Ce bună erai si nu mai esti!

atlantic Pe cuvant, voiam sa va scriu astazi despre altceva. Despre aruncatul in valuri, in Atlantic. Despre o ora de fericire. Despre momentul in care realizezi cat esti de mic- in fața lumii, nu in fața oamenilor!
Dar, am virat. Dreapta. Undeva.


“Nu mai puteam de râs deci cum ai putut sa-mi faci asta?”

Cam stii ce fel de blogher esti, la un moment dat.
La inceput habar nu ai de ce le scrii lor, oamenilor necunoscuti si nu gusti magia unui jurnal pe care sa-l lasi sub perna. Sigur că nu-i includ pe cei care îsi deschid bloguri pentru adventoriale, e o alta sectiune, e activa, e normala.

Incet, daca nu esti „de nișă“ iti gasesti drumul si scrii despre orice. E bine sa scrii despre ce cunosti sau ai testat sau ai simtit, altfel îi trimite google pe cititori la dracu, nu la tine pe blog.
Si într-o zi te trezesti cu 600 de unici si mai atingi si mia si te bucuri. Pur si simplu.
Dar bucuria nu dureaza mult.

Florica – înflorea cand îti găsea articolele, mai ales că tot ce scriai tu la categoria sentimente, îi trecuse si ei prin cap sau pe sub buric, da nu stia cum si cui s-o spuna, psihologul o redirectionase. Iti dă follow peste tot, te-ar pupa ca pe un boboc de rață daca te-ar prinde în carlige si intr-o zi , gaseste articolul ăla despre copilul care te-a enervat. Mai cauta doua si dă peste celalalt cu „am fost si eu amantă“. Se identifică nu numai cu urzicile din spatele blocului ci cu toate nefericirile ce i s-au intamplat pana la ultima menstruație si gata, pentru Florica tu nu mai esti un personaj care scrie. Ea te cunoaste, „te-a crezut“ altfel, „cum te-ai putut schimba“?

Florico, esti proastă daca crezi ca ma cunosti din 5 pamflete si deduc că n-ai apreciat niciodata ce-am scris până acum. Că ti-am întins gura pana pana la urechi dupa ce te-a părăsit motanul nu mai conteaza.Te transformi in critic „de jucăreală scriitoricească“ si mânjesti pe-o felie de „post comment“ sacrificiul inutil pe care l-ai făcut citindu-ma. Doar pentru că ai ști tu care postare e adevarată si care nu.

Uitând că citesti exact ce vreau eu să citești. Despre cât de frumoasa-i viața și când simți că se rupe totul în tine.

Exact prin acele scriituri care n-o sa le placă cititori neîncheiati la minte – vă vor „cunoaste“. O sa capete imediat experiența bogata de-a vedea prin voi ca printr-o meduza rupta în două.

ceasca de cafea

Aleluia, sa le fie de bine.


Urată esti, frumoaso care-ai fost


Si eu aveam tendinta sa ma uit pe tipul constitutional, pe ochii migdalati si pe ceas cand iesea vecinu din blocul de vis a vis, unde-i locuia amanta si doi gemeni. Că mă ruga vara-mea – prietena cu sotia, angajata de-a amantei si stalker in devenire pe un forum politic.

Femeile sunt crâncene în a se judeca reciproc. N-ai cum sa nu emiti judecati, că doar nu te-a pictat Regnier in chip de Maria Magdalena, vezi ceva, e altfel si nu procesezi de ce personajul X nu vede lumea cum o vezi tu.
Consideri ca fundul foarte mare sau țâtele siliconate ar trebui banate de pe fata pamantului. Unii cetățeni nu-s asa cum nu ar trebui sa fie, fac tot felul de lucruri incredibile, le mai si arată. Iar tu, banala femme fatale, vezi Adevarul. (si eu il vad dar cand scrie Simona Catrina)

Ei bine, frumusetea e exact acolo unde n-o s-o percepi ani de zile.
Si hidoseniile tot acolo sunt.

Si omul e format din lupta asta pe care-o duce in el. Vrei o prietena draguță care te ajuta sa cari rucsacul la tren si-apoi se culca cu soțu-to sau vrei o prietena cu un caracter de metal pretios?

Vrei un prieten care sa voteze cu ce partid vrei tu sau unul care-ti raspunde la telefon la 1 noaptea?

Eram intr-un hotel din Beirut. Foooarte cosmopolit oras. Isi faceau de cap sauditii perfecti, frumosi si bogati. Numai zăcăminte de origine biogenă si sticle sparte de whiskey adunau chelnerii dimineata la piscina privata.
Veneau si cate 10 prostituate „for a party“ pe un etaj închiriat.
In hotel mai era o pereche…ne intersectam adesea la piscina mare. Mereu stăteau la plajă. Un el si o ea, tineri, in jur de 30, frumusei, in sensul acela de „dulce“. Initial am crezut ca-s frati dar apoi am vazut că se sarută si ea ii aducea lui de toate si-l dadea cu crema si-i aducea suc si carti si….asta am văzut 2 zile la rand.
Si-am comentat atunci in sinea mea „uite si la ăsta, chiar așa, ii spune ce vrea si ea se execută.“

A treia zi, fata/femeie – o slabuta inalta l-a luat in brate pe tânarul frumos de pe sezlong, l-a „târât“ cu grijă spre piscina si i-a asezat picioarele in apa. Era paraplegic iar coloana ii era deformata îngrozitor.
Ea a intrat in apă, l-a luat in brate, s-au sarutat si-a înotat cu el cateva minute.

M-am simtit cum bănuiam ca se simt sauditii ceia dupa o noapte de droguri, bautura si destrăbălare.
Daca ai constiință simti mizeria pe care-o lasi in sufletul cuiva la un moment dat. Sau pur si simplu in jurul tau.

Morala e ca ma aflu la 500 m distanta de ocean. Si de pe terasă, El- pare atat de calm si de albastru…
Cand sunt langa el, văd valurile. Cand intru, le simt. Sunt imense uneori, n-ai fi crezut ca pot fi atat de puternice privind din departare. Te doboara usor daca nu stii cum sa sari, te acoperă cu totul, in locuri in care cu o secunda în urmă îti ajungea apa la buric.

O lege care sa sune așa: respectă-mi alegerile si am sa te respect, ar fi terifiantă pentru români, doar îl avem pe Mircea Badea,pe Gâdea, de ce sa învatam ceva la emisiunea lui Moise Guran? A… ca ne-ar putea folosi in viata de zi cu zi? Pai si noi de cine mai râdem? Ce-ar fi să râdem putin de noi insine si de cele 33 de fire albe si încă p-atatea defecte – care nu ne-apar în pozele de la profil?