Hapi si Artistul

Intr-o seara în care prioritatea era sa-mi pun cositele pe bigudiuri cu scai si apoi sa le smulg,cineva a vrut neaparat sa mergem la film.Sa ne detensionam vai Doamne ,ca prietena mea care-mi face masaj e plină stup si nu mi-a putut buchisi nicio programare saptamana asta.

Am intrat în sală cu un Chio Chips si-un Pepsi, erau reclame,Maia Morgenstein bea cafea de-aia care mie nu-mi place.Apoi s-a facut liniste totala si a început filmul. Mi-am sters rujul pe care nu stiu dupa ce l-am pus si am spart un cips intre dinti. Vreo sase perechi de ochi au scrutat în întuneric sa vada cine-i nesimțita. Sfioasă cum sunt, am pus cipsurile sub scaun. O muzica de oscar ne-a tavalit simturile în timp ce asteptam sa înceapă actiunea.

„ Măăă, lasă pompa a doua deschisă.Spune-i la Lotzi sa le închida pe alealalte . Nui bine deloc.Pai da??? Apasa pa butonu ala albastru. S-o stins?Nu măăă, că-s la film. La ala mut, de-aia n-auzi nimic”.
Probabil era staffu de la E On Gaz în sală si exploda orasu daca nu închidea Lotzi robinetul. Buuun .M-am simtit în siguranta si-am vrut sa-mi iau punga de sub scaun dar vecinii s-au uitat codat.

Langa mine, bulele din Pepsi explodau a paguba, înaintând spre o dulce răsuflare

In film, el nu mai avea succes, ea avea, producatorii îl urau si pe ea o îndrăgeau.Nevasta era nesuferita iar cainele – reîncarnarea lui Jung – inteligent pana în varful cozii.
„Dormi”?
„E film de Oscar, darling. Sunt trează, trăiesc clipa „

Artistul bea si se autodistruge . Eu îmi pocnesc o falangă si mă culpabilizez ca nu-s în stare sa simt fiorul. Vraja.Drama. M-as uita la ceas dar mi-e rusine. Oare de 8 martie Horia Brenciu o sa facă striptease la Cluj….sau nu cu el era afisul pe care l-am văzut azi?

Filmul se termina.Actorii vorbesc. El si ea danseaza împreuna, se iubesc, sunt fericiti
Eu si el aruncam cipsurile si Pepsi-ul rasuflat într-un cos.Privesc cu înflăcărare la afisul cu Tom Cruise. Gusturile mele nu-s demne de un premiu.

In timp ce stau cu bigudiurile în par, mă uit la Dr House. Fac streching si mananc ciocolata. Ma uit pe geam. Orasul e linistit, deci Lotzi a apăsat corect butonul

57 thoughts on “Hapi si Artistul

  • March 1, 2012 at 9:44 am
    Permalink

    LOL! hapi…lasa pepsi-ul ca nu e bun! la multi ani de 1 martie :*

    Reply
      • March 1, 2012 at 6:06 pm
        Permalink

        ahh hapi mi-am adus aminte. ai vazut pe net experimentul ala cu pepsi si mentos. Doamne….daca vezi cum explodeaza sticla…te minunezi.
        si eu tot din cand in cand o consum. 🙂

        Reply
  • March 1, 2012 at 10:08 am
    Permalink

    Ce-mi place cum scrii!Esti teribila 😉 in sensul bun!

    Reply
    • March 1, 2012 at 10:57 am
      Permalink

      Bine ai venit Ioana. Multumesc 🙂
      Daca te duci la Artistul sa-ti iei caramele topitoare ca alea nu fac zgomot…….

      Reply
  • March 1, 2012 at 10:27 am
    Permalink

    La mine vine in 4 martie Brenciu 😀 nu cred ca vedem nimic serios doar ascultam si dansam 🙂 O primavara frumoasa 🙂

    Reply
    • March 1, 2012 at 10:58 am
      Permalink

      Personal nu imi place Brenciu dar imi imaginez cum ar fi sa-l vad dansand in chiloti 😀
      Primavara frumoasa si tie!

      Reply
  • March 1, 2012 at 12:17 pm
    Permalink

    Eu cred ca e mai placut sa stai acasa si sa vizionezi filme! la cinema e prea enervant! Am fost de cateva ori la cinema, dar asa numai pentru ca e Marele Ecran:))

    Reply
  • March 1, 2012 at 12:49 pm
    Permalink

    Of, of si iarasi of, meine liebe Hapi! 🙂 =)) adica si tu, sorella?! 😀 Stop the madness, please, bitte! 🙂 M-am saturat de “artist” pân’ peste urechi, asa ca nu voi “elabora”, sa fie clar! 🙂

    Cum nu stiu daca s-a pomenit în presa-ro sau germana despre auto-cenzura aplicata de nea-Nelu “din gradina”(sic!) ultimului sau film “Infidelii”(les infidèles), ca sa nu rateze oscaru’, voilà de vedeti… Well, în acel film, Nelutzu’ a suprimat o scena despre “9/11” ce-ar fi riscat sa socheze USA-nii! Extrem de suspiciosi si susceptibili, n-ar fi apreciat sa-l vada pe viitorul si eventualul “oscarizat” într-o scena-scandal: personajul jucat de Jean îsi înseala sotia cu o tipa într-un hotel din New York! Last but not least: fereastra-i deschisa si-n background, se zaresc cele 2 twin towers “atacate” de avioane!!! Evident ca o asemenea imagine înca traumatizanta pentru americani l-ar fi sters definitiv de pe lista actorilor oscarizati… 😀 În rest:”Vive le cinéma!” – vorba lu’ Quantin Tarantino! 😉

    Reply
    • March 1, 2012 at 4:07 pm
      Permalink

      Mai, nu stiu, mie filmul asta mi-a lasat un gust amar si freza nearanjata :))). Ca daca stateam eu frumos acasa sa vad doua episoade din House si sa ma usc pe par, eram mai castigata
      Ei, acum nu sunt in masura sa zic ca filmul n-a fost bun, o fi fost dar dupa criteriile altora. Da, e ceva nou, inedit dar m-a plictisit teribil

      Reply
  • March 1, 2012 at 4:52 pm
    Permalink

    🙂 Si eu care voiam sa il vad…dar cred ca,dupa ce ai spus tu…eu sigur adorm la el.

    Reply
  • March 1, 2012 at 8:26 pm
    Permalink

    Poate sunt eu mai din topor, da filmele astea artistice nu sunt deloc pe placul meu. Prefer ceva la care sa rad sau sa plang… sau sa stau cu sufletul la gura. Plus ca sa fim seriosi: ce rost mai au filmele mute in ziua de azi? Give me House any day :))

    Reply
    • March 2, 2012 at 8:44 am
      Permalink

      La PROTV ai multe filme pe placul tuturor, don’t worry. Azi totul e rating si filmele “srtistice” palesc in fata celor …romantice, vesele, ca ultimul cu Jenifer Aniston care e un gunoi de film dar are…rating.

      Reply
    • March 2, 2012 at 11:52 am
      Permalink

      Cred ca depinde mult de gusturi.
      Sigur ca sunt si ipocriti (nu ma refer la tine :)))) ) care spun ca pot urmari doar acele filme cu scenarii de exceptie si …ne-americane. Adica nu foarte comerciale. Daca se poate si cu buget redus. Insotite de o opera si evident, fara popcorn. Mda. Pe gustul omului nu te poti oua, ca nu-i frumos :)))

      Reply
      • March 2, 2012 at 12:34 pm
        Permalink

        dependenta de gusturi e dominatia ratingului azi. totul se face in special pentru gusturile majoritatii, ca reality-urile care nu mor dracu’ odata. 🙂 sau telenovelele…etc…etc…

        Reply
      • March 2, 2012 at 2:35 pm
        Permalink

        Eu nu pot sa compar un film cu un reality show.
        Zi si tu: de exemplu mie nu-mi plac horrorurile. Dar au o audienta foarte buna.Si nu inseamna ca daca eu zic ca nu-mi plac -n_au farmecul sau scanteia lor. O au, dar nu-mi permeabilizeaza mie corazonul

        Un reality show mizeaza pe curiozitatea noastra nativa , naturala si pe natura dramatica a omului dusa la extrem. Nu stiu daca ai ce invata dintr-un reality show, eu inca n-am descoperit unul atractiv. Dar m-am uitat aseara (din curiozitate!!!) la un episod din Burlacul ala. Dooooamne! Atat pot sa spun

        Reply
    • March 2, 2012 at 11:53 am
      Permalink

      N-am adormit dar sunt pe aproape :)) Si sa vezi ce energica sunt seara, Doamne, Doamne :)) Sunt pe invers cred

      Reply
  • March 2, 2012 at 7:04 am
    Permalink

    Hapi, imi pare rau ca nu a fost placut pentru tine sa vizionezi acest film, dar ma bucur pentru noi, ca ne-ai oferit aceasta recenzie amuzanta. In general, filmele care cistiga Oscar-ul sint de evitat, concomitent exista atitea alte productii mult mai bune.

    Reply
  • March 2, 2012 at 8:42 am
    Permalink

    Un singur lucru “a mirosit” la filmul asta. Cum dracu’ sa faci din Rudolf Valentino….Fred Astaire???? 🙂 ….joking 🙂 a fost o idee buna.

    Reply
      • March 2, 2012 at 12:31 pm
        Permalink

        nu sint de acod, regia, jocul au fost excelente. un film deosebit intre niste filme mediocre facute sa aduca Oscarul unor actori mediatizati si ..”mari”.

        Reply
      • March 2, 2012 at 2:32 pm
        Permalink

        Ma rog. N-am inteles ideea ta- la mine a functionat asa: per total imi pare rau ca m-am dus la film. Actorul mi-a placut. Actiunea…….nu prea exista.
        Dar cum am spus: gusturile nu se discuta

        Reply
  • March 2, 2012 at 9:59 am
    Permalink

    Hapi, daca intentia ta era sa ne convingi ca nu merita sa mergem sa-l vizionam, ti-a reusit pe deplin. 😀
    O primavara minunata sa ai, cu soare in suflet si pe cer, cu iubire si momente de neuitat. 🙂

    Reply
  • March 2, 2012 at 10:09 am
    Permalink

    Scrii foarte frumos felicitari.

    Reply
  • March 2, 2012 at 10:34 am
    Permalink

    l-am vazut si eu…interesant ca idee, experienta castigata si privit inapoi la istoria filmului. chestia e ca am mai vazut 2, war horse si iron lady si nici alea nu m-au dat extrem pe spate, primul chiar mi s-a parut interminabil 😀
    m-a distrat recenzia, un we minunat!

    Reply
  • Pingback: the artist – emoție mută | DAP

  • March 4, 2012 at 10:11 pm
    Permalink

    Sunt filme care iau oscari si nu mai auzi de ele si sunt filme care iau oscari si care raman in memoria colectiva…
    La filme , ca in cazul tuturor artelor , e dupa gust , dupa capacitatea de a recepta un produs de acest gen . Cu cat “repeti” mai mult , cu cat iti antrenezi capacitatea mai mult , cu atat poti face o selectie mai usor , esti mai familiarizat cu genul si recunosti mai usor ce merita placut , gustat . Nu poti forta pe nimeni in acest domeniu , si in general , dragoste cu sila nu merge bine… 🙂 In bunul mers al relatiilor umane , lumea s-a obisnuit de mult sa nu mai considere anumite arte o punte de legatura , in sensul ca merge si fara , ne putem intelege si daca nu avem gusturi comune , important e sa fim fericiti si sa ne intelegem .
    Ma opresc , ca ma bufneste rasul…

    Reply
      • March 5, 2012 at 6:37 pm
        Permalink

        Am vazut despre ce-i vorba si nu prea m-a interesat…Se spune ca e o noua gaselnita in a face filme , dar de la Matrix incoace , nu se mai poate gasi nimic nou in cinematografie , chiar si Avatar este tributar Matrix-ului…Dar sa nu divagam . Ce m-ar opri sa-mi bag in CD-ROM un film surdo-mut , alb – negru , original , de la mama lui , din timpul lui ? ?O noua poveste de dragoste ? Nu cred…
        Nici nu l-am vazut si am scris atat despre el ! ! 🙂

        Reply
  • March 5, 2012 at 7:31 am
    Permalink

    ai risipit bunătate de Pepsi

    n-am văzut Artistul, dar am auzit fie că e foarte bun, fie că e plictisitor
    şi acum sunt dubii dacă să-l văd au ba

    Reply
  • March 5, 2012 at 11:02 am
    Permalink

    Pe mine ma enerveaza rau reclama aia cu Maia Morgenstein. Macar de n-ar da-o de fiecare data cand incepe vreun film…
    The Artist n-am apucat inca sa-l vad, dar o sa-l incerc de curiozitate, poate imi place.

    Reply
    • March 7, 2012 at 11:35 pm
      Permalink

      Pe mine ma enerveaza tot ce tine de duoamna filmului romanesc maia ! Si mai ales rolul de rahat din patimile lui mel gibson . Reclama este infecta . nu pot sa scriu decat eufemisme despre ea si ma oftic…grrr

      Reply
  • March 7, 2012 at 6:01 pm
    Permalink

    Imi place mult cum scrii.

    Reply
    • March 7, 2012 at 6:55 pm
      Permalink

      Multumesc si ma bucur ca ai trecut pe aici! Un 8 Martie calduros iti doresc, keep on smile . Te pup
      (dupa adresa de mail mi-am dat seama cine e Eu 🙂 )

      Reply
  • March 14, 2012 at 10:30 am
    Permalink

    Lasa chips-urile chio ca sunt pline de prostii si au grasimi multe. Lay’s rumeniti in cuptor sunt mai buni pentru ca sunt din cartofi copti nu prajiti 🙂 Yummyyyy!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *