Recenzie: Inauntrul regatului .Prrrroza de Carmen Bin Laden
M-am pregatit pentru cartea asta ca pentru zilele de LAST SALE de la Mango.
Am luat distonocalm langa mine pentru cazul în care dezvaluirile vor depasi chestiunile cu care eram eu obisnuita de la Realitatea si OTV Rumenia. Apă pentru gargară. Pernița care sa-mi tina gatul pe aplicatia “no înțepenire” dacă voi citi ore în sir. Un baton de muesli ca sa nu -mi scada glicemia cand o sa uit de mine lecturand
Vezi de treaba. Unu la mana – domnita Carmen bin Laden se pricepe la scris cum ma pricep eu sa calculez ionii din solutia de acid acetic. Asta nu ar fi marea problema daca dânsa chiar ar veni cu niste informatii interesante sau noi după ce-a trait n ani acolo.
Sub fiecare filă și sub fiecare cuvânt se simte frica de a nu dezvalui prea mult si de-a rani, doamne fereste vreun saudit din bombastica familie Bin laden. Daca eram în locul dânsei probabil ca scriam sub pseudonim
Spui că “soțul s-a schimbat” dupa 6 ani , c-ai simtit ca ceva nu mai e în regula si atunci te-ai decis sa divortezi – adica te exprimi asa cand esti cu vecina la cafea. Dar cand scrii o carte pe care o vinzi si esti mai seacă decat o coconuta picata în Sahara, enervezi cititorul.
Cand spui că soțul a devenit un nesimtit, ca l-ai gasit îmbracat în desuurile tale, ca îsi strecura în narghilea canabisul cu lingurita si ca intra saptamanal pe sub abbaya si chilotii verisoarelor, povestea devine mai interesanta. Dar nu e cazul aici.
Bun. Deci întreaga carte s-ar rezuma astfel:
– soțul bun, frumos si misterios devine usor paranoic si mai activ sexual în afara caminului conjugal, de-aia divorteaza. Evident ca soția rămane normală si veșnic ușor însarcinată. Carmen a avut trei fete. De fiecare data cand mai apărea cate-o faptura de sex feminin,Bin ladenu scrasnea din dinti, ca ei doresc în genere baieti, nu Barbie.
– sotul făcea parte din cei nu stiu cati o suta de frati mai avea Osama ……deci nu era chiar el împricinatul exploziv. L-a văzut si Carmen odata pe misteriosul islamist si omul era sa lesine cand a remarcat că ea îndrazneste sa i se adreseze fara sa-si tragă un sac pe cap si fara ca frate-su sa fie de față.
societatea saudita e una scandaloasă sub foșnetul voalurilor negre . Femeile se sexeaza între ele si barbatii se electrocuteaza si ei din cand în cand.Asa, la modul general. (Apropo, multi turisti sauditi care-si permit vacante exotice ies foarte mult in evidenta si pastreaza canoanele numai si numai în tara lor de frica biciuitului public probabil)
In loc sa insiste pe aspectele care chiar produc un “flame” si trezesc curiozitatea, scriitoarea a ramas la clisee si-a descris în pagini intregi aspecte banale care puteau sa se petreaca taman în Tunis: Că femeile de-acolo nu o plăceau, că se mirau de deciziile si de hainele ei, că era cald și că era obligata sa poarte abbaya mereu.
Cartea e ca o “tură” cu o motocicleta care rulează continuu cu 20 kilometri la oră.
Daca poza descrie proza, sa-mi imaginez ca te-ai dat bătută? M-ar fi mirat sa poată dezvălui mai mult. Chiar zilele trecute mă gândeam, fiind la sauna, ce ușor mi-e mie sa-mi pun si sa-mi dau jos abaya, la propriu si la figurat vorbind, dar cu greu îmi imaginam o femeie din KSA la o sauna olandeză…A scrie fara teama despre familia din KSA mi se pare si mai greu de imaginat.
Nu m-am dat batuta , ca am citit-o pana la capat, nu las lucrurile neterminate 🙂
Tipa traieste libera in America.
Pentru mine “scriitor” este o meserie ca si cea de jurnalist sau de…avocat. Daca nu te poti exprima fluent, liber, daca nu poti sau nu ai curaj sa spui adevarul – inseamna ca e o meserie nepotrivita….pentru persoana in cauza.
Ma gandesc ca mai exista o posibilitate – sa nu scrie neaparat despre familie ci despre societate in general, pentru ca a cunoscut-o intr-o oarecare masura.
Sigur ca eu vorbesc din punct de vedere al cititorului simplu si tu te aflii acolo si e normal ca vezi altfel lucrurile
Dincolo de asta – tu ai scrie o carte reusita despre KSA in general si despre societatea afgana pe de alta parte!
concluzia mi se pare geniala. imi dai voie sa imprumut si chiar sa si folosesc expresia “o plimbare cu motocicleta care merje cu 20 km/h” ?
e fain sa-i cetesit pe altii care fac recenzii la cartulii…
Iti dau voie dar facem un mic compromis? Renunti la varianta ardeleneasca si il pastram pe “merge” 😉
o sa fie greu…, dar promit ca o sa ma corectez cand sesizez “imbunatatirea”. imi e greu sa ma incadrez in reguli…, fie ele si gramaticale sau literare.
nu stiu cum de inca nu sfidez gravitatia… 😛
multumesc pentru ingaduinta.
Nu e vorba de reguli sau de faptul ca sunt eu sensibila (ca nu sunt). Ma gandesc ca poate te ajuta pe tine 🙂
Esti binevenit oricum 🙂 am ceai si prajiturele pentru toata lumea
m-ai ccerit cu un ceai si prajituri…
cred ca cel mai bun emisar al prieteniei e un ceai cu prajiturele … servit cu un zambet…
nu stiu cum ai reusit sa citesti o carte ca asta pana la capat. Peste 50% din cartile pe care vreau sa le citesc le abandonez inainte sa ajung la jumatate daca ma plictisesc sau daca pana atunci pot sa intuiesc ce se intampla. Mai demult aveam rabdare cu cartile dar acum parca-mi vine sa-mi trag un cap in gura cand ma lovesc de prea multe clisee, de lucruri banale pe care deja le stiam sau de o actiune previzibila… marele ghinion al meu e ca in general cartile de genul asta sunt si pentru scoala si de multe ori ma vad nevoita sa descarc varianta audio, sa-mi bag castile in urechi si sa beau kile de cafea pana se termina.
Pai am tot asteptat sa inceapa “actiunea”….
Ca in filmul ala “Brugge zu sehen um zu sterben” pe care multi l-au laudat iar pe mine m-a dezgustat din cauza scenelor simple, sangeroase….
Cu postarea aceasta a ta (desi suculenta, ca de obicei), chiar m-ai pierdut! Nu stiu cine e personajul/autoarea (si, sincera sa fiu, dupa recenzia aceasta a ta, nici nu prea am chef sa caut…). Cat despre carte… no more comments!
(Daca ne dai tu si alte detalii…).
Lore – eu citesc biografii si carti care arata din interior cultura si viata sociala – adica imi place sa citesc asa ceva
Nu e o carte renumita, doar ca am vazut-o pe rafturi in Ro si am zis “hai s-o iau” sa citesc in vacanta….
ah… ce bine ca nu am citit-o…
Nu cred ca te pasioneaza subiectul 🙂
Am auzit si eu de cartea asta si mi-a trezit oarecum interesul la acel moment. Acum insa inteleg ca e mai bine sa o las deoparte…
Mai e o carte : Viata lui Bin Laden parca….nu stiu cine a scris-o si cat de documentata e dar am vazut ca e grosuta bine nu ca fituica asta. Ei, poate ca o s-o cumpar in viitor. Incerc doar sa inteleg mentalitati
Inteleg ca esti dezamagita, poate dezvaluirile incediare pe care le asteptai tu vor aparea abia in volumul II. Pe asta l-a scris asa, doar ca sa va starneasca si mai mult curiozitatea. Cine stie cand va lansa…bomba. 😛
Da, da, Nice, ai dreptate :)))
Imi pare rau pentru experienta dezamagitoare pe care ai trait-o ! No offence , dar iti trebuie curaj sa cumperi asa titluri…Carmen bin Laden ? ? ! !
Iti doresc un an bun ! !
Tipa e elvetianca (parca) si s-a casatorit cu acela. Nu mai stiu daca a pastrat sau nu numele
Ei, chiar asa, titlul era incitant , cum o cheama – nu conteaza
Multumesc pentru urari , m-ai surprins placut , pentru un singuratic inseamna ceva..Nu ca as fi singur , imi place sa fac aproape totul fara ajutor , adica singur :))Si chiar daca as fi singur , nu sunt dintre cei care sufera din cauza asta . Chiar imi place singuratatea , nu ma plictisesc nicodata . Nu inteleg oamenii care se plictisesc .
Iti doresc , inca o data , mult succes si multa sanatate , toata viata ! !
N-am vazut sa ai ceva despre tine , asa ca te intreb direct : Ai publicat ceva , lucrezi la ceva inafara blogului , nu stiu , poezie , proza(roman) , scenarii ..? Eu fac banda desenata , pictor fiind , si cum povestea la care lucrez se va termina curand , mi-ar prinde bine un scenariu , ceva deosebit care sa mearga intr-un album… fantezia ar putea sa zburde nesfarsit , fara limite .A inceput sa se miste si la noi industria asta . Eu lucrez la o povestire trista de iubire legata de un eveniment real , contemporan , atentatele din Spania .Well , scuze , poate am indraznit prea mult . Te las cu treburile tale…Ciao ! 🙂
cum ar suna : Scenariul – hapi river woman ; Desene – crisuadi ? ? Hush !
Povestea mea este ceva in genul filmului Remember me , daca l-ai vazut . Daca nu , ai timp si e de vazut…
Somebody stop me ! :)))
Ok, stop 😀
Crisu – ce faci tu e foarte frumos , nu cunosc pe nimeni care sa faca banda desenata in Romania. Sunt convinsa ca ai putea sa-ti modelezi talentul si sa lucrezi la o agentie de publicitate sau sa faci design online 🙂
Cat despre abilitatile mele scriitoricesti- le exersez aici, strict pentru dragii mei cititori si cativa prieteni care ma cunosc….In rest, my real life n-are nimic de-a face cu literatura si artele in general. Blogul e doar un hobby la care probabil c-am sa renunt intr-o zi……dar sunt sigura ca tu o sa desenezi mereu pentru ca asta te caracterizeaza…nu?
N-am vazut filmul…..despre ce era?Doi tipi care vor sa uite unul de altul si apeleaza la un doctor ciudat sau ceva de genul…..?
Nu stiu de ce sint asa de impetuos in noaptea asta ? vroiam sa-ti mai arat ceva
http://technoludiq.blogspot.com/
Poate nu ti-e usor sa scrii un scenariu de 30 de pagini , dar nici mie nu mi-ar fi usor sa-l desenez…
Nu (pot sa)scriu la cerere. Nu as scrie nici daca as fi platita. Nu e un moft – chiar nu am timp, blogul imi ocupa uneori cate o ora pe zi (implicit sa raspund la comentarii si sa ii vizitez pe altii)
Nu particip la nici un fel de concursuri, nu am publicitate, nu pun bannere.
E ca si cum as fi acasa la mine iar voi veniti si va servesc cu cafea, ciocolata si schimbam o vorba.
Puteti sa si cantati la usa daca vreti
Iar tu poti sa lipesti benzi desenate pe pereti :))))
La multi ani ,Hapi si tot ceea ce iti doresti!
Multumesc Scorpiutzo, la fel iti doresc 🙂
facem o petrecere in …sosete?
Auzisem de volum, dar se pare că n-am fost îndeajuns de curios ca să mă apuc să o citesc. Se pare că n-am pierdut mare lucru, aşa că-i bine că n-am pierdut timpul… 🙂
Sigur ca a insotit-o teama ,pentru ea, nicidecum pentru a nu afecta imaginea bin Laden-ilor…dar daca tot zici ca nu se pricepea,na,mai bine nu o scria…
La multi ani !
E un subiect cu un potential foarte mare, mie asa mi se pare. dar ea nu l-a exploatat deloc. Ori, ma gandesc ca avand si posibilitati financiare putea sa gasesca un editor care sa scrie pentru ea si sa publice sub un alt nume.
O carte bine scrisa poate incita imaginatia oricarui regizor, o carte prost scrisa te face sa regreti c-ai oprit in dreptul raftului…..
Daca vrei sa citesti intradevar ceva similar dar bun, iti recomand trilogia Princess de Jean Sasson.
Vol 1 – Princess
Vol 2 – Princess Sultana’s Daughters
Vol 3 – Princess Sultana’s Circle
Nu stiu daca le vei gasi publicate in romaneste dar in germana sigur.
Alta lectura buna in opinia mea este trilogia Taj din care fac parte nuvelele The Twentieth Wife, The Feast of Roses si Shadow Princess de Indu Sundareshan.Te transporta in alta lume.
Vezi daca le gasesti traduse in romaneste.
Sunt pura beletristica sau bazate pe intamplari reale?