Asa e, te poti sătura de blogging
La cateva luni dupa ce-am început sa scriu citeam pe la fetele „mele” dragi pe care le frecventez aproape zilnic că s-au saturat din diverse motive de blog sau ca nu stiu despre ce sa mai scrie. Si ma miram în sensul „mie nu mi se poate întampla, oaw, e grozav – uite, sunt persoane care chiar apreciază ce tastez eu pe-aici, se destind, zambesc, etc”
Mi s-a întamplat. Acum. Am impresia ca stilul e acelasi si nu mai pot aduce nimic nou. Nu stiu ce subiecte sa abordez: as putea sa scriu despre religie sau despre conflictul politic din middle east -subiecte care ma intereseaza si cu care mă updatez frecvent. Dar as face o cotitura prea drastica față de tot ce ați citit pana acum. Mi-as pierde si din cititori. Poate as castiga hateri mai multi 🙂 Daca asta ma intereseaza, că pierd cititori sau comentatori?
Da, pentru ca până la urma blogul nu sunt eu, Hapi ci voi cei care comentati . Fara voi nu am nici un elan sa scriu.
As putea sa scriu despre calatoriile mele , sa pun poze , etc dar fac asta numai rar în scop informativ, daca eu consider ca zona respectiva i-ar interesa si pe altii. Nu vreau un blog turistic, sunt destule foarte reusite
Sa mai vorbesc despre iubiri si alte sinucideri sentimentale? Dar nu toata lumea face asta? Eu sunt cea care trage preșul de sub picioarele înamoratilor si spun „heeeei, de fapt dragostea nu dureaza, uite ce se poate întampla dupa……….” Si mi-e teama sa nu exagerez
Cu alte cuvinte – am ajuns într-un punct în care nu stiu ce subiect sa abordez ca sa nu plictisesc, sa nu ma repet.
Nici n-am identificat daca asta mi se întamplă cand am prea multe probleme de rezolvat în viata reala sau cand sunt foarte fericita (nu ma invidiati ca asta tine mai putin ca un orgasm). Nu ma retrag , poate doar o sa tac din cand in cand si o sa scriu cand m-o pocni inspiratia.
Eu sunt sigura ca asta e doar un moment, criza scriitorului :)! Sigur vei gasi ce sa ne scrii, eu cred ca atunci cand avem prea multe probleme si treburi de rezolvat in viata personala, ne detasam mai greu pe blog! cel putin eu asa sunt! Cand sunt fericita, atunci am si inspiratie, cat curpinde
Alicee, parca si eu am mai multa inspiratie cand sunt fericita 🙂
Ai dreptate, e doar un moment si probabil imi regasesc inspiratia
Asta-i buna!
Scrie despre orice iti face placere, chiar si despre conflictul politic, sigur ii vei aduce o nota personala iar cititorii vor avea ce dezbate pe marginea subiectului.
Mai zi-ne de oamenii cu care interactionezi, din ce mi-am dat eu seama, ai cam avea ceva de povestit, mai ales daca e vorba de personaje precum Dorel, seful sau profesorul acestuia. 😛
Si daca scrii despre iubiri ce? Niciodata nu sunt suficiente povesti de iubire, iar asemanatoare nici atat. 😛
p.s: ma gandeam sa initiez un tag de genul ” Secretul tau la 5 ani, 15 ani, 25 de ani”. Tu ce-ai raspunde? :))
Katy,iti multumesc mult pentru sugestii.
Daca initiezi tu asta sub forma de leapsa (?) poate preiau si eu ….ca articol:) As putea sa raspund acum dar mi se pare destul de interesanta provocarea incat sa merite un articol
De propriul blog te mai poţi sătura dar de blogheriţe, ba! (autor necunoscut)
Eu îţi urez încă de pe acum… la bună revedere!
Chiar ca autor necunoscut 🙂
Mi s-a intamplat si mie asta cu fostul meu blog, pur si simplu nu-mi mai gaseam inspiratia si pana la urma m-am oprit din scris. Dupa un an mi s-a facut dor de scris, si aproape toate gandurile mele imi veneau sub forma de articol 🙂 Asa ca anul trecut de Craciun sotul meu mi-a facut cadou un domeniu pentru un nou blog si de fiecare data cand ma mai trezesc in pana de inspiratie ma “ameninta” ca o sa-mi fure blogul si o sa scrie el 🙂
Intre timp am ajuns sa scriem amandoi si parca ma simt mai putin sub presiune cand stiu ca daca n-am intr-o zi inspiratie pot sa-i cedez lui randul.
Oricum, in legatura cu blogul tau, mie imi place stilul tau de a scrie, de aia il si citesc. Am citit un articol de-al tau care nu pot sa zic ca avea un subiect anume, doar descriai o zi, si la sfarsit eram cu lacrimi in ochi de ras. In concluzie, n-as vrea sa-ti schimbi drastic modul de a scrie sau subiectele (ce e drept eu nu-l citesc inca de atat de mult timp incat sa simt ca te repeti).
Anda, ce generos si atent la dorintele tale este domnul tau 🙂 Bravo lui
Ati putea sa scrieti amandoi daca are si el astfel de inclinatii, ar fi interesant probabil pentru cuplu
Si iti multumesc pentru incurajari la adresa blogului meu, conteaza pentru mine 🙂
eu cred ca toti avem astfel de momente 🙂 ei eu am avut impresia ca scriu si poate chiar nu intereseaza pe nimeni ce zic eu , uneori prefer sa tac decat sa scriu zilnic si fara rost 😀
Poate ca sunt doar anumite zile in care autocritica isi face de cap?
toti avem cate o “criza de inspiratie” din cand in cand, toti scriitorii au un “blocaj” la un moment dat.
Vezi tu cum faci, cand o sa postezi ceva noi o sa fim prin zona 🙂
Poate tu n-o sa fii prin zona dar te scuz, stiu ca esti ocupata cu examenele si of course, distractia
Apropo, ai fost pe la Tiff?
stii, cred ca e ca si cu savarina alias prajitura buna: prima data o astepti cu mare placere, o savurezi si-ti doresti sa-i simti gustul inca cateva clipa dupa ingurgitare. dar. daca mananci aceeasi savarina in fiecare zi, la un moment dat nu-tzi mai face placere si tzi se ia. extrapolind (doamne, cuvantul asta) se poate intampla sa te saturi de blog, munca ta, inventia ta, copilul tau, savarina ta. il iubesti , normal, esti mandru de el, te simti legat, dar parca rutina isi intra in drepturi si ori vrei altceva, ori parca nu mai vrei nimic. ia o pauza, scrie mai rar, reinventeaza-te daca asta simti dar nu renuntza!!! noi te asteptam aici:)
Roberts ai descris exact ce simt fata de blog, savarina, eventualul copil si uneori tot anturajul 🙂 🙂
Big hug
conflictul politic?pai cred ca tre ‘sa fii in mijlocul lui ca sa…”trimisul nostru special in middle east”Hapi…am si vazut asta :)uite asa mai pui de o calatorie
dar sa stii ca e din ce in ce mai complicat…adica mai de neinteles…
asa de bine e “tesuta treaba” ca mie chiar mi-a disparut entuziasmul…porneala de a mai scrie ceva…am gandit sa inchid “pravalia”dar tocmai a venit vacanta…
dar tie,si in pana de inspiratie iti iese materialul… 🙂
De peAl Jazeera citesc si eu , Deutsche Welle si….in direct de la rudele de prin vecinatatea ta……..Si In Liban au fost probleme…..iar de Siria, ce sa mai zic…
Sper ca la voi e liniste!
religie & politica te rog!!!
😀 sunt cele mai sensibile subiecte,pentru care e foarte usor sa te certi cu cineva
Dar eu nu prea agreez conflictele
Tu de ce nu scrii despre aceste subiecte daca te pasioneaza? ca sa eviti un razboi civil pe blog? 🙂
Toţi trecem prin faza asta.
Eu o numesc recalibrare, alţii o numesc ascuţit de creioane. 🙂
Nu e nimic ciudat. Poate trece, poate nu.
Revin-o cînd doreşti cu ce subiecte vrei. 🙂
Oh, recalibrare, da….trebuie sa-mi reglez axele
cred ca e ceva in aer pentru ca multa lume sufera de lipsa de inspiratie 😀
uneori banalitatile sunt cele mai reusite postari 🙂
Ai dreptate Lilly, mai ales in legatura cu ultima afirmatie
Hapi tocmai iti spune-am ca sunt pe la tine aproape zilnic …adevarul e ca sunt diminiata si seara am citit aproape tot ..uneori chiar recitesc ..nu mai exist pe fb …am renuntat deoarece al meu e gelos 🙂 o poveste lunguta…probabil o sa-ti povestesc ..si mai ales am renuntat si pt timpul care imi fura ..
Ei bine e normal sa simti o lipsa de inspiratie ..si mie mi se intampla zilnic mai ales cand se apropie pranzul si cina 🙂 aparte gluma indiferent de ceea ce scrii eu te ador !!!
Crina, nu pot sa cred ca ai renuntat si tu la FB 🙂 Aveai o gramada de fosti colegi pe-acolo si iti placea sa interactionezi
Eh, asa-i cu gelozia asta mai bine sa tai raul din radacina
Hapi aveam oricum intentia de a renunta la fb ..am fost bucuroasa cand am aflat una alta despre fosti colegi 🙂
Al meu era mai mult disturbat de faptul ca nu prea intelegea anumite comentarii si nu reuseam sa-i traduc anumite expresii si ma epuiza cu intrebari asa ca am inchis “fara distonocalm” 🙂
Sunt bucuroasa ca m-ai gasit tu ,imi place sa imi savurez cafeaua de dim si sa citesc postarile tale ..imi place tot ce scrii nu are importanta tema dar felul in care te exprimi e unic !
sunt de acord cu Lilly….:)) tu nu vezi ca eu am inceput sa bat campii?
Tu pari indragostita…
Nu am de cine, crede-ma :)).
eu una nu m-aș sătura de blogul meu . Chiar dacă sunt în pană de inspirație îmi place să citesc ce scriu alții , să comunic cu ei , n-aș putea să mă las vreodată 😀
Pai si mie-mi place sa citesc ce scriu altii dar parca nu mai am elan sa incropesc articole ca inainte….
no, eu cred ca blogul trebuie sa fie cat mai personal cu putinta (atata vreme cat nu e blog de nisa). Adica fiecare sa scrie ce il preocupa pe el/ea, si apoi cititorii sa comenteze fiecare ce gaseste pe felia lui de interes. In plus, daca mie imi place cum scrii, poti scrie si despre bucatarie si tot citesc, chiar daca nu le am cu subiectul.
Pe scurt, poate ca un pic din fiecare mi s-ar parea mie cea mai buna solutie. Si cea mai veridica. 🙂
p.s. acum eu iti spun sincer ca pe mine ma intereseaza confliectele internationale si in special cel din Orientul Mijlociu, chit ca stiu ca nu-s prea multi altii ca mine. Dar dupa cate vezi … se mai gasesc si astfel de persoane. 😉
Mihaela- si pe mine ma intereseaza foarte mult acele conflicte nu numai pentru ca am rude prin alianta cam peste tot – dar mi se pare ca au cel mai mare potential sa schimbe situatia socio-economica a intregii lumi la un moment dat
Si dupa cum evolueaza lucrurile, nu in bine……….
eh, Hapi..cred ca au spus toti inaintea mea cam ce intentionam sa spun si eu!
…eu nu scriu ca o scriitoare la levelul cunoscut ca termen. este departe de mine si de ceea, ce mi-am dorit de la blog a fost altceva, de cu totul o alta natura. eu nu scriu despre dragoste, iubire, suferinta si alte lucruri de gen care sunt inspiratoare pentru unii si izvoare nesecate pentru altii. am alte „framantari” pe care mi le-am dorit punctate undeva..s-a nimerit sa fie blogul meu, pentru ca prin natura lui si a relationarii cu ceilalti, mi-a adus avantajul de a ma „auzi” in randul lor, ca o confirmare ca ceea ce ma preocupa pe mine nu reprezinta trairi unice ci ca pot rezona si impartasi cu altii idei si pareri.
cu inspiratia, treaba este relativa. exceptandu-i pe cei inzestrati cu acest har al scrierii cursive si care par inspirati in orice moment ( desi si aici am dubii cum ca ar fi chiar atat de inspirati!:) cred despre noi ca traversam doar momente bune, prielnice si momente mai proaste. chiar si acesta poate fi un subiect de discutat:) eu sunt complet neinspirata inca din momentul nasterii blogului meu si de atunci tot asa. mereu imi spuneam ca nu pot sa scriu a doua zi tot ce am visat in noaptea anterioara. si nu am facut-o. daca nu scriu 2 saptamani ceva nu ma panichez. muncesc mult si din aceasta cauza, orice alta activitate creativa sau de timp liber dar stimulatoare de placere sau inspiratoare sunt de-a dreptul rare:) apoi, trebuie sa se mai intample ceva: fie ma revolt, fie gasesc ceva de despicat in patru, fie o sclipire undeva, o frantura undeva…si asa am tot tinut-o:)
uite, vezi?…chiar si aici am zis ca nu mai am ce spune si tot am gasit ceva de spus:)))
orice decizie vei lua, sunt convinsa ca te vei intoarce iar noi tot aici vom fi!
eu te citesc cu drag si astept sa te reintorci atunci cand iti este bine!:)
Andreotti, multumesc pentru comentariul amplu!
Eu ma gandeam ca nu scrii mai des din cauza ca nu ai timp- si nu pentru ca n-ai inspiratie 🙂
:)))…cam din ambele motive!…insa deseori se intampla sa nu scriu din lipsa de inspiratie ca rost de vreo ora pe zi tot fac eu de undeva:)
Nici nu stiu daca mai are rost sa comentez si eu, s-ar putea sa repet ce-au spus altii nu de alta :P.
Si eu am trecut prin faza d-astea dar si in prezent trag de mine sa fac o postare si am atatea de scris ca s-au invechit si pozele si nu mai merg. Multe le-am si abandonat/sters.
Tu esti foarte creativa, tocmai asta mi-a placut la blogul tau si am fost foarte HAPI in ziua cand l-am rasfoit prima data, INTJ care nu stiu unde a disparut :(, m-a adus aici si-i multumesc again!
Si chiar daca de multe ori m-am regasit in povestiile tale, mai ales in alea despre iubirea copilareasca de pe ulitze (la bunici) tot am citit cu interes si-am avut ceva de spus si o deosebita placere sa-mi amintesc ceva ce aproape uitasem…
O sa gasesti subiecte, sunt sigura ;)…si sa stii ca pauzele din cand in cand nu strica cu conditia ca atunci cand nu stai pe net SA-TI TRAIESTI VIATA, iesi undeva, relaxeaza-te, distreaza-te cu prietenii, mergi la sala, alearga in parc, danseaza, iubeste, gateste,etc. Sunt atatea de facut in viata asta…
Pup tare! :*
Fede si eu ma bucur ca INTJ te-a adus la mine si asa am reusit sa ma updatez cu multe chestii legate de stil si make up . Chestii pe care mi le permit, nu produse de lux -pe care nu mi-as permite sa arunc zeci de euro. Da, e corect spus “arunc” ..
Intre timp-blogul e singura mea preocupare online in afara de mail pe care il folosesc mai mult pentru chestii legate de serviciu. Asa ca imi ramane suficient timp pentru viata reala, iubire si alte suferinte :)..
Dar tu esti la inceptul activitatii in blogging(nici nu stiu daca ai implinit un an), nu pot sa cred ca problema expusa e reala. Eu nu reuseam sa gasesc teme la inceput(cand nu vroiam sa postez chestii mai personale), dar pe parcurs, cu cat scriam mai mult, cu atat parca aveam mai multa inspiratie, subiectele apareau zilnic, pe nepusa masa…
Eu nu cred ca e o criza a scriitorului, asta ar trebui sa apare dupa 4-5 ani de blogging, ai avut poate o zi mai grea… Dar o sa-ti revii tu maine. 🙂
Ma crezi Nice ca nici nu mai stiu cand am scris primul post? 🙂 Chiar, unde vad asta?
Asa e, m-a “apucat” cam repede si sper sa fie doar de suprafata 🙂
Hapi, am trecut si eu prin astfel de momente (stii!), cand aspecte care ma preocupau intens si carora le dedicam o foarte mare parte din timp nu-mi mai lasau loc de inspiratie. Din fericire totul a fost trecator si iata-ma din nou in fata penitei virtuale 🙂
Iti doresc sa iti regasesti inspiratia cat mai curand, nu te stresa, momentele acestea vin singure inapoi!
Multumesc Anca 🙂
Eu cred că dacă o să scrii exact ce-ți trece prin minte, sau cum s-a zis mai sus, chiar și orice banalitate tot o să fie bine, cititorii sunt diferiți și fiecare va interpreta după cum a înțeles și tot o să le pară amuzant, interesant, plictisitor, etc.
Chiar dacă o să faci pauze, nu mari tare, că e neplăcut să accesez zile la rând și să nu apară nici un post (cam așa e situația la mine, dar sunt în criză de timp, scriu pentru licență,revin după, măcar cu un post la 2-3 zile), nimeni n-o să creadă că ai dat bir cu fugiții. Baftă și gânduri senine!
Asa e Trudi, nici mie nu-mi place sa intru cateva zile la rand pe un blog si sa nu apara noutati……..cititorii se plictisesc repede
Mai hapi pe mine ma intereseaza si citesc cu FOARTE mare placere si interes blogul tau. Chiar daca iei o pauza io am sa te astept pana te pocneste inspiratia again.
Stii ce cred eu? Ca vara nu e facuta sa scrii pe blog lol. Te pup
Si eu cred ca vara nu e facuta sa scrii pe blog dar la noi a plouat foarte mult, de-aia mi-am scos oarecum parleala pana acum……….
Pup u back
Se mai intampla, am avut si eu destule momente in care am vrut sa renunt, ca ma plictiseam prea tare, dar blogul mi-a schimbat viata (da, chiar pot spune asta) si nu am vrut sa renunt la el asa usor.
Si dupa cateva zile, dupa o saptamana, doua, brusc mi-a revenit iar cheful de a scris, de a povesti ceva. Asa ca asteapta si tu, nu te gandi la blog ca la ceva unde trebuie neaparat sa scrii ceva zilnic, o data la 2 zile, in fiecare saptamana. O sa vina momentul cand vei vrea sa povestesti ceva si nu va fi ceva fortat, ci din suflet.
Exact asta am simtit la un moment dat c-as scrie fortat……de-aia a aparut articolul asta ca un strigat de ajutor 🙂
Cand trec prin asemenea momente imi iau pauza o zi, dorm mai mult, ma plimb, citesc, iar a doua zi sunt iar in forma, imi revine increderea.
Buna terapie….
Hapi, come on, young lady, lasa-ti modestia(exagerata!) de-o parte! 🙂 de când te citim, ne-ai delectat cu nenumarate subiecte interesante, abordate si expuse cu stilu’-ti inimitabil… 🙂 Ce-i drept, multi bloggers-i trec prin faza de saturatie generala, nu neaparat din lipsa de subiecte, caci prefera sa acorde mai mult timp altor retele sociale ce le permit contactul cu persoane reale necunoscute înca “pe viu”, dar posibile, probabile si eventuale relatii, daca locuiesc în aceeasi tara, regiune sau oras… 🙂 Long story, short: TU stii cel mai bine, TU decizi despre soarta si viitorul blogului, daca mai ai placere(chemare) ori ba de-a posta… 🙂 În acelasi timp, suntem lucizi si constienti ca viata reala, concreta (va) ramâne mereu prioritara, primordiala, adica baza, cu oameni adevarati, tangibili, “în carne si oase”(sic!), pe care virtualul nu-i va înlocui niciodata! 😉 Danke-shukran ca ne-anunti, ca sa nu ne “stressam” de eventuala sau temporara ta tacere… 🙂 Alles gute, now and always…! 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/04/26/google-error-not-found-the-requested-blog-was-not-on-this-server-melanie/
Mel, credeam c-ai emigrat pe undeva….macar in tara sa pui o stampila de vot pe vreun buletin 🙂
Cum spuneam, eu nu am alte retele iar de contacte reale si intalniri cu cei din mediul online nu se pune problema. Asta era la 20 de ani 😉
Adevarul e ca m-ati inspirat cu comentariile, sugestiile, incurajarile, totusi, nu e momentul sa mai scriu dar asa cum spui si tu-probabil imi revin repede si mai cititi ceva nou, pana atunci ma limitez la vizite, pregateste cafeaua ca vin
Meine liebe Hapi,
daca vei fi surfat pe la noi, vei fi aflat c-am fost în the USofA(Texas&Florida) aproape una luna… 🙂 N-am votat si nu voi vota vreodata pentru alegerile din România, de la distantza, cum voi fi trait aci mai multi ani decât în tara-mi natala, unde merg anual câteva zile… românii din România trebuie sa-si decida “soarta”, nu cei care-s pe-alte meleaguri de peste 5 ani… Te-astept la cafea sau la un prânz(cina?) franco-român any time, doar suntem vecine frontaliere, so à bientôt!… 😉
Texas? Oawwww ce frumos trebuie sa fi fost! O sa trec sa vad daca ai pus poze 🙂
@Hapi, da Texas, unde-am locuit 5 ani(Houston, NASA-area…)… 🙂 Ref. la “emigrat”, NO way, stii unde traiesc de ani… 🙂 Desi Norvegia si Japonia ma “ispitesc” rau de tot… 🙂
– – –
O duminica senina, relaxanta si-o saptamâna formidabila, dupa planu’ si placu’ tau, direct si personal… 🙂
Multumesc mult Mel, la fel iti doresc!
Sper din suflet ca inspiratia sa te pocneasca repede si de…si sa te tina mult,pentru ca esti geniala,ti-am mai spus …din partea mea poti scrie absolut despre orice,tot o sa fie interesant de citit.
Ai grija de tine si spor :),numai bine!
Multumesc Ioana XoXo
in orice chestie in viata te poticnesti si apoi iesi de acolo.. e un ciclu. It’s ok 🙂
Și eu sunt în pană de idei…cred că e de la soarele de afară care ne bate în cap :))
eu zic ca-ti faci griji degeaba. dupa cum se vede aici, ne place cum scrii si adesea modul tau amuzant de a povesti o zi grea, m-a facut sa rad in hohote. fa pauza daca simti ca esti in pana, insa sper ca vei reveni curand 🙂
Va multumesc fetelor, gata, s-a dus modestia mea 🙂
Eu citesc orice ai scrie! 🙂 esti pauza mea mica de la birou! Sper sa nu trebuiasca sa ma apuc de fumat daca alta pauza nu o sa mai fac :))))
Decat sa te apuci de fumat, mai bine scriu 😉 zise o fumatoare ocazional……….
Fiecare zi e o noua provocare! Ai dreptate, avem nevoie de prospetime zilnica!
aaa..problemele alea…din viata reala…cred ca sunt de ajuns sa gasesti subiecte cu carul…asa ca…da-i inainte cu tupeu :))))))))
Sper ca e doar un moment trecator (ce ai baut???!! 😀 ) pt ca articolele tale ma binedispun de fiecare cand le citesc si nu vreau sa raman fara ele.
Have a break, have a kit-kat (or chocolate & icecream brownie) …. and come back.
N-am baut nimic dar uneori nu mi-ar strica un shot de tequilla (apropo n-am gustat in veci)
Nu cred ca mai are rost sa iti spun, dar tu gasesti ce si despre ce sa scrii! Ca doar esti Hapi, nu? 🙂 Eu nu cred ca s-a plictisit nimeni de blogul tau, feedback-ul asa spune 😛
Of Alina, ce mi-ati ridicat voi moralul 🙂
vorbeste despre tiful de altadata sau despre cum ai fi vrut sa fie si n-a fost.
anul trecut eu aveam si cate 3-5 postari pe zi. nu pentru alt motiv decat ca mi se intamplau lucruri foarte interesante.
pe de alta parte, acum mi se intampla si mai multe, dar aleg ce vreau sa se stie peste ani. cand m-o citi Aborsanul! 🙂
pana la urma, tu poti scrie beton si doar abordand cautarile pe care ti le arunca google in curte, asa ca oricum nu cred ca pana de subiecte este problema.
poate mai degraba faptul ca esti prea implicata in activitati extra 🙂 , de necesare ce sunt 🙂 si ti se pare ca blogul devine o povara.
tu stii mai bine daca ai nevoie de pauza.
eu acum am multe de scris, dar nu am nervul necesar. asa ca am preferat sa te citesc. voi recupera de marti incolo! 🙂
ca doar nu sta cineva cu parul la spatele meu… scrie azi…
oricum, de un lucru tre sa fii constienta.
esti iubita!
Iti multumesc!
Desi eu sunt una din cele care s-au lasat de blogging si sa stii ca desi intru rar pe aici esti una din putinele pe care le mai citesc de placere. Multa lume scrie despre dragoste sau sinucideri dar putin stiu cum sa o faca sa isi atraga si sa isi tina cititorii aproape. Asa ca keep going! Ar fi pacat sa renunti . Stii vorba aia: o mie de cuvinte doua vorbe nu fac! Si tu nu esti din aceasta categorie.
Minoki, stiu si acum tin minte ultimul tau articol.Dar ma bucur ca nu ti-ai sters blogul si ma gandesc ca exista sanse sa revii
E doar un moment in care asa iti vine sa faci,sa renunti..sa nu mai ai despre ce sa scrii.Dar uite un sfat,ia nu mai scrie tu nimic si nu mai comenta la nimeni,sa vezi ce dor iti va fi de blogosfera;)Asa am patit eu…
Si cand iti vei da seama ca ..de fapt nu iti vei pierde cititorii sau comentatorii,vei revenii.Nu ai cum sa pierzi pe cineva din singurul fapt ca mai adaugi o categorie:d.Eu revin cu placere la tine de atatea ori.Imi place in primul rand cum scrii si apoi despre ceea ce scrii.Daca vei scrie despre dragoste:>voi fi prima la comentarii:))
Daca vei comenta numai pozitiv despre dragoste, am sa-ti tai elanul 🙂
Glumesc
Merci Aniela……..o sa mai postez curand……..
tu esti hapi… si asta este de ajuns…
scrie despre ce vrei tu… pentru ca prin asta, scrii despre tine… si asta ma captiveaza…
duminica minunata iti doresc…
Merci Ovi, duminica frumoasa 🙂
presimt ca nu vei tacea. Toate comentariile de aici te vor inspira. 😉 … asta vad in globul meu. :)))
sunt curioasa daca-i bun. 🙂
Sunt momente şi momente… De vreo două ori şi mie îmi cam dispăruse cheful, din cauza unor “gospodine călare pe fibra optică” (expresia nu-mi aparţine, e a unui A-lister) ce se strofocaseră când am scris nişte articole pe blog mai la obiect referitoare la comunitatea asta a noastră. Dar am şi eu o categorie de cititori care m-au sfătuit să-mi văd frumos de treabă şi să-mi aduc aminte pentru ce am deschis blogul.
Am dat cu nişte… praf de “ignore” şi am continuat. Oricum, pe “felia” mea nu am treabă cu nimeni.
“de fapt dragostea nu dureaza” … lol … daca zici tu … 😀
INTJ -sper ca la tine sa dureze!! 🙂
Sper ca esti ok, ma bucur cand mai treci pe aici
Blogul e ca atunci cand vrei sa te vezi cu cineva sau ca atunci cand nu vrei . Vrei sa te vezi , bine . Nu vrei , iarasi bine .
Cat despre pierderea de cititori…nu poti obliga pe nimeni sa-ti citeasca jurnalul . Chiar tu singura spui , paremi-se , ca nu esti scriitor de profesie . Si eu mi-am pus intrebarea de ce as vrea sa public un jurnal intim ? Toata lumea mi-a sarit in cap , argumantandu-mi ca blogul nu este un jurnal intim . Da , atunci , care-i faza cu blogul , mai ales daca nu suntem scriitori ?
Argumentul suprem al celor care tin blog este ca ei nu scriu despre viata lor intima.
Serios ?
Corec (copyright Gg)