Animalul din dormitor

Acest articol este coada sau continuarea la Animalul din dormitor versus bestia din living pe care-l puteți citi pe Ralix. Articolul…

În urmă cu câteva zile o cunoștință mi-a trimis ceva, niște poze, așa, cât să-mi deniveleze conștiința. Pe care eu aș defini-o ca un ansamblu al moralităților. Câteodată. Vreo 7 poze cu-n doberman mare și mesajele: chiar nu vrei să mă vezi? Am doar 6 luni…
Pe Zeus, eu am doar doi șoareci, pe când o să am timp să te văd pe tine se face câinele tău cât titanul Atlas iar în casa noastră va cădea cerul când o să simtă musafirul miros de îmblănite sub un kil. Hm. Iar inteligentă precum Alina Anghel nu prea ești, ea are-un cățel cât o vacă și-mi recunoaște umorul, tu nu…

Inițial am crezut c-a născut și m-am simțit ca ciclopu cu-n ochi scos, deja-mi făceam calcule, asta, 8 martie, ziua amicilor, mă și gândeam să mă caut de ovule, poate îngheț vreo două să le clocesc și eu la 50. Pentru că un lucru de care nu țin cont e vârsta biologică.
Dar nu asta e problema de fapt iar conștiința mea e bine merci, numai că eu și femeia asta chiar nu avem ce să ne spunem. Nu e răutate, nu e ciroză în stadiul terminal, nici măcar nu s-a dat la Hani vreodată (că deh, dacă ar fi așa ar exista șansa să reînnoiesc legăturile ca să mă mai mișc si eu ca Eva primordială pe-unde vreau, prin livezi, vine primăvara…) nu mai avem lucruri de spus, s-au terminat de vreo 5 ani.

Pe-atunci aproape că locuiam împreună. Suntem diferite… ea mai bea, eu nu mai pot, ea nu s-a mai culcat cu soțu de când a luat-o, eu la fel (la soțul ei mă refer ca eu n-am) ea înjură ca un birjar, eu jignesc în scris numai dacă-mi dai public cu slova-n cap, ea mă întreabă după fiecare 2 săptămâni nevorbite: tuuu, n-ai murit? Nu vi se pare caraghioasă exprimarea asta? Pe mine mă deranjează la culme.

Ei, atunci când o aud pe ea și când îmi rup și materialul la chiloți cu tot cu etichetă, chiar vreau să mor. La un moment dat eram și eu cu citate de-astea zburătăcioase cum că cine nu te vrea langă el, ea nu te merită, că a plecat din calea ta că te-a învățat deja tot și așa e viața, scumpica de ea, tu ești bun, ăla-i rău, blabla. Există oameni cărora li se întâmplă ceva. Un click, o internare, o lobotomie, o cezariană sau sunt răpiți de extratereștri. Și dup-aia acei oameni nu mai pot și nu mai doresc să întrețină o relație constantă. Nu e nimic nimic science fiction. E adevărul. Nu trebuie să-l fi mituit pe administratoru cimitirului, să cumperi locul ales de mine ca să nu mai fim prieteni.

Cred că noțiunea de prietenie e overrated și mai cred că majoritatea știți foarte bine câți unu, doi prieteni aveți dar să revenim la animale.

Mă ademenea cu-n animal

Îmi plac chestiile cu blană. Bine, nu fac jachetă din ele cum ar face mătușa dar cunoașteți că țin în casă purcei de guineea. Prefer să-mi caut șoarecu pe sub raftu cu dosarele de contabilitate decât să plimb un pudel la 6 dimineața. De-aia, că la 6 dimineața nu mă suport pe mine, darmite ceva care ar sări pe plapumă și-ar începe să mă lingă fără să mă fi servit în prealabil cu cafea.
Bine, am zis, de-aș avea o căsuță, aș adopta categoric un cățel. Dar acum experimentez. Sunt la stadiul de șoareci. De fapt, mereu mi-a plăcut să dețin ceva care nu cere multă bătaie de cap… lesnicioasă îmi poți spune, da, că deh, dacă-mi spui altfel mă supăr, sunt și de-asta cu hachițe.

Mai nou, relațiile se înnoadă c-o lesă, cu-n castron pentru lapte, c-o pisică orfană din stratul de ghiocei. Degeaba, nu am dispoziția necesară să-i răspund la toate cele 10 întrebări pe care le va pune instant: draga mea, nu ești persoana cu care doresc să vorbesc despre depresiile și morțile mele. Dar aș sta la o vorbă cu câinele.
S-ar uita la mine ca la babilonul plin de sânge, oricum mereu s-a uitat la mine de parcă i-aș fi fost dușmancă, nu… aproape nimic. Și nici asta nu-mi plăcea. Un strop de relaxare, de bine, noi nu ne puteam transmite.
Așa e, nu sunt sociabilă. Dar dacă mă lași în ritmul meu, putem fi. Rar și bine. Nu, n-am omis nici un cuvânt. Încă fac aceleași diferențe între cunoștințe, amici, prieteni, rude, rude prin alianță, porcușori, șoricei, papagali, căței.
Nu mă schimb când tac. Mă schimb când sufăr.