Ce terifiant e să fii mamă singură

Femeie singură. Pentru românce.
Nu mă pot abține să nu adaug această împrejmuire. Știți bine că nu sunt vreo feministă înfocată și nici nu mă interesează cum se schimbă un cauciuc. Eram cu El și-a trebuit să mă uit în stânga și-n dreapta când ne aflam în Mierleștii de Sus, că doară nici el nu știa Cum. În Germania vine ADACU și-ți șterge prafu de pe bord dacă ai trântit o asigurare de mii de euro. Așa că-n Mierlești, m-am borșit ca o lubeniță în vârful unei coline până a trecut prima căruță cu boi. Din fericire, în căruță, era un vajnic exponat masculin care „fu a semăna nește sămânțuri” și-n plus semăna cu Vadim (RIP), frânau boii în do major și nu numai că ne-a schimbat cauciucu, da omu ne-a dat și apă și țuică. Pe-asta din urmă n-am gustat-o, eram nervoasă foc pe însoțitoru meu și-n plus ne aflam într-un sat al cărui nume nu era de bun augur.

Ce mai, foarte puține a făcut el și-alea le-a făcut pentru că bani. Foarte multe am rezolvat eu și-alea pentru că vorbă bună și insistență și refuzat să cred că nusepoate. În al cărui cont credeți c-au mers reușitele?
Eșecurile? În al meu, de-aia mi-am și făcut târziu card, că n-aveam ce scoate și mă temeam de dobândă.

Mi-au fost de folos anii nemțești.

Doh, sigur că în general femeile și mamele de acolo nu atârnă de schismele comportamentale ale unui bărbat. C-au bani, veți spune. C-au job.

Vă contrazic. Într-adevăr, statul le ajută, nu ca la noi dar și acolo sunt femei care câștigă puțin, care și-au pierdut locul de muncă, femei care nu au unde locui dacă sunt singure. O chirie poate ajunge (în medie, cu nebenkosten inclus) pe la 700 euro. Statul nu-ți plătește chirie, îți dă 280 euro pentru copil dacă nu lucrezi și vreo 100 -un fel de alocație.

Dacă ai lucrat sau lucrezi poți lua până la 3000 e (maximul -deci ai fi avut deja un job foarte bun!) timp de 2 ani parcă, dar tu plătești chirie și-ți iei mâncare și plătești benzină, telefon, ți se mai strică o centrală, o chiuvetă, 100 euro sunt cizmele la reducere și pamperșii lu bebe te costă cât te costa înainte juma de zi la therme.

Acolo e foarte posibil să nu fie dispusă mămica ta să te ajute 7 luni deoarece tocmai și-a luat bilet în Teneriffe, merge cu nenea pe care l-a cunoscut în Suddeutsche Zeitung. Și doară nu și-a rata Urlaubul pentru că naști tu. ( am lucrat cam un an la o familie de nemți, ea era asistentă, el chirurg estetician. Aveau 4 copii. Mă-sa femeii își făcea programare ca la dentist, o dată la 3-6 luni când venea din alt Land să “stea cu nepoții”. Stea e în ghilimele pentru că eu aveam grijü de copii câte 6-8 ore zilnic, apoi venea Sabine de la rezolvat problemele curente si gătea. Făcea mâncare pentru ea, pentru mă-sa,pentru copii, pentru soț. Mama mare era efectiv epuizată după atâtea cafele cu prietenuca ei de vizavi. Nu, nu le bea acasă, copiii erau gălăgioși! Le bea la terasa din colț, acolo unde un capucino cu scorțișoară costa 3 euro. Buni pleca după 3 zile. Atunci îi îmbrățișa pe toți și-i pupa de parcă erau la Surprize Surprize. Sabine cădea lată după ce venea taxiul maică-sii. Soțu apărea în sfârșit acasă.)

Despre aceste femei (bineînțeles că mai sunt și de-altele da mi-au părut minoritate): nu e vorba că au bani și job și de aceea ele nu par a depinde atât de mult de un bărbat. Care poate nu le vrea sau le vrea condiționat sau le tratează prost!
Este vorba de Mentalitate!
Cu sau fără mulți bani, nemțoaica tradițională dacă pot spune așa, se zbate să se descurce, apelează la asociații dacă trebuie, sună, se interesează, intreprinde lucruri. Ea știe că viața nu i se oprește la 30-40 dacă n-are un bărbat lângă ea. Ea știe c-are dreptul și poate, fără a fi considerată o pretențioasă și-o flușturatică, să găsească perechea la orice vârstă! Cu sau fără copii, cu handicap sau fără, cu proprietăți sau în chirie, grasă, slabă, cu studii superioare sau nu. Am impresia că o femeie care știe ce vrea de la viața asta nu va ieși în stradă să ceară egalitate, ea se consideră deja egală chiar dacă salariul ei e mai mic decât al bărbatilor cu care împarte biroul.
O femeie pe care viața a sculptat-o frumos își va lua chirie, va negocia anumite aspecte ale vieții în societate și la locul de muncă dar nu va încheia convenții care-o îngrădesc psihic, care-o reduc la stadiul de născătoare de prunci și master șăf în bucătărie. Decât dacă simte ea că asta o împlinește! (eu n-am întâlnit în 10 ani de nemțălit dar oamenii se cam aseamănă peste tot, ei și condițiile lor sociale.)

Aaaa, sigur că există femeile care au renunțat la job ca să stea cu copiii și El aduce bani în casă dar acelea au bonă dragilor, Sabine asta a mea era tare de treabă, nici că-i păsa c-ajunge acela acasă o dată la 3 zile și-atunci se uită la mine ca la cireașa de sub tort și la ea ca la platoul gol, fără măcar să se ascundă! Sabine avea și grădinar -e drept, sexy ca un par dar am auzit că l-a înlocuit. Gătea dar angajase la negru o vietnameză care venea de 3 ori pe săptămână și-i curăța casa de parcă așteptam Crăciunul. Când Sabine gătea, cânta Nena pe fundal și eu o adormeam pe mezină, mai mare dragu cu-atâta stres. Vasele se spălau în mașină, profesorul de tenis o suna rar iar amantu lăsa mesaje numai când se știa dinainte ora la care intră în operații bărbat-su. Eh, vi se pare o poveste? Nu e. Era viața ei și chiar n-aș fi avut ce să-i reproșez, își iubea copiii ca pe ochii din cap iar asta mică a trecut de la țâță direct la poantele de balet. Sabine era frumoasă și sexy, părea plăpândă, neajutorată chiar, soțul ei semăna cu Putin -înainte de-ai fi apărut pozele în care trage de fiare.

O femeie puternică nu s-a născut așa și nu a devenit doar pentru că are bani.
Eventual pentru c-a învățat cum să-i facă chiar dacă-s puțini, o ajută să meargă mai departe prin fiecare zi din viață. ( voi, tinerele inimioare goale din Dubai, sper că nu mă citiți de pe platforme că nu despre voi vorbesc. Platformele sunt alea de sub calapod, da.) A trecut și prin supliciul nașterii unei mari iubiri, a acceptat și necrologul ei. Știe că dacă nu-i împăcată în interior nu se poate dedica creșterii unui copil. Când trebuie să te îngrijorezi pentru locul de muncă, să-ți faci un cât de cât plan financiar, să planifici următoarele luni de când se va naște copilul, numai de sindroame Stockholm n-ai nevoie.

În urmă cu 7-10 ani nu știam teoria darmite practica. Dacă mergeam să izbesc un ou de fundu tigăii, Omul mă bătea frumos pe omoplați (că ședeam cocoșată) și-mi gângurea: vai, halawa sufletului meu, dar de ce să-ți cojești mânușițele, du-te tu sus și citește că-ți prepar io o papară de stă mâțu-n dungă.

Zâmbeam ca proasta și-mi așteptam papara, uitam că noi n-avem mâț, că eu nu știu cum arată un ou pe dinăuntru. Mai degrabă-mi aminteam de testiculul în secțiune longitudinală, de la orele de anatomie.

Când am vrut să-mi fac internet banking, să plătesc și eu o factură și-un silicon, m-a apostrofat: vai, Pamela Anderson e orătanie pe langă ce văd eu când mă uit la tine, platitudinea câmpiilor de stepă, gazelă fermecătoare, cum să plătești tu facturi, dragă?
… păi… din contractele mele, știi…
… lasă, ghiocel literat, du-te și scrie pe blog, du-te și reînnoiește-ți tu garderoba de la Oliver s că sunt reduceri în Vaals și mergem toți.

În sfârșit. Pentru că un miel e bun, frumos și blând, toate au fost minunate până la stadiul de oaie. Unei oi îi poți lua lâna, laptele, mieii. O ții în țarc. Te porți ca un cioban plătit, nu ca eroul din miorița și ea nici nu va ști.

Cu o capră sălbatică, toate astea nu mai merg.

Și de aceea insist că e o problemă de mentalitate și că odată ce ți-ai dat seama că nu mai ai un călăuzitor sau un prieten sau un partener, nu trebuie să mai aștepți deloc, dar deloc să scoți ceva BUN dintr-un rău global.

Să schimbi direcția.
Da, sunt grele după-amiezile în care nu te mai întreabă nimeni dacă vrei cafea dar te duci și-ți faci!
E greu când ai 3 facturi și știi că tot salariul se duce pe ele, dar le plătești. Și apoi, eu n-am stat nici 24 de ore în nuștiuce lipsuri. Alaltăieri, după ce am plătit estimarea la gaz, s-a înființat prietenul meu cel mai bun. Ne vedem rar că n-are timp, dar a fugit să-mi lase bani pentru întreținere.

Iar? întreb eu…
Lasă, tu, că ăștia chiar de la Dumnezeu au venit, acu tu știi că eu nu-s prea credincios (!!!) dar așa m-am gândit, c-au fost ca un miracol, nu erau prevăzuți s-apară. Da știu cum Crezi tu. Așa că am simțit că banii ăștia-s pentru tine.
Și cei de luna trecută?
Exact. Și ăia. Nu trebuia să primesc bani. Da am primit. Deci sunt tot pentru tine. De la Mnezo.

Are cel mai blând glas. Fără inflexiuni. Zambește dulce și mă strânge în brațe.

Eu mă smiorcăi.

Haide, măi, că nu pot să te văd așa. E soare, mergem la plimbare. Cum a fost la serviciu?
Bine. E foarte bine. Îmi plătesc chiria. Jumate plătește încă prietena mea. Dar de luna viitore, îi pot da înapoi. Îmi înșir și eu dinții. Măcar de servicii stomatologice n-am nevoie acum.
Stai că vin, să-mi iau cărbunele, sunt tot balonată. Auzi, pe-ăsta scrie că absoarbe gazele. Unde să le absoarbă și cum, medical vorbind?

Vezi ce bine e că locuiești singură? Și ne apucă râsul pe amândoi.
Într-adevăr, o minune cărbunele ăsta. Te ajută să te familierizezi cu tine însuți.