Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

47 de ani să ai și tot faci boacăne. Dar te simți rușinat.

Eram într-o zi într-un părculeț, am văzut un leagăn mare din acela cu lanț (sunt și clasicele pe care le numeam hinte, acum tip balansoare) dar pe leagănul respectiv  încăpeau 3 funduri de-ale mele și-am îndrăznit să mă așez și să mă avânt. Ce plăcere! Îmi aminteam cum mă lăsase o doamnă la o pensiune prin Sovata în spatele cabanei pe o trambulina de exterior, trambulină pe care intrau 5-6 copii.

• –Este pentru copii, altceva n-ați găsit? (tocmai alungasem vreo 5 puștani ca să mă dau eu în leagăn, era gol ca-n Zara când au new entry și nicio reducere!!)

O mamică de 77 de kile, înăltuță și periculoasă, cu-n prunc după ea mă mustră cu severitate în timp ce blondul cârlionțat o trăgea de curu pantalonilor că el vrea la balansoar (la aiaaaa verdeee cu rossssu)

Îmi cer scuze repede, sar în vânt ca uliu, aterizare forțată, sare și spray-ul termal din geantă, toate bune.

– Se putea rupe! continuă femeia.

Nu mai spun nimic, dau din mână gen taci dracului că nu s-a rupt și mă mut… dar ce să vezi, Doamna își ia copilul în brațe și hop în leagăn. Fix trei măsuri de buci dilatate, cât nu fură ale mele. În condițiile în care oricum nu scria acolo că nu trebuie depășită o anumită greutate amintesc acestea, nu cu hrana dânsei mă preocup.

Încă nu am aflat dacă e voie sau nu să te dai în leagăn dacă nu ai fost lăuză, cel puțin în România, în alte țări cred că e voie. Așadar nu comentez mai mult pe această întâmplare simplă unde noi, două femei, am devenit un fund fierbinte și o tâmplă…

Ai 3 ani respectiv 5? Bravo, bagă 3 serii de coapse!

Alt parc. Aceeași Eu, pe aparatele acelea pe care în sfârșit au căpătat puțin curaj să se mai urce și pensionarii că dacă ar fi după unii, ei au voie doar în troleu și acolo deranjează.

Cred că am stat 35 de minute. Timp în care am observat două familii. O mămică singură navigând pe aifone și un cuplu discutând pe-o bancă. Dacă locul de joacă pentru copiii de vârsta lor (nu vorbesc de cei de 7-14 ani etc) era puțin mai la vale probabil fusese invizibilizat pe moment. Deși părinții percepeau cum copiii se pun în primul rând pe ei în pericol și-n al doilea rând, trântesc absolut inutil și repetitiv pedalele din fier laolaltă, fără a executa vreun fel de minune care s-ar chema sport, nici nu i-au băgat în seamă, nici nu le-au atras atenția.

Nu te supăra mami, dar ce caută pruncul tău de 3 ani la aparatul pentru mușchii spatelui? 12 minute? Te superi dacă mă duc eu la tobogan pentru că mă deranjează zgomotul fiarelor trântite laolaltă fără sens?

Pentru că ai citit tu că e voie să facă orice să-și dezvolte aptitudinile și să se responsabilizeze de mic… Are 3 ani, fă tâmpito, copilul tău nu e șablonat, nu e o persoană care face fracții și nu pricepe că tanti aia e rea și proastă și se supără că tu și cei care vin după tine stricați aparatele sau le țineți ocupate inutil când spațiul de joacă e gol! Și nu-i pasă, copilul tău se va dezvolta ȘI așa cum îl înveți, nu, nu e voie să faci orice și nu, nu sunt zâna măseluță să te fac pe tine, puiule să pricepi de ce nu e bine să bagi mâna în foc pentru că încă NU AI capacitatea de-a-mi înțelege explicațiile!

Am văzut și tătici care și-au dus copilul curios, copil prea mic să manevreze oareșce pe acolo, l-au ținut frumos de mânuță sau de talie și i-au arătat: ce e aia, după care atenția pruncului s-a îndreptat spre altceva, fără zgomote și fără să-l lase să-și dea în cap cu ditamai mânerul de la tricepși.

Coșurile de gunoi nu sunt mingea ta de fotbal!

Într-o zonă urbană în care toți au nasul mai sus ca crengile (și eu îmi făceam complexe), n-am crezut că voi vedea de două ori în șase luni cum, sub nasul părinților, copii de 7-10 ani șutează până la răsturnare tomberoane ecologice! No comment.

Nu, nu-mi convine să te piși lângă mine în parcul mare pentru că așa a citit mămuca: cum scăpăm de pamperși…

Dacă te cheamă Rex și fata sau domnul chiar n-au reușit să te mai țină, nu mă supăr deloc, ești ham-ham, ce știi tu, doar nu era să-ți pună sondă.

Dar în spațiul deschis unde juma de lume stă la plajă, alții se joacă de-a oareșceva, unii citesc, scriu și tu, mami sau tati îmi deschiloțezi copilul pe gazon lângă pătură că nu mai poate… e jenant, pe bune. Mai ales când e atât de mic încât poartă pampers, îl dai jos și-i spui: FĂ! Imediat la 15 metri era un copăcel, niște brăduleți, hai, n-am pretenția să-l duci la împuțita de toaletă ecologică dar nu, NU e ok să se pișe copilul tău lângă pătura mea și sub nasul ălorlalți care papă o clătită și citesc un Hemingway sau colorează!

Când mergeți în pădure, drumeție, excursie, toți o facem undeva… Dar cum te-ai simți să fac eu pipi acolo, e mai concentrată urina, e mai puternic jetul? Cum adică nu se compară? Păi se compară cu tupeul tău.

Nu, nu-mi da în cap cu mașinuța peste scaunul din avion!

Dragă copilașule, tu nu știi, dar uite, mama ta să ia seama: nu ne putem preface toți că iubim, atenție IUBIM, copiii de pe planetă. Asta nu înseamnă că vrem să li se întâmple ceva sau că suntem noi traumatizate, înseamnă că mi-am asumat statutul de a nu avea un copil, mi-l port fără să miorlăi pentru oareșce drepturi, deși am greutățile mele. Ce drăguț e și ce mare a crescut, toate astea le auzi mami, în cele mai multe cazuri, din pură curtoazie că doar n-o să-ți spunem că până la 2 ani nu-i deosebești nici cu aparatu roentgen, uneori nici nu știi dacă e fată sau băiat! Nu de puține ori m-am uitat disperată după cercei să nu leșini tu lângă cărucior pentru că ne vedem a doua oară și nu-mi aminteam… ce-a ieșit.

Dacă spui că iubești copiii, de ce să nu iubești și adulții și seniorii, nu trecem prin aceleași stadii, n-ai fost copil, n-ai vrea să fii senior, tu care te simți acum doar părinte în cea mai mare parte a timpului? Dacă nu te poți apăra, pentru tine să nu-și facă cineva griji de viață și de moarte?

Așadar, dacă m-ai pocnit odată și ți-am zâmbit e pentru că am înțeles, ești copil, e voie să fac stop cardiac, tu doar te jucai. Dacă te-a lipit lipsa gravitației de spătarul scaunului meu… și mami îmi râde printre rânduri în timp ce tu continui să mă flocăiești, dacă ea așteaptă să spun vaaaaai ce frumoooos, cum îl cheamă, nu e vina ta, dar nu mă interesează aceste aspecte, de aceea tac, doar trag concluzia că mami e… Exact. Needucată în sinea-i.

 

Nu, nu mă deranjează că al tău bebe mi-a scăpat înghețata între omoplați pe scările rulante când tu-ți căutai telefonu, nici încântată nu sunt, dar se mai întâmplă.

Nu mă deranjează că țipă copilul în avion, presiunea îl face să se simtă ciudat și nu e vina nimănui.

Nu dau ochii peste cap dacă al tău copil face o boacănă, nu-l poți opri, poate e bolnăvior, etc.

Dar sunt situații în care voi, părinții, ați putea interveni.

Și nu, mami, nu-mi convine să te uiți câș la mine pentru că fumez pe-o bancă în parc. E nevoie și de panarame în lumea asta, nu numai de sfinte.

Danke schön!