Bărbatul ăla bun, fain și pe care te poți baza

Odată am întalnit un bărbat bun.

Un bărbat bun nu poate fi confundat cu un om tern, plictisitor sau fără umor. Doar pentru că nu e doldora de mușchi nu e mai puțin masculin, ci din contră – el nu este opulent ca globul disco de Crăciun. Păcat că rar recunoști asta, tu femeia faină și deșteaptă și independentă J. Și nu e nicio rușine. Însă, un astfel de bărbat bun- poate a fost cândva o pierdere pentru tine și un caștig pentru alta.

E Blând. Bland atât cât trebuia, cu bun simț.

Deștept. Amuzant. S-a legat o oarecare conversație și a decurs natural și simplu. Fără nici un fel de implicații.

Și la un moment dat, într-un context, cred că i-am zis: măi, tu ești exact genul ăla din liceu pe care nu l-aș fi ales eu pe-atunci.

Nu știam încă de ce „sunt cum sunt sentimental”, nu știam de ADHD.

Nu a sărit ego-ul din bărbatul acela ca să miaune: da de unde știi că te-aș fi ales eu? Sau că aș fi acceptat să fiu ales? Că știa la ce mă refer. Adică, atunci nu puteam vedea ce văd și admir acum.

Evident, bărbatul bun era într-o relație. Una  tristă pentru el. Era un bărbat bun și trist.

Nu mă pricep la bărbați și nu mă interesează să-i împart pe categorii. Vreau doar să spun din experiență că știu că acolo, out there, sunt mulți bărbați buni blocați și ei în relații sterpe. Sterpe de iubire, cu comodități din partea dânsei, cu muuultă gelozie.

Un bărbat manierat. Cu abilități în meseria lui, cu atenție la copii dacă-i are, cu treaba lui și a familiei. Și cu treaba lu nevastă-sa.

Nevastă-sa i-a insinuat  unde-și iau terenul pentru casă.

Nevastă-sa a dat seara o geană pe Facebook pan s-a săturat bărbatul de 12 crize pe săptămana și a șters toate conturile. Să nu cumva să i-l ia vreo Ioană singură. Sunt foarte multe Ioane care umblă lela pe rețelele astea și nu-s femei serioase ca ele și bărbatului bun i s-ar putea părea ceva amuzant și frumos la ALTA. Și asta ar fi exclusiv vina bărbatului bun. Așa că nevasta are grijă să-l limiteze. Soțul ei nu are nevoie de amici, alții decat cei din grădiniță sau de la biserică.

Nevasta bărbatului bun și trist și manierat și lipsit de crize de personalitate știe să-și protejeze investiția. A investit în el ca-n titlurile de stat romanești, cu calm și răbdare. I-a dat bibeloul de porțelan și i-a promis că toată viața vor avea numai setul lor iar valoarea lui va crește proporțional cu… responsabilitățile lui. Dar a numit responsabilitățile “iubire, înțelegere, comfort împreună”. Ca o reclamă la un SPA adults only.

El nu are voie sau nevoie să se uite la alte bibelouri, darmite să interacționeze cu ele. Nu mă refer deloc la înșelat.

Femeia cloșcă a avut grijă să pună ea ouăle-n cuibul dânsului. Cam pe toate.

Adesea bărbatul de treabă și cu bun simț e obosit, se simte neapreciat și are o nesiguranță în ceea ce privește viața pe vecie cu cloșca dar nu sare pe gard să strige cucurigu. Îți cere scuze adesea, te lasă-n față la rand dacă ai doar trei produse, zambește și apoi își mută ochii. Și nu pentru că e miop ci pentru că nu vrea să atragă atenția asupra lui.

Adesea, el e mai bun prieten cu socrii, cu verișorii ei, cu frații, cu pisica adoptată. Ambii au grijă de copii dar femeia  cloșcă are grijă ca el să nu meargă la pescuit de sirene pe lacul Țaga Mare, la munte cu cortul să se îmbete că doar nu mai e de 17 ani, numai că vezi tu, bărbatul bun avea meditații la 17 ani, nu avea timp de Stalinskaia.

Bărbatului bun nu i se spune cu drag: vezi că faci burtica mare, du-te la sală dacă vrei. Fă voluntariat, vizitează-ți părinții în Nebraska dacă vrei și nu e întrebat ce mobilă și-ar dori în dormitor sau ce haine îi place să poarte. Nici la ce cursuri și-ar dori să participe. Bărbatul bun nu alege, alege ea după o comunicare de tip „ți-am spus și ieri că facem așa, ai uitat?”

Bărbatul bun află unde vor petrece Crăciunul, Paștele mă-sii și cand e ziua de sEx. El își iubește copiii (nu că ea nu i-ar iubi, dar nu despre ea e articolul) și nu prea i-ar supăra cu nimic. Dacă n-au copii, n-ar supăra-o pe ea că doar… numa pe ea o are, ea e Mama, Familia, Epicentrul, Minunea cu care l-a împrumutat viața.

Și anii trec și el nu mai știe care e dobânda din contract. Vine ziua în care  vrea să întrebe. Simte că ceva nu e chiar cum ar trebui, parcă n-are destul aer desi au casă și la țară.

Ar  testa două zile de libertate simplă și nepătată în care să nu colecționeze bibelouri și zile la fel, ar vrea să vorbească cu vechi prieteni fără să se ascundă. Să citească, să aleagă emisiuni la televizor și poate să bea bere uitandu-se la un sport, care-i place lui. Să vorbească și să flirtreze cu o veche prietenă.  Și când apelează, intră cloșca pe ușă iar mesajul telefonului zice: această opțiune NU MAI este valabilă.

Și bărbatul bun și femeia de treabă au un singur lucru în comun: numără anii din viața lor, nu calitatea vieții din ani.

PS Cu siguranță, asta nu e despre toți bărbații buni sunt luați. Doar că-n ultimii ani au trecut pe langă mine vreo 3. Cu care m-aș fi potrivit la varstă să zicem. La povești. La glume. Dar eu nu aveam nimic de oferit. Și-n plus, da, erau deja luați, așa că doar am observat de departe și ei n-au știut niciodată că se vede pe ei că-s triști.