Lumea lui Hapi

  • Ce alegi după…..

    …Nu era de vină c-a ales doi alcoolici si doi domni care stiau sigur: „cartea de munca” e ceva care se gaseste în reteaua Diverta. Dupa ce nu si-a mai permis sedintele la psihiatru, s-a măritat din nou. De data asta eram 100% de acord că ceva trebuia sa faca dupa ce ultimul însurat s-a spânzurat de calorifer cu ciorapii ei… Astazi mă gasiti pe Ralix.

  • Momentele speciale din 2013

    A fost multă tristete.Invizibilă dar poate îmi era prescrisa si-am luat eu reteta mai tarziu.  A fost familia pe care a trebuit s-o neglijez de multe ori. In momentele speciale din 2013 îi imortalizez pe putinii mei prieteni , pe cea mai buna prietena a mea- pe cei care stiu că Hapi e doar un personaj si ca viata e o piață pe care ne platim polițe, inventam iubiri, alergam…

  • Presa. Ne-am cunoscut? Niciodata cu adevarat

    Ca aproape orice absolventă de liceu- tânără, sensibila si credulă, dotată cu una bucata iubit care tăia în carne vie si nu lucra la abator, mi-am dorit sa devin medic. Numai că eram lenesă ca o ceapă verde , si în stratul meu era cald, frumos , nu se foloseau pesticide, asadar nu trebuia sa dau examen din bio-chimie. Una bucată iubit , m-a însoțit la Babes Bolyai dupa ce-am…

  • Esti la pamant?Nu intra sub el, iesi!

    Dintr-o mie de motive, in ultimele luni , pe blogurile frecventate am regasit tristetea, amaraciunea si chiar inceputul unor depresii- toate ascunse in gluga catorva cuvinte. Din cateva motive, ati putut regasi si la mine cateva semnale gen: „hei, nu mi-e bine, nu conteaza de ce , oricum nu-ti pot spune dar somehow sunt pe aceeasi sfoara pe care mergi tu. Numai motivul e diferit”. O postare motivationala scrisa de…

  • 2013 in oglinda

    Este anul care-a sculptat-o pe cea din spatele personajului Hapi, la propriu si la figurat. Este anul in care am fost nevoita sa ma indepartez de amici fara explicatii. A fost perioada in care am pierdut, sigura fiind c-o sa castig. M-au parasit la randul lor persoane la care-am tinut. Au ramas langa mine cei putini care ma iubesc/indragesc aproape neconditionat. M-au sprijinit cei de la care m-am asteptat sa-mi…

  • Ma foloseste, ne folosim sau ne suntem de folos?

    Mihaela m-a sunat prea devreme ca sa ma cheme undeva,prea tarziu ca sa îmi spună ca vine in vizita si prea grabita ca sa apuc eu sa-i povestesc cat de beat era taica-su la 10 dimineata în carciuma de langa bloc. „Stii fusta aia a ta neagra lunga, cu boabe? Mi-o poti da diseara?Cand sa trec?” „Aaaaa………” (aveam 18 ani, fusta era din matase , mi-o adusese matusa de la…

  • Iubesc animalele. Vaaaai si de ce nu-ti cumperi?

    Intotdeauna mi-au placut lighioanele care nu zbârnăie. Pisicute, porcuti de Guineea care guita, hamsteri care nu zic nimic. Cainii sunt de departe-preferatii mei. Ok, recunosc ca m-am saturat de cei 3 papagali ai vecinului ca de Scrisoarea a treia in gimnaziu , cand credeam ca mai urmeaza cam 154 de scrisori ca-n psaltire. Papagalii- fiecare cu locuinta personala pe balconul lipit de-al meu făceau o harabura de-ti tremura maioul în…

  • Halloweenu si alte (i)luminații

    Inainte sa aflu semnificatia cuvantului Halloween,l-am trait live. In Ardeal,pe-un capăt de toamna, într-un satuc înconjurat de dealuri, buna turna dintr-o canistra doua kile de tuica. Una era pentru ispravnicul cântăret care-o sa ne stoarca lacrimi si una pentru preotul satului care n-avea decat o prună acasa. Iar pe noi ne binecuvantase Natura c-o livada întreaga . Buni mai spărgea cate-un ghiveci asezat accidental pe trepte, se grăbea, era Luminatia…

  • Sa facem o posta. La Bucuresti

    Da nu oriunde. Ci langa Inalta Curte de Casatie si Injustitie. C-aia de-acolo functioneaza numai la lumanare , daca intri cu becul sau cu lanterna „te-au spart“ . Nu asa zic bucurestenii? Ah, nu, nu si astia care stateau la coada cu 12 mandate in mana. Ei sunt mai draguti. Intru la ICC(in)Justitie ca o veritabla provinciala, gata sa m-asez pe banda de scanat, ne verifica gentile ca-n aeroport si-l…

  • Nu stiu sa învat sa pierd

    E drept ca blogul meu nu e un jurnal. Nu scriu exact ce sau cum mi se intampla.Uneori fac literatură. Cateodata imi inchid sufletul pe/aici . Unii cititori nu stiu cand mut piesa a doua, altii stiu. Am mai pierdut un om valoros. N-a murit, n-a disparut, n-a plecat. Nici macar nu l-am pierdut din vina lui ca sa pot sa spun „gata, nu-mi pasă”. E din vina mea. Imi…

  • Ajută-ma sa te înjur

      Zilele trecute zburdam vajnici pe o auto/kind-of/strada de prin Salaj. Eu, el si cel mai bun mecanic -electrician , povesteam de-ale noastre.Cand deodata,în fața noastră, din cărutu pe patru roti care se numea odata dubă-transporter, zboara zeci de pachete de parca venisera americanii ca pe vremea lu Ceausescu. Si n-au zburat ele oriunde ci exact într-o curba dubla,în care nu vedeai ce vine de pe ăl´lalt sens . Un…

  • Comori de la bunica

    Pe cand am ajuns la buni era jale mare. Venea din fundul livezii tragand dupa ea o sapa si-i curgeau lacrimile siroi. Ii murise cainele , ăla de 24 sau 48 de ani care-o astepta la biserica si facea crize de spasmofilie o data pe luna de la atatea sarmale. Batrana îl găsise mort în livada, îl invelise într-o rochie de-a ei si-i rostuise locul de veci sub cires. Dupa…

  • Eu și Statul

    Ca o fiinta în profunzime patriotica , de fiecare data cand aterizez pe teritoriul țării în care m-a adus barza lacrimez discret si spun o rugaciune. De data asta am început mai devreme. Stewarzii au întrerupt orice serviciu la bord, pilotul ne-a anuntat ca-i pare rau dar intram într-o zona cu turbulente serioase care vor dura aproximativ 30 de minute. Ne-am legat toti de scaune si-n timp ce eram trasi…