Ajută-ma sa te înjur
Zilele trecute zburdam vajnici pe o auto/kind-of/strada de prin Salaj. Eu, el si cel mai bun mecanic -electrician , povesteam de-ale noastre.Cand deodata,în fața noastră, din cărutu pe patru roti care se numea odata dubă-transporter, zboara zeci de pachete de parca venisera americanii ca pe vremea lu Ceausescu.
Si n-au zburat ele oriunde ci exact într-o curba dubla,în care nu vedeai ce vine de pe ăl´lalt sens . Un sofer slabanog si tâmpit cu nr de Bucuresti, opreste sa-si recupereze pachetele. Evident ca zic si eu „halt” si fug cu însotitoru sa-l ajutam repede sa stranga pachetele pana nu i le vântură vreun tir de 40 de tone. Soferul cu pachetele zburatoare nu prididea a vorbi la telefon in timp ce cu o mână îsi aduna sub brat cate un pachet care-i cadea iar pe carosabil.
Isi lasase si usa deschisa larg la dubă, exact în curba pe care existau doua sensuri.
Si cum alergam noi- că deja veneau masini (eu adunam, colegu le facea semne disperate de la distanta celor care apăreau) strigă soferul din specia bovină , fără sa lase telecomunicatia din mână: chi faciți măi? Chi faciti? Ia, plicați.
(la început am crezut ca ne spune c-are sampoane de-alea scumpe de la CHI)
Acu sa nu va imaginati ca eu eram în rochii de pirandă , ba din contra, purtam costum si regulamentar sosetute albastre semnalizatoare la pantofii cu toc mic. Nici din OZN nu coborasem ci dintr-o masina nemteasca.
Da individu a crezut ca vrem sa furam cutiile. I le.am strans toate sub brat si-am lăsat vijelia de masini sa treaca, ne-am prezentat langa el , l-am privit în ochi , i-am trântit cutiile langa dubă. Nici de-al dracu, el nu lăsa telefonul din mână, a îngăimat un multumesc (tot în telefon, da?) de parca îsi pierduse prepuțu unde-a plătit rovinieta.Stiti ce avea in cutii?
La cum a reactionat strigand si gesticulând din mâna liberă, am crezut ca marihuana. Nu domle, ciorapi de-aia ieftini avea – eu si mama înveleam ouale de paste in ei, cu ierburi inainte de fiertura.
Ne-am retras cu silă si ne-am vazut de drum. Da, stiu, hai sa ne gandim ca poate a fost jefuit de 222 de ori pana acum si e traumatizat driveru.Dar nu lasi usa deschisa larg pe o strada intens circulata, nu vorbesti la telefon in continuu in loc sa-ti strangi pachetele din curba periculoasa . Ciorapi ieftini.
Nu erau buni nici sa legi pe cineva de pat.
Altadata pe un santier din oras, ies din delimitarea respectiva si dau de-un mosneag bine îmbracat da cam chior si-i explic ca nu poate sa treaca pe acolo din cauza ca e INCHIS.
Chior nenea da coardele vocale i se întindeau din laringe pana la buric.
Incepe omu sa strige la mine sa-i deschid, sa îl las sa treaca si sa chem pe „sefu”.
Ii explic calma ca nu e niciun sef acolo si ca nu are unde sa treaca pentru ca e un țarc si mai degraba ar evada din Alcatraz decat sa sara gardurile celea. De asemenea îi explic cu sonorul dat la maxim sa fiu sigura ca aude- care-i ruta corecta si ma ofer sa-l însotesc
Nimic. Ridică nenea si bastonu si tășcuța cu merinde spre mine – acompaniindu-si fragila amenintare de cele mai colorate înjuraturi. M-am gandit o secunda sa-l iau cu mine la țară, sa-l predau la buna ca oricum ne-a murit cainele , ea e singură si majoritatea de acolo-s vaduve , omul nu s-ar plictisi, avem si strat cu pătrunjei.
Deja ne-auzeau trecatorii si parea ca eu strig la oropsitul Barba-Alba si bietul de el e in primejdie.
Asa ca l-am lasat în plata Domnului de teama sa nu fie vreun Miyagi din Karate Kid si sa-mi vânture un baston peste urechi.
😀
Exemple grăitoare din fauna locală, deh… 😀
Salaj mai? Umbli prin locurile copilariei si adolescentei si maturitatii mele? Saluti Zalaul, da? 🙂
Da, fusei si ma mai duc probabil, drumul e relativ bun dar ca peste tot…ingust
hahaha, ingust? N-ai fost prin Scotia atunci! :)))
Saluta Zalaul data viitoare, din partea mea. Acolo locuieste mama, in apartamentul jumatatii mele de viata :).
Pfuai! Nu ți se pare că ăștia primesc ajutor în timp ce cei care ar avea nevoie, nu! Pur și simplu așa învârte rotițele Universul, iar eu mă tot întreb ce am de învățat de aici… Că ceva trebuie să am, nu poate fi degeaba. Că veni vorba, deunăzi mă oprește un nene pe stradă. Tot a doua vorbă era: ”Tot tremur”. Și numa` nu ajungea la subiect. Mă grăbeam, așa că-l rog să-mi spună direct ce vrea, că nu pricepeam nimic: tată, azil, drum, pensie, pâine, tremurat. Începeam și să suspectez teatrul ieftin și mi-era c-o să-i întorc spatele. În fine, ajunge și la partea în care-mi cere bani. Eu deschid portmoneul și observ că am 8 lei, o foaie de 5 și trei de 1. Decid repede să-i dau 5 lei și-i surâd spunându-i c-am rămas cu 3. El nu-mi mulțumește, nu, nu, nu! Insistă să-i dau și pe-ăia 3, să ”aibă de-o pâine”. Și-mi vine să-i spun că-mi forțează și mâna și sufletul și nu-i bine, dar nu mai spun nimic, îi dau și-ăia 3 lei, că oricum nu stăteam în ei, ca norocul, și fug către casă, la dragii mei. Cam așa stă treaba cu ajutorul… Mnoh, m-am lungit, scuze!
Eu in locul tau ii luam inapoi si aia 5 lei ( stiu sunt a dracului si nu-mi pare rau nici o secunda)
Tot zilele trecute: m-a oprit un nene murdar , jerpelit cu ochii spalaciti. Am vazut ca nu oprea pe toata lumea.
Mi-a spus asa: “doamna, iertati-ma, eu sunt boschetar, stiti? Mi-.e rusine sa spun da asta sunt. Daca aveti ceva banuti sa-mi dati, dati.mi va rog”
I-am dat. Nu ma interesa pe ce ii cheltuie dar a fost sincer si stiam ca macar o ora din viata i-o fac mai vesela – daca nu-i prea mult spus.
In situatia ta m-as fi simtit oarecum jefuita- aproape legal
Acum 5-6 ani pe cand lucram pe undeva prin Universitate, mergeam cu metroul si era o babuta acolo la universitate careia in fiecare zi ii dadeam 1 ron … de cate ori ma vedea zambea si imi multumea… desi de obicei ignor cersetorii pe ea o aveam cumva la suflet, niciodata nu cerea doar statea acolo si la 7 dimineata si la 5 dupa amiaza cand plecam … desi daca as face socoteala i-am dat destul de multi bani …. 1 an si jumatate 1 ron 5 zile pe sapt si nu exagerez, ma bucur de fiecare banut pe care i l-am dat sper ca a ajutat-o cumva, dar este si singura careia i-am dat din placere pentru atata timp.
Nu stiu daca este aceeasi babuta careia am incercat sa-i ofer un covrig (nu, nu dau bani la cersetori) si a inceput sa tipe la mine ca ea vrea bani, nu mancare. De atunci m-am lecuit, nu mai dau nimic nimanui.
Alina nu cred ca e ea, eu ii mai dadeam si covrigi si intotdeauna multumea si incepea sa manance din el. Ea chiar avea nevoie si niciodata nu cerea nimic, doar statea acolo.
vorba ceea: “nici o facere de bine nu ramane nepedepsita” . cam asa si cu pataniile tale si ale Irealei. ca sa numai zic si de ale mele sau ale altora. dar de invatat mine nu cred ca ne invatam. uneori probabil ca indiferenta e cea mai buna solutie. dar oare e?
Nu e. Numai ca noi am vrea rezultate sclipitoare si le primim pe cele fade = dezamagiti
Da, indiferenta pare sa fie solutia.
Nu stiu cum se face, dar eu mi-am luat-o peste ochi exct de la oamenii pe care i-am ajutat cel mai mult, asa ca m-am lasat de sportul asta. Ajut lumea in felul meu, discret, daca se poate fara sa stie. O fac pentru sufletul meu, nu pentru ei.
Eu fac gesturi ca cele de mai sus fara sa gandesc. Nu-s singurele momente in care nu gandesc :))
Am avut o experienta interesanta de genul ajutatului, nu din cauza mea, eu cand am dispozitie de impartit cu altii am tinte bine stabilite. Mergeam spre casa cu o prietena si ne tine calea o batranica, imbracata frumos, cu figura senina genial distribuita in rol, flutura in mana niste retete medicale si se plangea ca ii lipsesc fix 5 lei sa cumpere medicamentele, prietena mea se apucase sa se caute de bani, eu am luat retetele decisa sa o platesc integral oricat o fi fost, eram in fata unei farmacii. Mare minune ca nu mi-am luat bataie parca turbase baba si avea si motive ca reteta avea cam vreun an de la data eliberarii, mi le-a smuls din mana, m-a cadorisit cu ceva blesteme si dusa a fost. Am mai pus 5 lei la aia scosi de prietena mea si ne-am tratat cu cate o ciocolata calda pe care altfel nu am fi baut-o in ideea ca de ce sa mai aruncan banii si pe aia. Eu am trecut-o al fapte bune 😛
:))) ai vrut sa-i cumperi medicamente pentru boli de care nu mai suferea asadar
Mda…mereu ramân cu un gust amar după povestite astea…unele persoane ori se cred indreptatite sa le scoată mereu cineva din impas si sa nu învețe nimic din asta,ori nu le prea mai pasa de cum ar trebui sa se comporte…
Da. In ideea in care majoritatea oamenilor normali ar ajuta si ei la randul lor dupa ce au fost ajutati
Numai de tembeli ai parte :))
Nu . Ei sunt exceptiile care -mi amintesc ca sunt inconjurata de oameni frumosi
unii nu cred si pace ca exista persoane amabile care vor sa te ajute…asta inseamna ca ei insisi nu sunt astfel de persoane
Subscriu
*bine faci , bine gasesti * spune un proverb romanesc, altul zice insa : * facerea de bine, … de mama*.
acu, dupa caz 🙂 🙂 🙂
“Facerea de bine, …. de mama” zice o vorba din batrani. Nu ma apuc de povestit ca nu ma mai opresc.
Prefer sa fiu nesimtita si sa nu ajut. De multe ori am patit ca tine si am considerat ca fac un bine. Nici macar un multumesc nu am primit …
Cel mai recent exemplu … o clienta si-a uitat geanta pe aerul conditionat din afara cladirii (putea s-o ia oricine!!!), eu si o colega am iesit la cafea afara. Am gasit geanta (una jerpelita) si am luat-o inauntru, poate vine cineva s-o caute. Ne-am gandit sa vedem a cui este si am avut un soc: in geanta era un teanc de euro (erau cateva mii, nu exagerez!!!). Logic ca am bagat si buletin si totul la loc, nu am mai incercat sa dam de femeie, sa nu zica ca i-am umblat in geanta. A venit dupa vreo 10 min sa ne intrebe daca nu a uitat-o la noi si nici multumesc nu a zis! Daca erau altii in locul nostru, ii mai dadeau geanta? Nu avea martori, nimic …
Oricum, gestul vostru a extraordinar
Ciorapii ieftini sunt foarte preţioşi pentru hoţi, şi-i trag pe faţă când pornesc la lucru. Şi bietul om o fi fost panicat să nu-i furaţi că se ştie că interlopii fac urât când rămân fără marfa necesară.
=)) Rolling. Right
Gradina e maaare, Hapi!
N-ai ce-i face, am deveni toti blazati si haini daca am merge pe principiul: “La ce bun sa-l ajut pe-ala…?!”…Stiu ca ai proceda in acelasi fel si-a doua oara!
Ilda
Lavender Thoughts
Da, as proceda la fel. Pentru ca unii chiar au nevoie de ajutor
as povesti si eu una buna…acum cateva ani era o casa aproape de mine cu o babuta murdara, neingrijita si nemancata careia ii duceam tot timpul cate ceva, dupa ce a murit am aflat ca era mama unui fost primar al orasului 🙁
Dar poate ca fiul ei o neglija. Sa nu-ti para rau!
wow, Coco, daca propria lui mama era neingrijita si ca vai de ea, imi imaginez cum arata orasul cu un asemenea primar la carma!…. 🙂
important e gestul tau de a ajuta, nu modul in care a reactionat soferul. era intr-o vreme un copilas, imi aducea niste flori pricajite din piata, eu nu le luam, dar ii dadeam cate un banut. la un moment dat a disparut si a reaparut de vreo 2saptamani iar, mare, oarecum timid. nu mi-a cerut nimic, avea cate o floare. i-am dat iar bani…
Asa e, important e gestul meu dar o astfel de intamplare iti lasa un gust amar oricat de zen ai fi.
In timp ce un multumesc si o strangere de mana sunt un buchetele de bucurie
avea ceva lipsuri pe la tărtăcuţă nenea cirăpelu’.
Poate ca mai avea si altceva in duba aia, nu numai ciorapi
Bani nu ofer, nu (mai) imi place nici macar sa imprumut rudele care se avanta in cheltuieli/mofturi pe baza “las ca da asta si asa e strangator”. Nu avem de unde sti pentru cine se merita si care nu, incercam asa cum ai facut si tu, dar cand stim.. In weekend am plans “ca proasta” pentru ca oamenii nu se invata minte si te pune in ipostaza neplacuta de a-i refuza.
Eu ofer bani daca am – mai ales celor apropiati.
Pentru ca am fost in situatia in care am avut nevoie de bani si eu la randul meu si m-am imprumutat
Desigur e ok cand ii vezi inapoi, ca se tine de cuvant si mai intai isi inapoiaza datoriile si nu merg pe ideea “lasa ca ala are bani” sa mai astepte.
Mi-am amintit de vorba aia inteleapta: “Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti.”
Oameni si oameni… de nu stii ce sa mai crezi si de-ti vine sa nu mai ajuti pe nimeni ca sa nu mai ai parte de reactii tampite.