tu, aia despre care vorbeam in primul paragraf.
Ma uitam intr-o dimineata la doua persoane care faceau jogging . Erau doua piste alaturate . Una din lemn si cealalta din asfalt. Aia din lemn era plina de polei de data asta. Treci pe pista alaturata daca esti pe cea cu polei…..
Ai mei aveau o vorbă (cu care am fost de acord mai târziu, când am început să dau cu capul de probleme): pentru orice lucru pe lume există o soluţie, niciodată nu e dracu’ aşa de negru pe cât pare la început.
Poate o fi şi de la vreme treaba cu tristeţea. Abia azi de dimineaţă a mai apărut o rază de soare în tot anu’ ăsta…
Uite, azi e prima ….ba nu, a doua zi din an cand raza de soare si tristetea au aparut deodata. Si da, rezist acestui amestec. Pentru ca asa cum spui tu, datorita razei pot sa vad ca pentru orice lucru din lume exista o solutie!
Sunt putine ocazii cand chiar ne primim niste suturi pe care sa nu le putem duce. Si astea de obicei se pot rezolva, dar impactul este atat de mare, incat chiar ne tranteste nasol cu nasul in pamant. In majoritatea cazurilor insa sunt chestii ce se pot rezolva. Sigur ca-s nasoale, sigur ca e greu, dar sa ramai blocat nu rezolva nimic. Plangi, injura, dar apoi incepe sa cauti solutiile in cauza, oricat de grele sunt. Odata ce ai deja un plan de bataie, ti-e mult mai usor sa rezolvi situatia.
Sigur, dar depinde foarte mult de temperamentul persoanei. Pe unii o cearta banala ii poate afecta 3 zile iar altul uita dupa cateva minute
Stii cat te iubesc pentru cele scrise, nu?
Dar… de ar fi asa usor….
Dear Scorpio……..
Saptamana asta chiar am avut o pacienta care si-a inghitit o coroana dentara…:))
Eu de obicei ma uit in jur si vad ca si altii au probleme, unii cu siguranta mult mai mari decat mine si nu ma mai smiorcai, imi dau 2 palme si imi revin repede! E prea scurta viata sa stam suparati, depresivi…certati, tristi…etc…vorba sotului meu 🙂
Bernadett si cum, nu ti-ai bagat mana pan la cot dupa ea? :)))
Nu vreaau sa ma gandesc kum fu la toaleta a doua, a treia, a patra zi, care cum
Doamna s-a programat la o saptamana dupa “eveniment”, si-a adus coroana intr-un borcanel cu spirt si l-am cimentat la loc :))). A avut timp de gandire daca isi face alta coroana sau asteapta la iesire…(are in jur de 1.90 inaltime si 130 kg)
Apropo, azi te-am vazut in Polus si asa de tare m-am bucurat! Omul meu nu intelegea de ce ma opresc si stau si stau ..si zambesc singura in mijlocul aglomeratiei 🙂
ai atata dreptate. viata e grea, nimanui nu e usor, dar de noi depinde cum privim lucrurile. ai scris foarte fain.pupp
O postare ce ar trebui printata si lipita pe toti peretii, zau asa! Da, e greu, altfel nu ar fi viata, nu-i asa? Cum ar fi sa fie totul roz? Eu m-as plictisi, zau asa, sa nu existe nicio provocare … Si totusi, cand mi-e greu, imi doresc cateodata sa fie mai roz … Dar o sa fie bine, altfel nu are cum. In plus, depinde doar de mine sa fie, asa ca … o sa fie!
Stii ca inteleg perfect si stii de ce
Bune sfaturi! La mine mai functioneaza si : *du-te si te culca* sau *suna un prieten* 🙂
Personal, nu pot sa adorm cand sunt trista , uneori pot scrie eventual.
Si eu clachez uneori cadn “nu mai pot”, apoi ma ridic.
Proritizez, vad rezultatul acestei actiuni si pentru ca nu-mi convine folosesc un cuvant care ma linisteste (de la bunica mostenire!); spun: “Pace!”, cu un ridicat din umeri a “atat se poate, deh!”. Mi-am dat seama ca folosesc aceasta “strategie” un pic prea frecvent caci parintii elevilor au ajuns sa ma citeze: “Cum spuneti dvs… Pace!”. :))
Obisnuiesc si sa astern pe hartie; dar cred ca am abuzat de asta si ca m-a obosit, tind sa renunt! :))
Sa spui ce simti si nu ceea ce crezi functioneaza atunci cand vorbesti cu cineva care te iubeste sau macar tine la tine. Verificata in cuplu, in multi ani impreuna!
Excelenta postarea! In stilul tau scrisa, fireste! Pentru multi, e posibil sa aiba puterea de a influenta mult mai mult acest stil!
Bravo, Hapi! Sa traiesti! 🙂
Ilda
Lavender Thoughts
Super completari. Trebuie sa ma gandesc in cazul meu la alt cuvant, oarecum “Pace” nu mi se potriveste in conditiile actuale 😉
Eu cand simt “ca nu mai pot” ma duc sa dorm. In general deja stiu ca atunci cand ma supar sau imi fac planuri ce stiu ca nu o sa le duc la bun sfarsit mai bine fac nani fiindca folosesc timpul in mod mai util 🙂
Ma mai ajuta si cate o comedie din cand in cand ca sa ma deconectez ce-i drept
Si ce bine ca poti dormi!
Bun de tot ce ai scris, prea bun. E de ridicat moralul cu o treapta mai sus decât a fost el vreodata. Bravo! 🙂
Da Bia….la dat sfaturi sunt buna, nu zic nimic de practica. Bine zic: cateodata imi “iese”cateodata nu
Hapi, articolul e super si sper sa ajute cat mai multa lume, dar din experienta mea, cand esti jos trebuie sa gasesti in tine puterea sa te ridici. Altfel, toate sfaturile din lume sunt doar vorbe goale.
Sigur ca in tine dar unii-singuri fiind se adancesc si mai tare in starea aceea
a ieşit soarele Hapi. aseară am văzut chiar şi luna. s-a ridicat ceaţa. 🙂
dar ceaţa e în noi atunci când toate cele de mai sus se adună. şi e ca o avalanşă. când nu merge una nu merge nimic. îmi plac îndrumările tale. chiar funcţionează. dar nu pe termen lung. adică şi serialele alea să nu fie epopee şi nici pufuleţii ăia să nu fie de neterminat. că atunci cazul devine de sunat un prieten.
sunt sigură că vor ajuta cuvintele tale pe cei cu tristeţea la purtător.
Vavaly e bine ca s-a ridicat ceata!
As adauga un sfat, sa nu iei niciodata hotarari noapte cand toate-s mai negre ca dreaku. Incearca sa dormi, nu sa te gandesti la prostii. Mda, si eu citesc lucruri triste, fie ca sunt probleme personale mascate in literatura, fie ca sunt spuse pe sleau, e greu sa tii o masca tot timpul.
Mai e un aspect: cu cat rumegi mai mult o problema complexa (vorbesc de luni intregi), cu atat e mai dificil sa vezi solutia simpla. Asa ca o pauza (umple-ti capul cu altceva!) ar putea sa aduca o viziune noua asupra situatiei.
Daca o rumegi luni intregi ajungi sa cumperi vreo 3 pisici si 4 porcusori, nu crezi?
🙂 Cand esti “la pamant”, nu ceilalti te fac sa te crezi astfel, pt ca nimeni nu poate gandi in locul tau. Tu esti cel care interpreteaza realitatea – dupa cum se spune: 85% in imaginatia proprie si doar restul echivaland cu realitatea pura, obiectiva. Iar cand creierul tau iti da knock-out, nici macaraua nu te mai salta, oricat ti-ai dori-o. Asa ca lasi durerea sa se manifeste – dupa caracter si educatie 🙂 – sa atinga punctul culminant “pamantos”, dupa care … 🙂 daca durerea n-a fost suficient de mare si, prin urmare, transformatoare, se ia totul d’a capo…
Ei nu gandesc in locul tau dar actiunile pe care le fac si te aduc pe tine intr-o anumita stare-mentinandu-te acolo se cheama blocaj ….in traficul mnezic , asa as spune eu.
Nu as fi putut citi nimic mai motivational de atat intr-o zi de luni 🙂 Multumesc, Hapi
Irina,multumesc pentru vizita
eu aş spune că în tot răul există şi un bine. 🙂 în orice palmă, tpcere, plecare, renunţare, neîmplinire există şi o parte bună. aşa că de acolo, de la pământ, priveşte cu atenţie. există ceva bun în căderea aceea… totdeauna există.
Exista Pisico! Altfel n-am supravietui….nesonati 😉
si eu care credeam ca doar mie imi merge aiurea in ultimul timp….
Stii ce-i mai rau? nu sa spui “nu mai pot”. Ci sa spui “pot!” cand tu mergi pe polei, pe baterii terminate… mori si nu renunti… nu ceri ajutor, te extenuezi la maxim… si apoi pici direct, nu mai ai timp sa spui “nu mai pot”. E mai cinstit sa-ti recunosti limitele si sa ceri ajutor.
Da, cand cei care POT vor sa te ajute. Pentru ca nu intotdeauna problema cea mai stringenta tine de o labilitate sau slabiciune psihica
Am tot avut si eu momente de deznadejde in ultima perioada. Dar ce sa-i faci, the show must go on. Dupa o noapte de somn imi trece si o iau de la capat. Si nu am renuntat la speranta ca va fi foarte bine. Oricum, grijile mele sunt o nimica toata fata de a altora. Si la asta ma mai gandesc cand sunt suparata. Ma gandesc ca nu-mi permit sa ma plang, nu am dreptul sa ma plang cand stiu ca altii au muult mai multe probleme ca mine si-s mai curajosi si puternici.
Am spus deja ca ne asemanam in multe privinte..
Viata este frumoasa :), dulce si amara, cu socuri care ajuta la slabit 🙂 aviz amatorilor, cu peripeti, cu facturi si ciudatenii, cu ciudati…ce sa mai zicem.. este frumoasa.
Incerc sa nu cad in borcanul cu depresie :), fentez buza borcanului, sper sa nu fie ciupit ca ajung si eu la rebut,reject..
Carnetelul, este foarte bun Hepi 🙂 am inceput sa fac floricele din fiecare 0, am inceput sa fac riduri,de atata uitatura la el. Mi-am descoperit un talent deosebit, pictura 🙂
Cine va avea o expresie simpatica, te uiti la ceva ca rata in beci.
Zabeste… „E și mâine o zi”….
Daca desenezi floricele intr-un carnet si esti constienta ca faci riduri, eu zic ca totu-i in regula 😉
Nu stiu de unde ai capatat tu atat de multa experienta, dar e uimitoare 🙂
N-o am….imi dau altii cu ea in cap. Nu inseamna ca o pot pune in practica daca o scriu. Uneori imi reuseste, alteori nu.
Un articol de nota 10 !!!
Merita pus in practică. Cu o excepţie – pe mine discuţiile cu “ce simţi?”, mă fac să văd picăţele în faţa ochilor. Sunt emotivă, dar mă disperă să disec simţămintele în discuţii.
Pentru ca exista persoane care nu-si pot verbaliza emotiile
Eu pot s-o fac si-mi face bine
Welcome, imi era dor de tine
Si eu tot cu metoda impunerii imi revin de cele mai multe ori. Cel mai adanc “sub pamant” am fost imediat dupa nastere, scrisesem intr-o postare motivele (cu exceptia unuia care inca ma mai afecteaza dar care acum mai mult ma scoate din sarite, nu mai are puterea de a ma aduce in depresie).
Fiecare isi gaseste cumva, pana la urma, o portita de scapare, dar eu zic ca de cele mai multe ori e bine sa nu cosmetizezi problema si sa o lasi sa treaca de la sine cu mici tertipuri, mai ales cand sunt implicate si alte persoane. Eu am prostul obicei de a face asta fiindca mi-e greu sa confrunt oamenii si sa le spun deschis care-mi sunt nemultumirile, la partea asta trebuie sa exersez mult.
Pe de alta parte, uneori nici problemele nu sunt atat de grave pe cat ni se par pe moment sau intr-o anumita perioada (aici nu intra cele care au legatura cu justitia romana, ca tot scriai acum ceva vreme de treaba asta; si cel mai zen om care e in situatia de a trece prin calvarul unui proces in Ro cred ca ar avea nevoie de consiliere psihologica :D) .
Anyway, viata e perfecta doar in filme, mi-a trebuit mult timp sa ma obisnuiesc cu ideea asta. 😛
Katyna…..cu justitia romana n-am de gand sa termin ani de zile. Da sa stii ca tot am de gand sa lupt, asa cum a zis Max mai sus, nimic nu e imposibil.
Nu stiu daca am avut vreodata o cauza in care sa cred cu adevarat. Ma refer la viata asta….
Am acum. Si sunt impacata cu ea.
Viata nu e ca in filme. Ca daca ar fi ,in cazul meu ne-am afla acum in Person of Interest
A trecut depresia post partum?
si eu cred ca puterea sta in noi dar uneori ne ia mai mult timp sa gasim aceasta putere si mai cred ca nu toti avem o personalitate asa puternica sa nu ne lasam coplesiti
Hapi, partea aia cu ”taci din gură când ești în culmea furiei” nu-mi iese. Nope. Never. Mi-ar pușca o venă, arteră, ceva… Nu risc! 🙂
Bine, ma dau de gol.Nu-mi iese nici mie. Nu-mi iesea…..sa stii c-am lucrat mult la ea si se poate
Draga, Haipi, mananc pufuleti…
Si eu….cred c-am terminat stocul de la Auchan 😉
nu se intampla nimic asa aleator in lumea noastra…asta ne place sa credem ca sa mai gasim o scuza pentru a nu face nimic/a nu schimba nimic .oricat de sf suna noi chiar suntem cei care ne creăm realitatea(a noastra nu a intregului univers…:)…intrebarea este cat de constient o facem. si pana ce nu esti un participant activ la viata ta poti sa fii foarte bine sub pamant si nici macar sa nu stii ca esti acolo.toate bune
Si eu cred ca noi ne cream realitatea dar nu, nu reusim s-o percepem , e un fel de Matrix…..
Mda…in sfarsit cineva care scrie despre “mai da o incolo de suparare” si nu e cu fundu-n sus!Depresiile post sarbatori au atins grav anul asta blogosfera romaneasca. Parazitii au un vers…”Nu lasa capul jos ca doare si mai tare!”. Sa ai spor in toate!
eu am rezolvat= prioritizat, aglomeratie de multe chestii?…am scos jobul dupa lista! 🙂
Bun articol, ai dreptate! Atitudinea si modul cum abordezi lucrurile sunt atat de importante…
Asa m-am gandit si eu aseara cand domnu’ a lansat tava cu mancarea la care tot el a muncit 3 ore direct pe gresia din bucatarie. Am vrut sa iau un pix, sa prioritizez, sa vad daca mi-e foame intai, ma doare mai tare de toate aripioarele imprastiate pe sub blaturile de bucatarie sau vreau sa tip la el. Nu mai stiu ce s-a intamplat. M-am trezit 10 minute mai tarziu in pat mancand cu ciuda o rosie cruda.
Inteleg ce zici totusi. Ma gandesc de multe ori ca nu e drept ca eu sa spun ca “de ce mi se intampla mie asta” sau “nu mai pot”. Stiu ca sunt oameni, din pacate, care sunt intr-o situatie mai neplacuta ca a mea. Cred ca am invatat sa ies si eu singura de sub pamant de ceva vreme.
La mine starea asta revine ciclic. Mai severa sau mai putin. Stiu ca razbate si din unele postari dar ar fi imposibil sa nu se intample fiindca blogul meu a fost creat sa functioneze ca terapie. 🙂 M-a ajutat, trebuie sa recunosc. Deci eu asa depasesc starea 🙂