Am fost la film – Pălăria fatală și Horthy în regia lui Adrian Munteanu

Într-o dimineață mă trezesc cu-n fel de mesaj invitație în locul alarmei de pe telefon sau a celei din pampersul care-mi doarme alături: avea să fie premiera filmului clujean Răzbunarea țigăncii, partea a doua. La Cinema Florin Piersic mai specifica mesajul, într-o seară de vineri. La câteva zile după operația mea de cezariană. Hm, ce să răspund?

Amicul meu -un personaj zurliu ca mine dar sofisticat și erudit ca el, cum altfel, cu nebunia ce șade bine unui regizor, mă invita la premieră.
Inițial am zis că nu merg, că nu pot fizic, nu credeam că pot. Să mai și arăt oarecum în formă, presimțeam eu că-și adună oameni frumoși, eleganți, veseli. Apoi am fost îndemnată să ies, îmi plăcuse prima parte și acum aveam ocazia să-l văd pe ecran mare.

Așa că m-am șters de lapte, am lăsat provizii, m-am îmbrăcat frumos și bine am făcut c-a fost plin de lume bună. Și cum îi place lu Munteanu (regizorul filmului) să epateze, deh, a reușit, costume frumoase, jazz live în surdină, sala plină, gulere cu ștaif și invitați care mai de care. Vreau să spun că a recreat puțin atmosfera în care plonjam în curând -în acțiunea filmului. Mi-a plăcut mai mult decât primul. Din prima variantă nu am înțeles de la început desfășurarea acțiunii, combinarea scenelor și apoi umorul mi-a părut pe-atunci sec.

E drept, nu citisem absolut deloc sinopsisul, descrierea, nimic, doar l-am urmărit la rece. Nu recomand niciodată și nu citesc descrieri ale unui film decât dacă acestea ocolesc esența jocului de scenă și sunt obiective: ce, cum și unde se întâmplă. Ei bine, asta găsiți pe Facebook pe pagina de prezentare a filmului.

De data asta am descoperit umorul nestudiat, oarecum englezesc, genul pe care nu-l percepi instant dar care-n combinație cu următoarea scenă te face să zîmbești. Nu spun că râzi în hohote dar am apreciat ironia fină din filmul românesc de epocă. Nu știu unde a găsit-o Munteanu pe Gitană dar rolul ei a fost excelent! Dă credibilitate transferului între lumi, țiganca autentică e sursa spumoasă a noilor relații care se croșetează absolut ciudat între actori.

Aceleași femei frumoase și ținutele lor fără cusur, decorul somptuos și trimiterile mai mult sau mai puțin subtile: gemenele pățesc precum Alice în țara minunilor, Horthy e justificarea supremă pentru a răsplăti răul cu alt rău, trandafirii, pălăriile sub alegoria măștii precum și funcțiile vrăjesc imperceptibil inimile protagoniștilor. Exact cum ar fi posibil și în viața reală!

Filmul durează 92 de minute, te trece printre limitele fanteziei și alternează realități pe care privitorul le va recunoaște chiar dacă nu a văzut prima parte. Micile imperfecțiuni și eventualele discordanțe între scene pot fi întâmplătoare sau studiate așadar n-am putut să le privesc decât dintr-o perspectivă amuzantă.

Am recunoscut decoruri din pub-uri clujene și mi s-a făcut dor de pietonalele din Cluj, de vitrine, de biserici, de parcă nu-s chiar aici, în mijlocul orașului așa încât să le observ zilnic. Parcă filmul de epocă dă mai multă valoare Clujului punând bucățele de istorie în intriga țigăncii răzbunătoare care vinde cheițe spre trecut și trandafirii cei mai frumoși pe care i-am văzut eu vreodată!

Morala filmului e-ntr-un puzzle cu elemente tragice, comice pliate fiecare pe firul istoric.

Aici puteți viziona trailerul

Vi-l recomand cu drag, o să vă amuze strania apariție a unor personaje, umorul negru și răsturnările de situație.

Dacă mergeți evitați popcornul care poate fi absolut imposibil de exploziv pentru colesterolul dumneavoastră!

Filmul va rula (tot) la Cinema Florin Piersic după următorul program: marți, miercuri, vineri și sâmbătă (16, 17, 19, 20 Mai), de la ora 18.00.

Ce alte filme regizate de români mi-ați recomanda?