Ma foloseste, ne folosim sau ne suntem de folos?
Mihaela m-a sunat prea devreme ca sa ma cheme undeva,prea tarziu ca sa îmi spună ca vine in vizita si prea grabita ca sa apuc eu sa-i povestesc cat de beat era taica-su la 10 dimineata în carciuma de langa bloc.
„Stii fusta aia a ta neagra lunga, cu boabe? Mi-o poti da diseara?Cand sa trec?”
„Aaaaa………” (aveam 18 ani, fusta era din matase , mi-o adusese matusa de la turci. Unchiu a vrut s-o lase acolo.Pe matusa. O ceruse un negricios plin de aur. Nu i-a iesit manevra , traiesc nefericiti si pe jumatate dezalcoolizati in frumoasa Romanie. Sunt membrii UE.)
I-am dat fusta Mihaelei. Era prietena mea cea mai jumate nebuna pe-atunci. „Atunci” e momentul in care nu stii cine ti-e cea mai buna prietena, care-o sa te execute prima sau de al cui iubit o sa te indragostesti subit 12 luni.
I-am dat fusta dar dupa 3 zile i-am cerut imprumut meșa de par. O frumusete, păr natural adus de taica-su de prin Spania. Si ea mi-a dat-o scrasnind din dinti, intrasem deja in banca favorurilor ca orice om de pe planeta asta ciudata . Numai ca nu stiam. Si totusi vine ziua în care……
In care o descărcare electrică pe sub sutien , o intrebare oarecare,un salt peste 30 de ani, un rid, o privire „altfel „ si un telefon care nu mai sună, te fac sa te intrebi:oare s-a folosit de mine?
“M-a sarutat pentru ca asa a simtit sau pentru ca i-am facut cadoul ala neasteptat?”
“Iese cu mine pentru ca ii place cum arat, e indragostita sau pentru ca sunt o persoana importanta?”
“Vrea sa ne intalnim pentru ca vrea sa fie cu mine sau vrea ceva de la mine?”
“Imi spune ca-s frumoasa pentru ca asa ma vede sau pentru c-a citit pe blogul lui Otrava?”
“Nu pune dicritice pentru ca-i proastă sau n-are chef?”
Si cand te-ai asezat cu fundul pe întrebarile umede , ti-ai mucegăit încrederea în oameni. Indiferent daca esti barbat sau femeie, pana vei întelege cum functioneaza banca asta a favorurilor , despre care mai vorbea Coelho sau Cheloo, dar nu mai stiu in care episod, bipolar disorder scrie pe tine.
Clipele in care te simti folosit de omul la care tii , le poti compara cu versetele din apocalipsa dupa Ioan. Imediat dupa ce le-ai parcurs sunt greu de uitat, te pun pe ganduri , par o poveste dar n-ai cum sa dovedesti asta .
I-ai promis acum 2 saptamani unui amic ceva anume. Acum te suna sa iesiti la o savarina. „Oare ma cauta pentru ca vrea sa-i duc chestia aia”?
O amica iti spune ca esti frumoasa si ca ii place mult noua ta pelerina, arati ca Marilyn Monroe. „Oare a citit ca e bine sa faci complimente prietenilor sau asa i-a venit”?
CHIAR te doar capul si parca un pic în cotul drept, dar partenerul se uita dragastos la tine si te invita sa vedeti impreuna un film. „Vrea sa ne uitam la film sau de fapt e caracatita sub acoperire si scopul e sexul”?
In sfarsit , cătelul se gudura pe langa tine si te linge pe unghiuțe: „oare face asta pentru ca ma iubeste neconditionat sau ii e foame si vrea sa-i dau mancare”
Un sfat: porniti de la premisa ca intentiile celor apropiati sunt bune. Pentru că si ei gandesc la fel despre unele actiuni pe care le scoateti la bursă. Mai bine sa va înselati de 10 ori decat sa cititi pe forumuri despre psihopatologia morbida pe care-o implica paranoia.
Oare chiar te vrea pentru ceea ce esti sau pentru ceea ce admira altii la tine? Who the hell cares?
Ne folosim reciproc.Mereu, toata viata.
Cu buna credinta si multa dorinta, adesea .
Darwin ne-a terorizat cu o poveste biologică- mor cei slabi, traiesc cei puternici . Tu esti acul-ai nevoie de ață, altfel considera-te inutil!
Esti pomul fara frunze? Adios, nimeni n-o sa-ti faca poze ca sa te pastreze intr-un folder pana la vesnicia acumulatorilor.
Esti iubita frumoasa si sensibila pe care-a parasit-o barbatul perfect si puternic? La mai mare! Ce scria în ADNul vizitatorului? O sa se chinuie altele sa descifreze, plagand in hohote.
Ne folosim. Si nu o facem cu rea intentie. Poate fi plăcut si constructiv. Daca nu e,dă pagina. Dar nu lasa paranoia sa-si instaleze tabara între minte si inimă.
prefer varianta potrivit căreia ne suntem de folos. adică fix în acest moment în care eu iau o pauză cuvintele tale îmi sunt de folos. îmi aduc un zâmbet.
şi mulţumesc. 🙂 paranoia drobului de sare nu e pentru mine.
Nu e vorba de paranoia. Ci de ceea ce simtim fiecare la un moment dat
Uffffff, Hapi. Cred ca toti la un moment dat ne-am simtit folositi. Si eu am momente cand ma intreb: “ce naiba vrea asta de la mine cand imi zice ca sunt frumoasa si ca mi se pare mie ca sunt durdulie?” .
Esti durdulie dar asta nu inseamna ca nu esti frumoasa 🙂
In plus, esti o luptatoare. Pe mai multe fronturi
Matza doarme pe mine, oare intentiile ei sunt curate?
Si eu sunt de acord ca ne folosim unii de altii. Totusi, ca schimbul sa fie corect, trebuie sa fie echivalent 🙂
Da. Cat de cat balansat…
inainte sa ti citesc concluziile ma buluceam sa zic si eu la fel: ne folosim reciproc. avem nevoie de iubire si iubim. si la fel e cu toate. daca gandim invers e cum zici tu: dam in paranoia. si nu vrem :).
Nu vrem, dar intrebarile raman si trebuie sa intelegem ca chiar exista banca favorurilor
Hapi, nu stiu daca neaparat ne folosim unii de altii, nu stiu daca acesta este cuvantul.
uite, tu esti un om bun, pe mine una m-ai ajutat intr-o chestie unde nimeni nu ma putea ajuta. Si ai facut-o fara ca eu sa ofer ceva. Ai facut pentru ca ai vrut si ai putut.Daca la randul tau mi-ai cere ceva si eu nu te-as putea ,,ajuta”…te poti gandi ca ,,te-am folosit”.Dar la fel, te poti gandi ca poate nu am cum….Nu stiu sa explic…
Eu sunt la fel, un om bun, daca pot, dau si bucata de paine pe care o am, dar doar daca o am. Daca nu…nu ajut. Si nu astept ca respectivul sa imi ofere ceva la schimb, doar pentru ca eu i-am intins un codru de paine. Dar, astept in schimb sa il vad ca e multumit.
E mult de scris…
Un alt exemplu este prietena mea din Austria- fosta mea prietena, care m-a ajutat foarte mult acolo…chiar mult. Dar in schimb a inceput sa aiba pretentii ca daca m-a ajutat, sa fac si sa traiesc dupa cum imi spune ea….ca e bine. In momentul in care am constientizat ca imi fac rau si am refuzat si i-am spus…mi-a strigat ca am folosit-o si a renuntat la prietenia noastra, pe motiv ca ,, suntem doua persoane cu valori in viata total diferite, care gandesc diferit”. Ups! Si-a dat seama asta dupa 32 de ani de prietenie…..
Prietena ta din Austria seamana mult cu o “amica” ce ma iubea tare mult. Nu as fi zis ca se foloseste de mine pana ce nu mi-a lasat un comentariu rautacios, jenant, penibil…..cu IPul de la ea de acasa
🙂
Si ne si place sa cautam acul in carul cu fan.Tragem foloase din orice…probabil asa trebuie sa fim…ne si lasam folositi…
Dar ia sa fim noi niste rai,acrituri,haini…sigur n.are nimeni nevoie de asa ceva…deci sa folosim ce.i bun si sa ne fie de bine !
perfect de acord. sincer nu prea avem încotro. dar asta inseamna sa nu traiesti singur in padure :). nu?
Ai inteles exact unde am “batut” 🙂
Sentimentul e aiurea. Să descoperi că ai fost folosit, că te-a dus cu vorba pentru a obţine ceva pe care poate că l-ai fi dat şi fără asta, dacă ţi se cerea. E urât, am păţit-o de mai multe ori pentru că nu pot să nu fiu puţin credul, puţin naiv (dar de fapt am pretenţia că am acordat încrederea pe care am crezut-o de cuvinţă).
Părerea mea e că fiecare va primi exact ceea ce merită, aşa după cum îi este sufletul. Iar omul bun nu va avea decât de câştigat.
Stii ca ceea ce-ai spus la final necesita de obicei mult timp, nu-i asa?
Altfel am trai toti ca-n Prison Break 🙂
Sa stii ca te consider o persoana tare inteleapta.
Multumesc. Doar scriu ce mi-a dat viata sau ce m-a lasat sa vad si sa experimentez.
În teorie totul pare complicat și aproape fără de ieșire. În viața de zi cu zi lucrurile sunt mai simple. Dai și primești, întreaga noastră existență pare un troc. Depinde doar din ce sistem de referință privești, care este conjunctura și uneori în ce toane ești.
Si de toane depinde , right. Multe din asazisele frici sunt neintemeiate
Mă tot la folosită (cu bună-ştiinţă). Am momente când mă enervez şi mă burzuluiesc la ei, după care îmi dau seama că am şi eu nevoie să fiu folosită, tot aşa cum au ei nevoie de mine. Mneah! Life…
Toti ne lasam si suntem folositi.
Nu neaparat in sensul rau si nu cu intentii rele!
Eu am mers intotdeauna pe ideea ca, daca eu sunt OK cu cineva, acel cineva va fi si el OK cu mine. Concluzia?… Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita. In Romanica zilelor noastre, atitudinea mea poate fi considerata cel mult naiva.
In alta ordine de idei, am o neclaritate: de ce si-ar baga o femeie sutienul in priza? 😀
Ca sa i se intareasca sfarcurile?
Zi-mi si mie raspunsul cand afli
Mă foloseşte, te folosesc, mă las folosit, ne folosim şi ne suntem de folos pe rând şi, totuşi, în acelaşi timp.
Până şi iubirea e un act de a folosi pe cineva, îţi foloseşti iubitul ca să îţi fie ţie bine şi te laşi folosită de el ca să îi fie şi lui bine….deci ne folosim reciproc şi, într-un final, ne suntem (sau nu?) de folos.
Da. Pana si iubirea e…posesie, strings attach, fa-o pentru mine , o fac pentru tine = te iubesc
Suna urat “ne folosim unii de altii” asa ca mai bine zic “ne ajutam reciproc”. E inevitabil pana la urma.
Nasol e cand te trezesti ca remarca cineva “dar nu vezi ca se foloseste de tine? Te ia de proasta” :)). Nu mi s-a intamplat dar am fost martora la ceva de genul.
Ne folosim.Pe bune. Fara sa stim si fara sa vrem
Am fi terminati daca nu ne-am “uza” unul pe altul
Sigur ca ne folosim unii pe altii. Eu nu as mai putea fi un soare daca nu as avea cui sa dau lumina si cladura, cei care le primesc nu ar putea trai daca eu nu le-as furniza. Si lantul continua la infinit. Toti suntem soare si planta in acelasi timp depinde numai punctul de reper ( io am zis ca am ramas traumatizata de la stiintele exacte :P)
Ce sa mai zic? Rezonanta
Am venit de la munca,rupta de oboseala,salariu ciuciu,ca e vineri 13 si patronatu’functioneaza dupa Urania si da,imi esti de folos ca te citesc si mi-e bine.Si daca vreodata te vei simti folosita si-ti inchizi blogu’…am sfredelit-o.
Da,uneori ne lasam folositi cu buna stiinta,dar asta poate din dorinta de a deveni mai buni,daca ne dezumanizam nu ne mai salveaza nici cel mai bun psihiatru!
La dezumanizare ar trebui sa nu ajungem dar …suntem inconjurati si de jumate oameni jumate bestii
🙂 Cred ca ne suntem de folos exact asa, in formula in care ne avem si existam la “banca favorurilor” cand debitori, cand creditori. Avem toti de invatat in viata asta si de crescut, indiferent ca suntem frunze, flori, fete sau baieti…sau filme :)) (era un joc al copilariei “vintage”)…
Important e da, sa vezi ca ai o lectie de invatat, sa-ti accepti lacrimile pierderii – oricare ar fi aceasta pierdere – ca facand parte din procesul tau evolutiv si sa mergi mai departe incercand sa echilibrezi bilantul “privilegios” 🙂 Toti stim si procesam lucrurile astea, numai ca avem moduri si viteze diferite…
Esti asa de matura Geni…..in gandire. Cred ca de la dans ti se trage 🙂
Tare mult imi place cum scrii, cum prezinti lucrurile. Si da, din pacate ne folosim unii de altii. Unii mai mult, altii mai putin. Am insa prieteni care stiu ca nu ma folosesc pentru nimic, Ca-mi cer din cand in cand, o data la cateva luni bune, un favor, e nimica toata. Mai degraba ne folosim pentru a ne povesti lucruri, pentru a cere un sfat, pentru a scapa de emotiile negative de peste zi.
Dar am si prieteni care ma folosesc. Care ma suna doar pentru a-mi cere ceva. Si imi dau seama ca aceia nu-s prieteni si de aceea mi-am propus ca in 2014 sa renunt complet la ei. Am inceput deja procesul.
Si eu am inceput procesul asta. Am pus mana pe telefon si am mintit constructiv : voi fi plecata 2 luni din tara. Ma adusese oarecum la capatul ….rabdarii si ma persiflape fata fara a-si da seama. Nu-mi era prietena.Kind of amica
da, ne mai folosim unii de altii, dar nu-mi bat capul…nu contabilizez si nu ma supar daca sunt refuzata cu ceva, servesc omul daca pot!
Cam pe-acolo ma invart si eu. Depinde de moment
Intr-un fel sau altul se intampla. Imi mai fac cate un zid, ma ascund dupa, tip, urlu, zbier si apoi imi revin. :))
E rau cand zidul nu exista
si ce daca ma/il foloseste/folosesc? daca traim in armonie, daca reusim sa ne fie bine, daca per toatal suntem prieteni/iubiti/tovarasi, care e problema? exista si varianta cealalta in care alegi sa nu te foloseasca nimeni, dar singuratatea e greu de suportat si chiar e bine sa ai oameni in jurul tau.
Bifez pe prima fraza.Despre aceea vorbeam in toata postarea
Oh, daa! No, dar eu consider ca sunt folosita doar in cazul in care Xulescu ma suna fix si doar cand are o nevoie si se poarta de parca ar fi de datoria mea sa il salvez. In rest, sunt mici servicii pe care ni le facem ca intre prieteni.
Right. Mici servicii
ma simt adesea folosita, dar si daca-s ignorata nu-mi place. cred ca alternanta e cea mai buna 🙂
Daca am stii care-i mijlocul acelei alternante, daca ar constientiza asta mai multi, ne-am intelege mai bine
Ma las folosita daca oamenii respectivi imi sunt macar simpatici. Cand ajut pe cineva o fac daca pot, daca nu, inseamna ca nu a fost posibil.
Nu-mi place sa ma folosesc de oameni si primesc un ajutor sau ceva de genul doar daca sunt cat de cat sigura ca nu e vorba despre un cal troian, ca sa zic asa. Nu-mi place sa ma simt datoare, e o senzatie neplacuta pentru mine.
Ah, nici mie nu imi place sa ma simt datoare 🙂
Stii, recent cineva i-a facut o mare nedreptate uneia dintre cele mai importante persoane din viata mea. Nu stiu care-i capatul pamantului. Dar cat traiesc, incep cu pasi mici sa merg intr-acolo. Ca s-o indrept.
PS: doamna cu palarie, n-aveti timp sa-mi cititi comentariile nu-i asa? In fund sunteti o persoana importanta.
In fond, ma scuzati.
Eu, daca mi se ofera ocazia si am posibilitatea, ajut! Indiferent pe cine si cu ce! Mi-a ramas in cap ideea asta: cel mai mare pacat e sa poti face un bine si sa nu-l faci! Si nu ma simt folosita! Ajutand acea persoana, ma simt bine cu mine insami (ceea ce nu s-ar intampla daca n-as face-o)!
In rest, totul e relativ, e interpretabil! N-ai cum sa “cantaresti” cat valoreaza binele facut de cineva incat sa-l intorci in aceeasi masura si nici invers!
Te pup, Hapi!
Exact Ilda. Niciodata nu vom putea cantari corect un favor,o dezonoare, o rana sentimentala….
Chiar m-am gandit recent la lucrurile astea, cum ca ne folosim unii de altii, uneori chiar fara sa ne dam seama, cred ca asa am fost facuti…