Despre Aqua Park President Felix

Eh, na. Știți voi deja că-i mai mult despre mine. Cei care nu-mi cunosc stilul, welcome, luați un popcorn, azi o am scurtă c-am căpiat la bazine. Povestea o am scurtă.
Dragă T.R. nu am știut că am atâta ceară în ureche!

De-aia pentru că nu-mi bag dejtele în fundu pavilioanelor, că nu-i frumos și sănătos, da? Azi, după ce mi-au sărit vreo 15 plozi în cap, de pe toboganul albastru, m-am dus la baie. Că se învârtea bazinu deși valurile nu funcționau. Îmi simțeam țâțele mai în spate oarecum.
Cu această ocazie vreau să le transmit tuturor celor care nu mă cunosc și mă cred insuportabilă: azi ați fost răzbunați. M-am mirat că-mi mai stă capu pe umeri și că odată cu ceara nu mi-au sărit și amigdalele.

Niciodată să nu comparați un aqua parc românesc cu unul de afară, de fiecare dată veți afla la vestiare-dulăpioare-toțcălare, cum put cel puțin 24 de șosete. Cu care voi veți nimeri inevitabil. Considerând că aproximativ 15 e posibil să se fi spălat înainte între dejte, e binișor.
Niciodată să nu judecați o femeie după rănile de pe spate. Niciodată să nu vă aruncați pe toboganul acela albastru, singurul funcționabil în ziua de luni 08.01, până nu-l vedeți pe nenea de 144 de kile c-a aterizat.
Butonul verde, roșu, vezi de treabă, scapă cine poate. Nu funcționează. Și nenea se blocă în mijlocu tubului, la un moment dat au ieșit toți, ca cârnații.

Cred în continuare că la noi nu funcționează de fapt modul de a gândi. Respectul mutual chiar și când ești în chiloți. Pe scurt: nu mă interesează cât plătesc nu pentru că sunt bogată, v-am spus că nu sunt. Nu mă interesează cât plătesc într-un complex de distracții sau relaxare pentru că nu merg des. Nu e ca o excursie în care faci ce vrei. Cineva îți oferă ție, teoretic, premise de-a te simți bine, tu alegi din ce pare disponibil. Și este normal să am parte măcar de 4 facilități din 10. Adică: ai mingea maaaare în mijlocu bazinului.
Hani:
– Pentru ce e balon?
– Face valuri, zice un nene
– Dache beghat sub el?

-Hă, hă, nu știu, înșercaț, se hăhăie interlocutoru pi moldoviniești cred. Sau așa, de prin Banat?

Voi nu-l știți, da Hani nu prea glumește cu străini și niciodată nu face așazisul mișto. El nu râde de oameni, nu-i ia peste picior. Așa că are o față care transmite respect… În situații în care tu nu te mai poți opri din râs.

Să revin.

Nu domnule. Nu le vreau toate sau jumate pe rând, începe una, se termină ailaltă, când tu lași toată populația din Oradea și Cluj la Aqua. De ce? Că toată populația aia o să fugă fix unde începe următoarea… bulbuceală. Și de obicei la Aqua Parc n-am bazin olimpic să înot, da? Deci trebuie să-mi oferi și mie o coajă de distracție.
Eu cu Hani, așteptam de 15 minute să înceapă un fel de masaj, jacuzzi, bulbuci.
Plin, normal, că valurile se opriseră demult, asta în alt bazin, v-am spus că-i ca la vânătoare pentru ceva liber.
O doamnă cu coc, rujată, machiată, ciuculită, lângă noi:
– Acuma mai lungă decât ieri, putem plecăm dache vrei.
S-a uitat aia la mine ca la Cleopatra, așa, duios.

Afost mai lungă pauza în sensul că n-a mai pornit jacuzzi cela în care-ți ocupi loc cu 15 min înainte.

La tobogan, parcă eram în pelerinaj, poate vă mai aud că râdeți la mine pe wall de moaște și chestii sfinte. Aici pupam mozaicu de pe pereți fiecare cu nasu în curu ăluilalt, pe scări.

Vă mai povestesc despre Aqua Parc, acum mă pun la somn, sincer, mă simt răsfățată la Anthimos după ce era să rămân cu sechele la bazine. Cucuie am. Spatele julit la maxim. Bine că nu mi-am rupt chiloții, toboganele n-ar trebui să fie… fine? Urechile… fără ceară i-am auzit și mai bine pe cei 500 de copii.

Aici suntem lângă pădure și e liniște. Am mâncat iar paste funghi porcini. Porțiile sunt foarte mari, nu prea poți să mănânci tot. În afară de Hani:
– Fuarte bun, numa che lipește lift aicea, trebui urci doi scări, acuma nu bun sport.

Poze, nu prea pot să încarc așa că revin într-altă zi cu img-uri.