Halloweenu si alte (i)luminații

halloween Inainte sa aflu semnificatia cuvantului Halloween,l-am trait live.

In Ardeal,pe-un capăt de toamna, într-un satuc înconjurat de dealuri, buna turna dintr-o canistra doua kile de tuica. Una era pentru ispravnicul cântăret care-o sa ne stoarca lacrimi si una pentru preotul satului care n-avea decat o prună acasa. Iar pe noi ne binecuvantase Natura c-o livada întreaga .

Buni mai spărgea cate-un ghiveci asezat accidental pe trepte, se grăbea, era Luminatia si trebuia s-ajungem „la timp“ în cimitirul din capatul satului. Daca nu lovea din greseala florile asezate de mama pe scarile din „casa mare“, bunica îi tragea cate un șut bietului pisic care i se încurca repetitiv printre poale si picioare .


Tata era ascuns în beci

Trăgea din damigeană ca sa aiba curaj sa implanteze lumanarile pe mormantul lu bunu, Dumnezeu sa-l ierte . Tata îl iubise pe socru-so ca pe toaca-l crucea , c-amandoi aveau gura sloboda si cand unul spunea că-i vremea de coasă, celalalt dorea musai sa curețe via sau orice altceva.

Actiune mare, cum sa va descriu? Mama strângea laolalta florile , buna spărgea ghivece si-l boscorodea pe tata , pisica zbura si miorlăia din 5 în 5 minute , tata vorbea singur în beci si în sfarsit cățelul care pe-atunci traia relativ linistit- descoperise un dihor în șură si latra de mama focului.
Era Hallloweenu.

Cand fiecare si-a terminat proiectul aflat în lucru, am pornit piosi spre cimitir. Lume multa, si sporovaială despre tipul lumanarilor si directia din care bate vantul. Ne lătrau cainii si cu toate astea nu ne-a mâncat niciunul, bag seama simteau că mergem la locul în care nu se prea intra de bună voie. Peste sat se lăsa un semi întuneric dantelat ca-ntr-o poveste gotica, trantind pe pamant arcuri si bolti de umbră. Siruri nesfârșite de suflete din această si din alte dimensiuni se pregateau pentru aduceri aminte.

morminte evreiesti ierusalim

La cimitir- am lăsat doua lacrimi si trei flori pe mormantul dragii mele strabunici iar tata a plantat un ghiveci cu crizantele mov în dreapta crucii bunicului . Care cred c-ar fi coborat din raiul/iad sa le mute la vecinu, oricum, gandeam eu că numai crizantele mov nu ar lua de la tata. Insă acum, picurat cu ceară, sufletului lui n-avea de ales.

Actiunea ne-a fost întrerupta de momentul în care Bocelli – varianta ardeleneasca-si-a aruncat vesta într-un pom si-a început sa-si strige cantarea atat de sonor încat preotul a facut doi pasi înapoi. Dupa primul refren, pe cand sa ma podideasca plâsul îl văd pe cantaret ca-si arunca si clopul- tot în pom. Nici daca era arcas in timpul liber n-ar fi nimerit mai bine iar pe vremea aia Michael Jackson înca traia. Preotul se descheiase la sutana si-acum isi picura ceara pe pantofi. Femeile din sat erau pioase -ori se pupau între ele ori aprindeau a cinspea oara lumanarile stinse de vant, in rest ramaneau drepte si cu capul în nori. M-a pălit un ras venit de niciunde si ca sa nu -l exteriorizez mi-am muscat cu intensitate limba. Dup-aia am început si eu sa plang de-a binelea.

Totuși, în loc sa ma gandesc la strabunica si la bunu îmi venea în minte la fiecare 2 minute Michael Jackson.
MJ flori

Pe cand intrasem  in transa pomenirilor , nepotica mica de tot, m-a tras de-un deget si a strigat uitandu-se la miile de lumanari care ne înconjurau: „ toti bătranii din sat au murit aici? Vii cu mine sa fac pipi“?

Deci: halloween, luminatie, pomenirea celor care nu mai sunt ori frica de-a ne urma stramosii intr-un loc din care nu s-a întors nimeni niciodata, ca sa ne povesteasca desfasurarea actiunii? Ce sarbatorim? Ce plangem? Ce simtim cand suntem acolo? Chiar ne ducem pentru sufletele lor sau pentru ale noastre? Sau pentru că în dezbinarea aparenta – apartinem de fapt aceluiasi întreg?