De ce porcusor de Guineea?

imagesE adevarat. Pana nu ai unul sa ti se urce in cap, nu stii cat poti iubi un suflet. Nu cred ca iubirea izvoraste din ADN. Iubirea asta care n-are nimic cu erotismul: dragostea pentru copil, pentru animalut, pentru parinti. Nu poate fi descrisa, exprimata lingvistic.

Cand mi-a decedat Kuki era sa fac traumatism cranio cerebral, m-am batut de toti peretii fugind cu ea in brate, in baie, in bucatarie, la sertarul cu seringi sa incerc tot, tot, ce-as fi putut. Desi stiam ca moare.

Moartea domnului Lazarescu a fost thriller pe langa horrorul meu.

Vine in vizita cel mai bun prieten, cel mai bun chirurg cum îi alintam noi orgoliul, nu ne vazusem de vreo 3 luni, tranteste pe masa niste zmeura mucegaita (da la suprafata nu se vedea), rosii, castraveti, exact ce nu mananc eu. Fusese la piata, cu florile de câmp si-a scos cămasa. Nu literalmente, ca daca rezisti 3 ani unei furtuni hormonale, dup-aia iti trece cu totul. Anunț că-i chirurg pentru c-are o relevanta pentru evenimentele urmatoare, altfel, prietenul meu bun, putea fi mecanic de locomotiva cu asa un caracter.

N-o vazuse pe Kuki ever, cand am plecat eu o perioada mai lunga, asta mica fu la mama, nu-i mai trebuia Siofor pentru alde diabet, ii scadea Kuki glicemia da-i crestea tensiunea, asa ca dupa ce-a intrat pe betablocante, am venit si eu inapoi si-am luat fetita.

Cand s-a împiedecat domnu doftor de cușca mare cat caloriferul, a crezut ca-i carcasa de la centrala care mi se stricase, pan-a vazut-o p-asta mică de/un kil, rosie ca focu, lingandu-se pe burtă.

– Vaaaaaaaaai, ce draguta e, pisi, pisi (n-apuc sa zic nimic, da nimic), baga mâna la “pisi”, Kuki nu era obisnuita cu de-alea, sa sari pe ea ca brontozauru, asa că l-a compostat scurt si bine, apoi si-a vazut de salata ei. Tu, da ce-i asta? M-a mușcat. Da vaaaaai, ce draguta e! Ce mănancă?

Cateodata apuc sa vorbesc atunci cand ma intalnesc cu prietenul meu. Cateodata nu.

Si scoate el ciocolațică si vrea sa-i dea, apuc sa strig:

– Nuuuu, nu mănancă decat verde.

Stiti, noi ne mai jucam pe-afara la plimbare, să ne tastam rapiditatea, prindeam muște din zbor sau de pe diverse obiecte.

Si-l vad pe preafericitu vizitator că șterpeleste-o muscă de pe perete si i-o înfinge lu Kuki intre dinti.

– Nu-i carnivora, omule!!! Nu mananca asa ceva, nu-i da!

Canibala asta mică, parca i s-a urât cu viata, a îngurgitat musca-proteina animala, cat ai pune-o virgula.

– Na, uite ce-i place, ai zis ca nu mananca. Musca era verde!!!

Mi se cam face rau.

– Dar nu inseamna ca e bun pentru ea, proteina animala?? Nu am un feeling prea bun.

– Neh, las ca doar n-are ce sa pateasca de la o musca.

Moartea lui Kuki

Aia i-a fost ultima gustare. Si anume, un agent zumzaitor care se-asează pe toate rahaturile.

Doua zile n-a mai mancat, n-a mai baut si apoi mi-a murit in brate, o resuscitam ca nebuna, ii faceam masaj cardiac si-i dadeam apa cu vitamina C pe seringa. Daca era cătel, sigur îi prindeam si-o vena.

Regretele domnului doctor

Cand l-am acuzat pe amicul meu că cea mai cuminte prietena a trecut la cele vesnice din cauza lui, s-a cait de moarte. Pe bune, aproape a plans la telefon si-a zis ca are sens. Kuki facuse incurcatura de mațe, i se blocasera intestinele si-i cedasera organele. Indoliata de mine m-am speriat cand am vazut cu cata jale reactioneaza el. I-am si spus sa bage un tranchilizant, ca nu-i el de vina, ca sigur sosise ziua judecatii pentru Kuki.

Apoi m-am certat strasnic cu-n domn care-a zis că Kuki n-are suflet, c-asa scrie nu stiu unde. I-am facut o îngropaciune de toata frumusetea, numai pomelnic n-am dat.

Sa mori nu e usor

Ca-n anatomia lu Grey, c-apoi vin regrete si culpe si depresii. Si daca ți se usca bradutul in ghiveci, tot iti gaseste careva o vina.

Mama a zis ca sigur am indopat-o prea mult. Cand a aflat de musca, a glasuit ca sigur de-aia a decedat. Domnul doctor era sa-i faca autopsia impreuna cu-n amic, da n-am permis asa sacrilegiu, am invelit-o intr-un papirus si-am ingropat-o in varf de munte. Or gasi generatiile aviatoare papirusul si-or sa transforme muntele cela cu 3 buruieni intr-un adevarat sit. Peste 30 de ani, aflăm si noi c-avem sange regesc- de faraon adica.

Am suferit dupa Kuki. Acu m-am vindecat. Si pentru ca orice Kuki imi aminteste de cele mai frumoase perioade din viata, imi iau două! Nici dupa moarte nu ma dau batuta!

 

 

 

Similar Posts

3 Comments

  1. Eu tocmai imi indesam in gura o ditamai lingura plina cu orez , piept de pui si ciuperci , cand ochii imi cazura pe “…un agent zumzaitor care se aseaza pe toate rahaturile”. Mneah , e vina mea ca m-am pus sa halesc pranzul si sa ma delectez cu articolele tale :)))))))))
    Revenind la cele serioase , pierderea unui animalut , indiferent ce este el , este O PIERDERE. Imi amintesc cum am suferit cand a murit unul din pisicii crescuti de mine in copilarie si tinerete. Stiam , ca si tine , ca urma sa moara si , totusi , speram la nemurirea lui.
    Nu este deloc usor sa pierzi un prieten necuvantator…si cine zice ca poate trece usor peste pierdere , minte.Si putine persoane nu isi mai cumpara/adopta un alt prieten necuvantator dupa pierderea suferita.
    Foarte frumos ca vei avea doua Kuki…sa le faci poze sa le vad si eu.
    Fata mea este topita cu porcusori de Guineea,insa a trebuit sa facem un compromis si am luat un motanel….cred ca l-ai vazut , deja , prin poze! 🙂

  2. Eu am avut un porcusor baiat mare, gras, alb cu o gluga de negru. Si care composta si el. Mi-a fost cel mai drag animalut, ma distra teribil. Si tot asa am suferit cand a murit, al meu a facut o raceala, pneumonie ceva. De-atunci n-am mai luat porcusor. Am hamster de care m-am atasat tot asa tare, nu stiu ce fac ca si astia traiesc putin. Am vazut niste porcusori de-aia mari in magazinul de pet-uri, vrea fiu-meu unul neaparat, dar le cam curge parul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *