Nu femeie, nu te lăsa. Tu singură stii CE esti.

romanul eDac-am observat ca-s si eu bombardata cu frumusetea Romaniei si cat suntem noi de tantalai ca n-o stim exploata, mi-am spus ca nu ne-ar strica sa trantim cate-o vizita prin locurile miroborante. Am dat de oameni cu un bun simt extraordinar, curati, care-au muncit din greu sa creeze si sa intretina pe “spatele lor” pana au venit banutii, zone de agrement, pensiuni, vile, afaceri de familie. Am dat si de nepasatori si de persoane care nu cunosc legile in vigoare intr-ale turismului, de femei care cred ca a fi “hotelier” inseamna sa stai la receptie, sa spui care camera e libera si sa iti iei banii.  Dar despre asta v-am vorbit cu doua postari mai jos.

Nu sunt santajabila. Da, micuto, tu nu stii viata mea si n-o s-o stii niciodata. Imi e frica de viespi. Atat. Multi mi-au spus “ce, vrei sa cureti tu mizeria din jur, tu crezi ca faci lumea mai corecta?” Mai ales consortul. De ani de zile, aceeasi poezie.

Le spun la fel: “Nu lumea vreau s-o schimb. Dar in sabii de alama ma bat, ca zmeul cand ma simt furata, mintita, atacata, cand platesc pentru -un bun- care de fapt pute si mi se spune ca-i produsul tarii mele si de-aia e BUN. Cand cineva ia ce-i al meu, cand imi jigneste oamenii iubiti, atunci nu gandesc. O secunda. Sar direct la gatul persoanei. Coltii mei nu mai sunt ascutiti dar setea de razbunare, voi oamenii mi-ati implantat-o, cu rautatile voastre. ”

Si de multe ori ne certam pe tema asta. Si el urlă si eu tac.De multe ori, strig eu mai tare si tace el.

“Tu cu dreptatea ta si eu cu dreptatea mea.” O fi dreptatea un cuvant din dex iar noi oamenii, tot bestii sau bestioare.

Nu sunt omul pentru care sa bagi mana in foc ca nu ar aluneca pe podeaua adulterului dar sunt omul care nu te va fura pentru ca s-ar topi de rusine.

De asta mi-a fost atat de greu cu afacerile in Romania. Nu sunt omul bland, calm si rabdator in toate cele.

Sunt acela care nu pleaca de langa tine cand te doate burta, care te ridica de pe jos cand ai cazut si ti s-au imprastiat rosiile, care la ora 23  fuge la o batrana necunoscuta pentru ca nu poate respira, acela pe care-l vezi imediat dupa operatie daca-i esti prieten,familie, cunostinta chiar, acela care nu fuge cand ti-e greu pentru ca stie cum e “greul”.

Sunt frustrata, desigur. Facultatea, limbile straine, cunostintele medicale si diploma prestigioasei Fack-ultati de stat nu-mi asigura mai mult de 1400 aici, bani din care nu pot trai. Iar o firma proprie e greu de tinut in spate cand nu stii sa minti si sa te milogesti la cineva. E greu si sa-i dai start.  Am motive pentru care nu doresc sa plec. Nu pot sa plec. As pleca, maine. Dar mai cred in mine. Si mai am responsabilitati!

Nu sunt santajabila. Le-am incercat pe toate, sunt multumita de faptul ca; ce mi-a dat Dumnezeu e in balans totusi, am luni, poate ani in care trebuie sa scrasnesc din dinti. Daca simt nevoia sa stau doua zile in pat si sa mananc pufuleti uitandu-ma la desene, o fac. Dar dupa aceea trag de mine si-mi spun: lupta, fata! Si lupt: gandesc proiecte din care 88% sunt irealizabile. Poate 3% posibile. Restul, nu stiu. Dar Ceva-ul acela care-mi tot urla REZISTA – stie ce-ar fi realizabil. Si o sa aflu intr-o zi. De-aceea trag de mine, cu multa furie cateodata. Si cu sinceritate- din pacate.

Romanii nu apreciaza sinceritatea in general.

Românului, omului care-a trait numai in România, trebuie sa i te potrivesti la gust! Nu-i intinzi slana fara ceapa sau invers! Ca Marele Judecator, e mic dup-aia.

Suntem un popor mandru, asta vedem si-n statistici. De ce suntem atat de mandri? Nu stim, e destul ca suntem români. Am facut si slogane din asta. Insa eu stiu ca ma puteam naste si-n Kosovo si-n Afganistan. Si-atunci nu lipeam pe stanci bannere cu rochite de la Zara si cu mandria nationala. Românului e recomandabil sa-i spui ca-i frumos, c-are o casa si copii frumosi, un catel frumos, o masina frumoasa si sot frumos. Nu e bine sa-i spui ca se va urati in timp daca nu face ceva, c-o sa i se strice eventual tiglele pe acoperis pentru ca tocmai ai observat, ca o sa-i faca necazuri copilul daca-l mai madareste atat si nu-l invata sa respecte oamenii si natura, c-o sa-i moara catelul pentru ca si al tau a murit, c-o sa se sature de sot si sotul de ea si-atunci trebuie sa aiba un plan de impletitura, ca masina n-o sa-i mai placa peste 2 ani ca prea o compara deja cu a vecinului. Daca i le spui astea, românul nu te uita, nu toti, majoritatea!

Daca-i spui asta neamtului, rade in hohote, chiar daca te priveste foarte serios in timp ce-i comunici aspectul.

Da, da, sa stiti ca de multe ori as da de pereti cu “corectitudinea” si sinceritatea mea naiva. De-aia, ca-ti aduce mai multe belele decat politica strutului.

DAR numai pe moment. Chiar daca momentul e mai lung.

 

Sper sa apuc sa va povestesc si despre Pensiunea Contesa din Sovata, unde m-am simtit minunat! Jos palaria pentru ce-au reusit sa faca acolo si pentru felul in care intretin locatia, gradina, cum isi trateaza oaspetii. O familie de gospodari!

 

Similar Posts

12 Comments

  1. Uneori mă întreb dacă schimbam noi lumea..sau ne schimba ea pe noi , Hapi îmi placi așa Cum ești mă bucura faptul ca nu te lași influențată mai mult lupți cu drag 😉 ești numărul 1 *

  2. ai perfecta dreptate. ia incearca sa-i spui oarecui ca nu e parintele perfect (desi unicele discutii pe care le are cu copilul sunt- ti-ai facut temele ? si /sau -ai mancat? ) ca nu e gospodina perfecta (desi stie ca da rateuri la bucatarie unul dupa altu 🙂 ) , ca nu e ordonat (desi daca trebuie sa gaseasca un act, important dealtfel, trebuie sa rascoleasca toata casa) ca nu e gospodar (desi nu duce nici macar gunoiul si nici un cui nu-l bate fara sa-si dea peste degete 🙂 ) .
    romanii sunt perfecti!!!!!!!!!! ai ceva de comentat? esti naspa 🙂
    oricum important e sa nu renunti tu la lucrurile in care crezi si poate maine vei mai convinge pe inca unul sa n-o faca, si poimaine pe inca unul, si poate intr-o zi vom fi destui sa schimbam ceva.

      1. La fel gandesc si eu. Cum am zis, as vrea cateodata sa le dau deoparte alde indeletniciri si simtiri, sa faca cineva pipi pe piciorul meu si eu sa zic ca-i cald, sa ma uit in alta parte, ca sa nu fie nevoie sa-mi “irosesc energia”. Sa ma spal in tacere si sa-mi vad de-ale mele.
        Cand or zbura soarecii mei din casuta.

  3. Iti doresc sa fii tot asa si peste ani, chiar daca tu zici ca e uneori pagubos. Putina lume rezista fara sa se schimbe pe-aici. Eu vad cat m-am schimbat eu in zece ani care au facut diferenta intre doua praguri de varsta. La un moment dat obosesti pur si simplu. Cat despre turismul de pe la noi, atunci cand este afacere mica de familie, oamenii isi dau tot interesul sa mearga. Cand e vorba despre hoteluri cu angajati, atitudinea se schimba ca nu sunt implicati, sunt doar niste angajati. Asa cred.

  4. Bănuiam! Te respect pentru acest lucru.
    Lucrul de care îmi pare rău este că sunt prea puţini ca tine. Nu te “perii”, pentru că am învăţat să citesc şi în alt fel, apoi n-am niciun interes s-o fac.
    Te rog frumos, continuă să scrii.

  5. Am stat in Alba Iulia la o pensiune senzationala (avea cart-uri si ponei). Cand am plecat le am spus ca au o problema cu prizele in sensul ca atunci cand conectai la priza mai mult de 2 chestii, adios, nu mai functiona. Iar omul foarte interesat de problema a venit s-a uitat, a facut probe cu noi si asa a inteles de ce s-au mai plans si altii ca nu mergea frigiderul. Ceilalti nu constatasera aspectul asta. Si ne-a multumit ca i-am dat de cap, ca acum putea rezolva problema 🙂 Senzationali oamenii, ii recomand din tot sufletul!

  6. Pic cu pic si strop cu strop s-a format si oceanul si daca macar o mana de oameni ca si tine , ar schimba ceva , cat de putin , poate s-a vedea schimbarea….Am observat si eu ca ,in general vorbind , spunand unui roman de ce anume sa se fereasca pe viitor e ca si cum i-ai pune explozibil in subsolul blocului….prefera , unii , ignoranta si “balaceala” in vorbe frumos spuse despre frumustea mentionata de tine….

  7. In general am afirmat ca daca ai vointa, poti sa faci ceea ce iti propui. In Romania insa merge cam greu lucrul asta. Iti trebuie mult mai mult decat atat, trebuie sa-ti duci calitatile la extrem, sa suferi mult pentru putin bine. Nu cred in noroc, dar se pare ca unii se cam izbesc de el in viata. Cei ce merita ceva mai bun intotdeauna nu primesc, de-aia ma indoiesc si de prezenta vreunei divinitait.

  8. Exista si afaceri de familie care sunt privite mai mult din prisma banilor, am si eu ceva de spus unor familii, unii insa sunt dornici sa se corecteze, altora poti sa nu le mai calci pragul… Nici ca mi-as mai dori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *