Cum e sa faci blogging
Ca-n politicile publice.
Cand apari prima data cu 2-3 texte neutre, cand ii vizitezi emotionat pe altii si te uiti admirativ la cârnațul lor de comentarii, toata lumea pare ca te place.
Te place ca esti pampalau, nou si nu spui nimic, ca la o petrecere la care nu cunosti pe nimeni. Te invarti in perimetrul tau, nu faci valuri, you re welcome.
Nici macar haterii sociopati nu te baga in seama.
Dupa o vreme, cand te prezinti in inalte cercuri si-ti creste page ranku la butoane cu 3 numere , ai voie oarecum tacit sa spui mai multe si sa-ti dai si tu cu parerea fara sa fi luat peste picior pe blogul unui A-lister .
Scrii si astepti sa ti se raspunda la interpelare, te intorci, te rasucesti, nu te baga nici dracu in seama si te gandesti c-o fi in vacanta in Himalaya proprietaru blogului si n-are semnal pe piscul cutare. O data, de doua ori, de 5.Iti iei traistuta si pleci. Mai bine te duci pe veveve Libertatea si il jignesti pe Maruta. Acolo o sa te blagosloveasca 20 cu nume sonore si-o caruta de tampiti or sa se reverse randomizat pe blogul tau
Cand primesti un like de la un nume A-lister e ca si cum te-ar mangaia pe cap bunica ajunsa la 90 de ani.
Incet , incepi sa devii indezirabil unora care-si dau seama , socati, ca nu esti clona lor. Ca nu simti la fel ca ei desi la inceput se regaseau in toate textele tale.Ca nu-ti place ceaiul, n-ai chef sa te mariti (asta inseamna ca poti fi chiar motiv de divort intr-o zi) , ca nu iti doresti sa te joci nici cu motanul lor nici cu pasarica pe care-au pozat-o ieri, nu detesti aceleasi personaje si nu poti povesti despre miracolul unei frunze vestejite 5 minute
Mai dai si tu cu bata in balta pe blogul altora si e gata drama.O jignesti pe una cu sau fara voie , il superi p-altu si ti se duce dragalasenia ca fondu de ten Infailible de la L Oreal.
Vezi ca oameni despre care credeai ca te plac- iti trantesc cate-o bulina rosie si aia care pareau indiferenti iti fac surprize placute
Cu timpul uiti, iti pasa doar pe moment, te lasi dus de val si te cuibaresti comod in cosuletul tau facut din gandurile celor care-ti seamana. Tu, cel care scrii nu mai faci blogging singur chiar daca esti admin unic. Sinceritatea sau nepasarea ta ajung si la ceilalti. Tu esti jumate de blog si ei sunt zidurile fara de care nu existi.
Cum e sa faci blogging? Palpitant. Iar daca-ti pasa si de ceea ce simt altii cand te citesc e ca si cum ai calca pe gheata cu pantofi cu tocuri. Cand aluneci-ori cazi pe cel de langa tine si il ranesti , ori iti rupi piciorul.
Ca de obicei pui punctul pe i ! 🙂
🙂
Buna postare, ai pus punctul pe I! Pacat ca cei care ar trebui s-o citeasca n-o s-o faca …
Cine stie…:)
În blogging la fel ca și în viață. Plăcut unora, indezirabil altora. Până la urmă relativ și subiectiv.
Bine spus – virtualul e ca realul că doar aceeaşi oameni sunt pste tot.
Cam aşa e, ai nimerit-o, aş putea spune! 🙂
Important este (în umila mea opinie, alţii nu sunt de acord cu asta) să te ţii de obiectivul pe care l-ai avut la început, atunci când ai început să scrii (bine… pentru cei care au avut aşa ceva; sunt destui care scriu pur şi simplu pentru distracţie sau de plictiseală).
Bineînţeles că trebuie să ţii cont de ce-ţi spun cei pentru care scrii. Ei te împing în sus, peste “linia de plutire”.
Dar am observat ca cei pentru care scrii nu prea indraznesc sa-ti spuna multe – uneori de teama de-a nu fi intelesi gresit?
Mie de exemplu nu mi-a spus niciodata cineva sa schimb ceva sau sa scriu mai des despre un alt subiect
Pe de alta parte eu am intrebat la un mom dat pe anumite bloguri “de ce scrii numai despre….”sau “de ce scoti in evidenta numai magazinul X, doar de acolo cumperi”? Si cred c-a fost interpretat ca rautacism
Cand ii vei intreba pe cititori ce vor sa gaseasca la tine (in general adica pe un blog) vor fi 3-4 care vor zice ca “scrii ce vrei ca de-aia e blogul tau” 🙂
Un fel de sinceritate da ambalata in coaja de cartofi 😀
În afara comentariilor, eu ţin o legătură destul de strânsă cu cititorii prin mail. Sunt mulţi interesaţi pe subiecte punctuale şi o parte a articolelor mele au subiecte sugerate de ei.
Numai că la mine este, oarecum, o excepţie de la regulă. Asta se întâmplă numai cu cititorii cu care împart pasiunea, nu e valabil şi pentru ceilalţi bloggeri sau cititori.
Dar la chestia cu ambalajul pentru cartofi, ai dreptate! 😀 😀
Eu nu tin legatura cu cititorii pe mail decat cu foooarte putine exceptii.
ioooi, ce-mi plăcut! mai ales fondu (sau fundu) de ten sărit!
cunoaştem bine cum e cu a listerii şi cei care nu înţeleg de ce nu leşini de plăcere când le vezi pozele luate de pe net.
şi sunt de acord cu max: contează de fapt cei care te împing înainte.
Da- cei care te imping inainte si cei care raman si stii ca-s acolo chiar daca nu mai comenteaza decat rar
şi numai când au ceva de spus! 🙂
Deci cu postul asta parca m-ai lovit in moalele capului…asa am simtit si eu.De multe ori , pe la inceuturi , imi venea sa renunt….apoi am considerat ca e locul meu de refulare si a ramas asa.
Cu concluzia finala ai pus degetul pe rana si punctul pe I.Cel putin pentru mine…Eu am jignit , fara sa doresc asta , de multe ori , multi oameni frumosi , pe blogul meu…si asta pentru ca niciodata ce scri nu este egal cu ceea ce spui.Si pentru ca fiecare interpreteaza cuvintele asa cum doreste.Asa ca eu am dat cu curul de gheata de multe ori , neintentionat…dar sti ce?Nu-mi pare rau…este o experienta , pana la urma si eu am invatat cate ceva!
Eu nu m-am gandit niciodata sa renunt in mod expres
Poate ca asta va veni din inertie, cine stie ?
e ok, m-am invatat incerc sa evit scandalurile… nu-mi pasa daca-s om cu blog sau blogger, nu ma mai implic in chestii care nu cred ca au un rezultat pozitiv.
Am invatat multe, orice poate afecta si cel mai usor este sa faci rau! Daca iti vezi de treaba apar si oameni de treaba in jur, fireste nu o sa poti sa te feresti la infinit de oamenii rautaciosi dar ei apar dispar si tot asa.
Nu ma deranjeaza discutiile in contracdictoriu- atat timp cat nu sunt purtate intre 2 comentatori fideli pe blogul meu
E mai ok daca ma ataca pe mine
Scot repede sabia
Sau nu
Depinde
Da, da, da…
ps- hai maaa, ca mai ai un pic si spui 1000 :)))) (nu are legatura cu ce ai scris)
E fain, e dragut, e usor pana dai de greu, dar se poate sa ramai in picioare. 🙂
Hapi, spui lucrurilor pe nume… asa cum ne-ai obisnuit, asa cum ne place!
Concluzia…e genial gandita si formulata!
Ilda
Lavender Thoughts
🙂 multumesc Ilda. Am scris ce-am simtit azi vis a vis de blogging
Imi place subiectul asta. As putea sa scriu zeci de lucruri si cateva invataminte
Acum am inteles cu adevarat de ce ai cititori pe zi cati am eu intr-o saptamana, genial articol, si nu te perii, ca nu am absolut nici un motiv 🙂
:red: multumesc dordefemeie De fapt pentru asta scriu. Sa se oglindeasca altii in gandurile mele si eu intr-ale lor
Ai pus ”pe hartie” multe din gandurile mele despre cei ce misuna prin blogosfera. 🙂
Da, acum ma pot exprima liber fara ca unii sa -mi citeasca printre randuri . Iar daca interpreteaza e treaba lor, nu a mea
Eu din 2007 când am început cu bloggingul până prin 2011 – 2012 n-am prea comentat pe la nimeni… 🙂 M-am trezit acum câțiva ani să comentez la un a-lister din ăsta, era ceva scurt și la obiect, și mi-au sărit jumătate dintre comentatori în cap (comentatori “de-ai casei”). De-atunci mă gândesc de două ori înainte să zic ceva 🙂
Cred ca multi am patit asta.Sunt iute la limba si nu prea mi-a pasat, i-am raspuns cu aceeasi moneda….Imi placea mult cum scrie adminul blogului. Ma atacase unul “vechi” la comentarii. Evident ca gazda nu m_a aparat, eram noua.
ce frumos ai scris și ce înțepată m-am simțit la primele 2-3 rânduri, eu încă nu am depășit emotivitatea care mă încearcă ori de câte ori ar trebui să las vreo urmă la unii bloggeri drăguți. dar mai am timp până la bătrânețe 😀
Hehhehe, ești figură. Dar ai dreptate, ca de atâtea multe alte ori.
”Vezi ca oameni despre care credeai ca te plac- iti trantesc cate-o bulina rosie si aia care pareau indiferenti iti fac surprize placute.” Oh, da! Și numai pentru asta vreau să fac cumva să pot rămâne în blogosferă și să ofer ce cred eu că am mai bun. Nu știu dacă fac blogging, nu cred că-s la nivelul ăla, dar șezătorile astea de pe blog îmi schimbă dispoziția. Mai mereu într-una mai bună. Eu de aia scriu.
Te pupific, mi-ai plăcut iar! 🙂
:)Ei, Irealia, asa e – nu ne plac unii vin altii, nu-i placem pe unii, ne indreptam catre altii
Si totusi unele “relatii” sunt de durata. Asta-i farmecul 🙂
hmmm
uite cum ma pui tu pe ganduri… pai… mereu am crezut ca L Oreal are produse de calitate buna… daca nu chiar cea mai buna…
sa ma fi inselat oare???
cat depsre celelalte… chiar nu-mi pasa de rank-mi…
m-am convins… sunt atipic… dar evident ca nimanui nu-i pasa de asta… nici cel putin mie…
tu insa… scrii frumos… minunat… si chiar regret ca nu am timp sa trec mai des sa te citesc… mi-as descreti frunte… as avea mai putin riduri… dar cui ii pasa de ridurile mele… evident ca nimanui… ca si mai sus… nici cel putin mie…
De ridurile tale trebuie sa-ti pese tie. Dar esti barbat si e aproape evident ca n-o sa-ti pese 😉
Sa stii ca si eu am crezut in L Oreal pana la 25 de ani
Apoi mi-am permis sa-mi cumpar lucruri mai bune si am vazut diferenta
as…
unele chiar imi plac… de riduri ziceam…
:P)
zi parfumuri barbatesti… primele cinci… sa vedem daca si la asta ma insel…
este mai greu cu scrisul…cand vorbesti cu cineva feis tu feis…e altceva , te intelege , stie daca glumesti sau nu…in scris este mai greu , nu vede omu’ ca tu te prapadesti de ras sau nu…de multe ori se intelege gresit si apoi este mai greu sa-i explici ca tu de fapt vroiai sa zici…eu de felul meu sunt cam hatra , dar ma abtin , nu-mi place sa supar oamenii…da’ nici nu ma supar prea tare daca nu ma intelege…ocolesc !
hai te pup ca plec la Sinaia 🙂
Have fun!
Asa e. Omul din spatele monitorului nu poate ghici ce intentii avem cand scriem (spunem) ceva
Mai, eu nu consider ca fac blogging.Stii ca mai ziceam pe undeva. Eu am doar un dosar la vedere unde imi aranjez pe date poeziile,desenele,etc.Cine se intampla sa citeasca,bine, cine nu,iar bine. Am dat ieri pe un blog unde am comentat ceva,prima data, m-a iritat raspunsul, si mi-am zis ca pe oameni tre’ sa-i lasi in plata lor,daca atata pot. Si mi-am mai zis ca n-o sa mai comentez in veci la altii, cel putin nu la necunoscuti, si o sa ma folosesc cat mai mult de butonul ala Like, pe care acum 2 zile nu-l suportam.Acum ii vad rostul,ai trecut pe acolo fara sa trebuiasca sa mai zici ceva.
Silving, eu cred ca tu esti putin mai sensibila.Mai sensibila ca mine, iti dai seama?:D
Uite, eu am scos butonul like si n-o sa-l mai pun in veci
Cine doreste sa lase urme trebuie sa aiba curaj sa comenteze, daca nu, asta e
Buna Hapi.
Ce bine ca ai avut curajul sa spui ce simt eu. 🙂 Eu, blogger la inceput de drum care a decis sa scrie din pasiune. Blogul meu are un subiect tintit si este in principal adresat celor care imi impartasesc pasiunea. Trebuie sa recunosc ca la inceput ma asteptam sa pot discuta cu mai multi pasionati, dar s-a dovedit ca nu e chiar asa simplu. Nu m-am gandit sa renunt chiar daca la unele posturi nu am primit nici macar un comment. Mai am de invatat multe despre cum e sa faci blogging si cred ca in timp voi deveni si eu interesanta prin subiectele mele. 🙂 Acum ma simt ca o scolarita care se chinuie sa mearga in pantofii mamei 🙂
Andreea, tu ai un blog de nisa.Pasionatii nu sunt peste tot, la fiecare colt de online , asa ca ce trebuie sa faci tu e asta- sa scrii cu pasiune in continuare si eventual sa-i vizitezi si sa-i comentezi pe cei care au acelasi interes ca si tine.
Poate ca multi iubesc cainii dar putini sunt atat de pasionati incat sa scrie zilnic despre ei
Dar asta e valabil pt toate blogurile de nisa, se spune ca “specialisti” gasesti greu
Am vazut ca sunt grupuri (de fapt am vazut unul) pe FB pt ce te intereseaza petine
Si cu siguranta sunt si forumuri.
Ei bine, de acolo poti recruta cititori pasionati 🙂
Succes Andreea
Iti multumesc pentru incurajari. Este foarte adevarat ca blogul meu s-a nascut din pasiune si pasiunea este cea care il tine in viata. 🙂
Haha, mi-am amintit cum acum vreo 6 ani am scris ceva pe blogul de atunci despre un A lister (un blog cu pretenții de filozofăreală unde la pagina “Despre mine” era o poză cu el în chiloți. Adică na, slip de baie din ăla gen chilot). Nu-l înfieram cu nimic, doar mă întrebam eu așa retoric și naiv de ce și-ar pune el poza aia la profil. Omului nu i-a picat bine, dar nici nu m-a înjurat. Nu mi-a crescut traficul, nici atunci, nici pe urmă. 🙂
😀 Slip de baie, chilot, totuna.Nu le pui peblog decat daca te implora Jolidonu si-ti da si bani. Cine stie, poate era in campanie omu.
Eu cred c-as fi fost si mai dura :))
Pana la urma , acolo la “despre mine” spui, scrii, arati- ceva ce te reprezinta . Cred eu
Pai ala cu state vechi la comentarii si-o fi simtit amenintat “confortul”, de aia te-a atacat :)). pare a fi genul ala care pazeste mai cu foc gospodaria sefului in timp ce de ograda proprie se alege praful.
Pentru mine blogingul este în primul rând o experiență intimă, personală, apoi sunt și ceilalți, cei din afară.
Bun post, ai punctat unele lucruri pe care le-am observat si eu. Am zambit pe alocuri. 🙂 Te astept si pe la mine, daca iti face placere, daca vrei, ne putem urmari reciproc. Let me know!
http://the-may-day.blogspot.ro/
Mayday nu caut reciprocitate, citesc doar ce-mi place. Te sfatuiesc sa faci la fel, altfel e…inutil bloggingul:)
Umila mea parere
Eu una scriu pe blog pentru ca-mi place sa scriu. Si cum nu pot scrie numa despre mine :)) mai bag cate una alta din chestiile ce-mi plac. Da mi-a placut analogia ta Hapi
Crezi ca eu as putea scrie daca nu mi-ar placea? 🙂 Tuturor se presupune ca ne place
Eu sunt ca berbecele, adica nu ma intereseaza daca imaginea pe care o las pe blog e “buna” sau “rea”. Cand m-am apucat sa fac blogging, treaba care nu e deloc genul meu, a fost de la sine inteles ca am sa spun ce cred fiindca nu ma intereseaza si nici nu m-a interesat vreodata sa fiu popular. N-am trait nici o satisfactie cand m-a laudat vreun dinozaur si nici nu mi-a pasat cand a mai aparut cate o isterica. Imi place insa de mor cand vad ca am impresionat in mod real pe cineva care ma citeste demult. Aia da. E satisfactie curata. Dar ca vine una si zice “oaaaaa” sau “huo”, e placut/neplacut, multumesc frumos/fac misto si asta cam e tot. Nu ma tin sentimentele nici macar pana inchid fereastra de comentarii. Ce ma scoate din sarite cu regularite (ca un fel de doza cumulativa) sunt raurile de troli care izvoresc din putul ratiunii :)). Aia da, cu regularitate, dupa vreo doua luni de comentarii cu iz de Vadim ma cam aduc la capatul rabdarii :)). Altfel, imi face realmente placere sa prestez activitatea asta, dar nu am trecut prin fazele zise de tine. Eu timp de doi ani de zile am scris pe blog cu doi comentatori (sau trei) pe blogurile carora comentam si eu. La un moment dat am decis ca romana mea e rezonabila pentru iesit in lume…si am iesit :D. OK, poate traiectul meu e influentat si de treaba cu limba ca altfel stiu multi care au urmat exact ce ai descris.
Eu nu stiu unde-i gasesti tu-pe trolli, scrii pe bloguri mai ciudate, comentezi pe ziare online ?
Sau doar e din cauza ca nu le place poza ta ?;)
O daa, exact in stilul tau ! Ma regasesc destul de mult in articolul tau. Am inceput acum cativa ani sa scriu dintr-o curiozitate, am vrut sa vad daca pot si plus ca pe atunci eram in gasca unora de la blogul unui A-lister ( intre timp omu a disparut de pe blog si nu mai scrie) . De acolo a pornit totul, comentam unii la altii, mai veneau si oameni noi pe la mine dar nu ramaneau. E clar ca problema era la mine si poate inca e. Am mai spus, sunt timida ( desi nu par in viata reala) si nu de cele mai multe ori articolele mele nu ies asa cum le-am gandit . Poate ca nu sunt destul de buna la scris, sau poate ca nu mi-am dat silinta prea mult pana acum, cert este ca blogul meu e acolo si vreau sa il tin in viata , poate voi creste in timp..poate nu, cred ca la mine e vorba de iesit din zona aia de confort.
Iesit din zona de confort, adica…ce ti-ai propune sa faci in plus pentru ca blogul sa creasca?
Şi când nu faci blogging scrii şi te distrezi, nu-i aşa ? 😀
Exact !
Eu am trecut de mult de faza alisterilor. Am uitat si cine sunt,si cum ii cheama, tot.
Am insula mea cu mine insumi si alti oameni care vor sa ma viziteze.
Ai scris foarte bine, ai punctat multe situatii pe care le-am intalnit mai toti prin blogosfera.
Am trecut si eu prin multe faze… despre unele nici n-as vrea sa mai vorbesc nu fiindca nu vreau ci pentru ca nu vreau sa-mi mai aduc aminte de acei oameni care nu suporta adevarul. Adevarul despre ei… Nu agreez gastile formate in jurul unora, gasti care sunt gata sa-ti dea in cap (virtual, desigur, dar cu o violenta oribila si apeland la mijloace pe care nu le-as fi banuit) fiindca nu esti de acord cu tot ce spune si face cel ai carui fani sunt… Am iesit elegant din zona aceea si mi-e cu mult mai bine de atunci.
Am patit de toate. Inclusiv sa comentez cat se poate de civilizat (nu vorbesc altfel niciodata, nici in real life) si sa mi se raspunda ca unei idioate. Asta se intampla pe un blog destul de bine cotat…dar cred ca stii despre ce-i vorba. N-am mai calcat pe acolo. Cata vreme asemenea urangutani erau lasati sa zburde si sa isi exhibe toate frustrarile…nu e de mine. Inteleg. Trafic, trafic dar nici chiar asa! 😉
Despre unele nemultumiri am mai scris si eu… oameni care surprind placut asa este…exista. Cum, la fel, exista oameni pentru care devii indezirabil (adica o dezamagire reciproca) fiindca o data n-ai fost pe aceasi lungime de unda cu ei… Ii las in pace. Nu-mi place sa zgandar unde nu-i cazul.
Cred ca am si ajutat prin unele articole si prin sfaturi date ici-colo… Cel putin asa mi s-a spus…:)
Si eu am fost agatata verbal absolut fara nici un motiv real
Unii au samanta asta de scandal in ei
Confunda vocaBULArul bogat cu intelepciunea. Si astora nu am rabdare sa stau sa le explic ceva
Eu nu ma iau prea in serios ca bloger :). As vrea sa am mai mult timp sa scriu si sunt consitenta ca voi avea tot timpul de invatat. Cine o ia prea personal in viata virtuala, e problema ei/lui!
Oricum viata bate “blogul” 🙂