Casătoria cu un bărbat musulman, o, ce frumos este

La un moment dat, eu cu Hani am vrut să ne căsătorim. Ar fi avut sens din moment ce el mai avea puțin și bătea suta iar eu câștigam cu o sută de lei peste salariul minim, cu facultate cu tot și cu postliceală. Noroc că diferența era prea mare ca să facă el vreo presiune și nici nu era ciocnit în cap religios (desi respecta tot: papa bun și fără purcel, 5 rugăciuni, Ramadan, milostenia, etc).

Scriu, că îmi apar în feed în ultimul timp tot felul de porcării, jur, n-ai cum să nu râzi, pe de altă parte, nu poți să nu observi că sunt fete tinere care scriu că s-ar căsători cu un bărbat musulman, plus aflux de ei în orășelul meu dar nu cred că sunt pe bune muslemi, că papă de toate și nah, nu e bine să judec după aparențe.

 Păi vreți să știți în termeni reali cum ar fi fost? Și nu așaaa, să mă care prin Dubai, să-mi ia ăia pașaportu, să rămân în ie și fustă plisată, cu perdeaua trasă-n cap jelind prin aeroport în caz că ne certam. Nuuu. Noi, aveam să locuim la Deutschland.

Și eu mă știu certa cu-n bărbat musulman. Adică și el știa, că de-aia l-am chiar iubit pe Hani. El nu încerca să-mi predice stâlpii islamului, el ar fi luat stâlpul și m-ar fi pocnit, mai ales în ultima etapă a relației noastre. Dacă eram căsătoriți, nu mai apucam, eu ADHDul.

Ziua în care l-am întrebat dacă s-ar căsători cu mine era a treia în care îl îngrijeam de erupția herpetică care-I tăbăcea un nerv facial. Nu voia la medic. Acolo-I murise soția. Îl durea nasul, un ochi, pielea de pe cap și orice sunet care trecea de pragul la care era reglată centrala pe silențios. Îl dădeam cu ulei de argan din Liban, orice altceva i-ar fi scăzut globulele albe și i-ar fi scurtat viața veșnică.

Și eu care credeam că numai teologii ortodocși au chemarea înspre a te chinui pe-aici pe Pămant fără sfîrșit! Stați, stați, că n-ați scăpat, o mai au niște secte care cred că atunci când vine apocalipsa, ei or să rămână aici și ăi de sus vin jos, înapoi, pe un Pămant Nou, cu rochii faine fără bani și bentițe Gucci. Sau Hermes.

• Ar fi interesant să mă căsătoresc cu un musulman Hani. Aș intra și eu în rând cu lumea
• Vorbește mai encet te rog. Intrat tu in rind cu doi lume inainte de relație. Auuu!
• Vez dacă gîndești prostii? Nu am avut nimic cu Adi sau cu Noli. Plus că eram sin-gu-ră! Dar dacă am face nuntă nu ar fi distractiv? S-ar strange bani mulți. Nici n-ar trebui antecontract. Nu-ți iau nimic dacă ne despărțim, doar banii de la nuntă. Copiii tăi ar fi în al nouălea cer, am mai plusat eu, știind că nu poate vorbi mult.
•  

Hani plângea. Nu l-am mai văzut plangând decat în ziua în care Bunica s-a trezit din comă ca Lazăr și i-a apucat mâna, făcându-l să promită că nu-și va bate joc de mine. hani a promis, ar fi promis și-un rinichi de spaimă dar Buni a murit după 10 minute zâmbind

(mulțumesc Buni, trezirea aia chiar n-a fost degeaba)

• O, îmi pare rău… am zis sincer. Eu doar glumeam. Știu că nu-s bună de nevastă.

Atunci, Hani s-a uitat în oglinzile mari cu spoturi din baie, c-acolo-I tapotam bubițele dureroase, s-a uitat  drept în ochii mei, de-o clipă a părut mai tânăr și a zis:

• Tu me faci să râd. Plâns che durere mare merge spre ochi de la bubele Hermes. Da eu nu cred că tu nu bun de nevastă. Numa che știu che nu măriț, doar zici așa. Bani dau oricum cât vrei, cât vrei tu se remâi. Nu pot cumpăra un om care se rîdă și bucure cum faci tu și atunci, nu me pasă de bani.

Știam. Era omul care nu m-a făcut niciodată să simt că eh, eu sunt bogat și-ți dau și ție, așa, câte puțin.

• Da, totuși, ce-ar zice copiii?
• Copiii s-ar duce pină-l al nouălea cer cum zis tu să roage pe Allah să NU iau pe tine che e destul che stai aicea și te bucuri de toate. Da și ei bucuroși că tu ești mai gălăgioasă și e bună…
• Nu cred că ți-a spus vreunul că-s bună.

N-a gustat gluma. Indeed avea niște kinderi jos pălăria. fata mai ales.

• Nebună ai vrut să zici. Și bubele tale nu-s Hermes, nu-s nici măcar Promod. Ești sigur că nu vrei ceva de durere?
• Dache mai vorbim de nevaste poate che iau și de durere și de somn.

Sfat: nu contează varsta și religia dacă omul te acceptă așa cum ești tu.  Și să aibă umor și să aveți puncta commune, s-aveți despre ce vorbi. Au fost niște ani tare amuzanți!