Cartierul Habous- castraveti si femeie la volan
Pe cand eram pe bulevard asteptand un taxi catre faimosul cartier Habous despre care citisem tot la Aliceee, a dat Allah o ploaie care m-a udat si-n buzunare. Dar cu elanul de rigoare am oprit o masina si-am ajuns la locul cu pricina.
Un bazar frumos si cochet cu de toate, porti de piatra sculptate , moschei si multa verdeata. Am conchis repede ca ma aflam la locul potrivit si ne-am ratacit pe-acolo pentru mici tocmeli. Mi-am luat un voal frumos pentru par , cu banuti pe frunte si dupa discutii de 15 minute m-a luat foamea si-am mers sa cautam un local cu harira (ciorba marocana)
Am oprit sa cumparam curmale de la o taraba. Mica vrajitoare trecuta de 80 dar cu mintea sprintena si mainile tatuate, a incasat initial pretul pe un kil, desi cumparsem doar jumate.
Pe cand sa remediem problema, apare o soferitza care vrea musai sa treaca pe-acolo da nu incape de „magazinul” portabil al batranei. Si incepe circul.
Clanxoneaza nebuna , trage de haturi,de frane si-si pune mainile in cap de 10 ori. Lumea se opreste sa ia apararea batranei- ca pe acolo n-are unde intra cu masina, sa inconjoare nitel. Ea nu si nu. Se da jos si incepe sa-i impinga carutul asteia dar tot nu are suficient loc.Batrana o trimite la dracu si ii urca toti djinii in cap, soferitza gesticuleza implacabila. Ma gandeam ca incep sa se traga de naframa una p-alta, se induioseaza trecatorii si fiecare impinge cate putin carutul pana trece victorioasa motorizata doamna.
Si viata-si reia ritmul
Aveam un jerseu portocaliu de lana cam lung si labartat si vroiam sa-l dau cadou unei femei sarace. Vad o batrana cu-n sac in spate- sac ce parea c-o darama in orice moment. I-am dar jerseul si m-am trezit cu ditamai sacul in brate, cat sa-si aranjeze plasele ce le mai avea la toarta. Nu stiu cum a razbit pana acasa asa incarcata
Lihnita de foame ajung in piata de masline. Intram „numai cat sa fac poze” si al meu incepe sa targuiasca argan alimentar si masline in timp ce un domn ma invita sa degust din toate .Sute de kile de masline de toate formele si culorile.
Vreo 3 marocani se cearta cu un vanzator pentru un pret umflat si o pereche asteapta sa li se umple pungile cu ardei iuti . Numai bine, ca-n forfota de acolo eu ochesc un butoi cu castraveciori murati,ma lipesc de el si incep sa mananc .Cu spor . 10 minute a durat pana mi s-au strepezit dintii de la atatia castraveti si-am plecat si de-acolo cu mica diferenta ca nu mai vroiam nicio harira, doar un kil de apa.
Am o intrebare pentru cei care trec, citesc dar nu comenteaza niciodata . Va place jurnalul marocan sau ati prefera sa cititi altceva?
Ma incadrez in categoria simpatizantilor noi ai blog-ului tau. Sunt fascinante povestile tale, toata aceasta “lume colorata” pe care o descrii. Mi-as dori sa am posibilitatea sa vad si eu aceasta lume atat de misterioasa pentru mine…As vrea sa ma lamuresti putin daca poti…Esti romanca casatorita cu un arab, locuiesti in Maroc?
EDIT. (Mihaela a citit ce o interesa )
Ma bucur ca-ti place Mihaela si sper ca dorintele tale sa se implineasca.
Multumesc pentru informatii, sper ca nu am fost indiscreta. Ma bucur ca tii acest jurnal. Imi place mult sa calatoresc si acum pot sa o fac virtual cu ajutorul tau. Mi-ar placea sa scrii si cateva retete culinare din tarile pe care le vizitezi.
Mie imi place … si-mi plac si castravetii muratii pana incepe sa protesteze stomacul – pe mine ma intriga maslnele acelea – asa-s de mari sau vad eu aiurea? Pofta buna spor la hidratare si aventuri frumoase in continuare 🙂
Sunt mari Blue, am ametit cand am vazut atatea
Si puteam gusta din orice 🙂
Eu n-am fost in Maroc, dar am fost in Alger
Nu stiu prea multe despre Algeria….Ti-a placut?
A fost cu multi ani in urma. Amvizitat cele doua zone, zona franceza si zona bastinasa. Mare diferenta. Am vizitat in zona bastinasa si strazi cu “targoveti”, impresionant.
da, da, ne place :d
imi place mult ,te citesc cu placere!
Multumesc
imi place foarte mult acest jurnal 🙂 nu prea stiu ce sa comentez deasta tac 🙂
Merci, Lilly tu comentezi des si iti multumesc ca-ti faci timp sa ma citesti
Io-s veche 😀
Imi place babuta la nebunie, se vede ca e in forma si agila!
Era durere 🙂 🙂
Imi plac toate postarile tale si bineinteles si jurnalul marocan. Asa imi satisfac si eu placerea de a calatori ( virtual de data asta), de a cunoaste noi culturi. Citesc multe bloguri fara sa comentez vreodata, dar cu fraza di finalul postarii tale m-ai provocat. Good work, keep on!
Gabriela, multumesc ca ti-ai facut “curaj” sa-mi raspunzi 🙂 si sunt incantata ca-ti place
Mi-ai adus aminte ca e post si sa-mi fac harira (eu o adaptez si o fac de post).
Dar asta de aici e de post….cred. ca doar nu pun lapte in ea. sau?
am inteles ca se pune unt
imi place! ma eliberez sambata de ale mele si sa te tii comentarii! :))
Ah ce dor mi-ai facut de masline din alea bune!!! 🙂
Mda femeile in Maroc sunt mai rau ca dracu 🙂
Nu incetez sa ma mir de tupeul lor!
Ne place 🙂
Eu unul citesc ca un copil, asa cum citeam candva 1001 de nopti ….
Thank you Mr Bob 🙂
…mai rau decat copiii….mai bun decat 1001 ….10q Hapi! 🙂
Multu, sunt datoare cu o cafea pentru ca-ti faci timp sa treci pe-aici 😉
Delicios! 🙂
Multumesc Suzy 🙂
Io ma simt cu musca pe caciula….dar uneori nu stiu ce sa comentez! Postarile tale sunt ca niste capitole dintr-o carte….citesc ca pe o carte de aventura.Mie una imi place aventura ta marocana….insa chiar nu stiu ce sa comentez? 🙂 Sa te intreb , oare , de ce ai halit atatia castraveti si masline si nu ai incercat sa te limitezi ca sa lasi loc de ciorbita? 😀 Nu te-a durut burta dupa aia? De la tinele de apa ingurgitate , evident… 😀
Unde a disparut comentariul meu? 🙁
Intra la spam cateodata, dar le scot
Mi-au deschis apetitul maslinele alea.Apoi m-am lipit de borcanul cu castraveciori si …restul a venit de la sine :))) Chiar num-adurut deloc burta dupa si nici foame nu mi-a mai fost pana am ajuns acasa
Mie imi place jurnalul tau marocan – e cum spunea cineva mai sus asemeni povestilor din 1001 de nopti 🙂
Iar in general, poti scrie despre orice te taie capul ori iti sufla inspiratia. Imi place nespus combinatia de umor, profunzime si joaca din scrisul tau.Chiar daca nu comentez tot timpul, presupun ca stii ca ma hăhăi adeseori cand te citesc. Si asta e de bine.
🙂
Sunt foarte incantata cand primesc asemenea feedbackuri 🙂
Tie nu ti-a mai venit pofta sa scrii pe blog?
🙂 – asta e ptr chestia cu fidbecu’ 🙂
Iar despre scris, nope, inca nu simt nici o pofta. Dar ma monitorizez cu atentie, cine stie 🙂
Asemănătoare cu o piaţă pe care o stiu…curmalele parcă mai mici un pic…în rest acelaşi decor…
vasele de ceramică sînt pictate manual?
Da, sunt ateliere in care lucreaza la ele
Scrie, Hapi, să nu te opreşti că ies de pe net dacă o faci! 😀
Pe bune, chiar nu ai vreo soră care să scrie la fel ca tine? Mie îmi place tare mult!
Sper să nu înţelegi greşit… Stilul tău nu l-am mai găsit pe nicăieri.
Glumesti, cum sa “inteleg gresit”
Acesta este de departe- cel mai frumos comentariu pe care l-am primit 🙂
Sigur prefer sa citesc in continuare aventurile tale in zone pe care doar in poze le-as vizita. Eu sunt sigura ca sunt foarte multi cei ce te citesc.
Ma uit in poza si tot incerc sa-mi dau seama unde se grabea doamna de la volan, caci eu vad in fata o zona destul de ingusta pentru manevre
20 de minute a insistat si a facut scene, pana a trecut. Chestiunea interesanta e ca acolo , drept in fata se afla un hammam dar nu era loc de parcare si mai departe nu putea trece pentru ca strada era foarte ingusta.
Cred ca a vrut ea neaparat sa parcheze in usa hammamului
Nu mi-as fi imaginat vreodata ca exista o piata doar pentru masline…chiar daca am mai zarit ceva ce seamana cu niste lamai (desi nu-s sigura ca asta sunt) si mai erau si castraveciorii acri 😉
E o curte intreaga pliiiina ochi cu masline
Da, sunt lamai murate
De ceva timp, dimineata, la cafea nu mai citesc ziarele, citesc “povestioarele” scrise de tine.
Ma bucur ca-ti faci timp sa ma citesti. Pup
Imi place jurnalu de Maroc,imi plac toate postarile tale,citesc blogul tau zilnic,aici imi beau kafeaua in fiecare zi,cateodata intru si seara daca sunt prea curioasa daca ai scris ceva nou.
Sarumana 🙂
Daca apesi “follow” o sa-ti apara pe mail un link de fiecare data cand postez
Si eu te citesc cu drag, si imi place jurnalul tau de calatorie. Cum spuneau si altii abia astept dimineata, sa vad ce ti s-a mai intamplat, ce ai mai vazut.
Multumesc Alina
Ce te mai alinţi! 🙂
Ştii foarte bine că jurnalul tău, (ne) PLACE!
Cel puţin eu, citesc cu mare interes tot ce scrii mai ales că, ştiu foarte bine că nu voi ajunge pe acolo, niciodată. Măcar prin ochii tăi să văd şi eu ce şi cum îi p’acoloşa.
Să călătoreşti şi să povesteşti, bine! 🙂
Tiberiu, stiu ca tie-ti place Europa, sunt convinsa ca daca ti-ai dori ai ajunge si aici 😉
Si ai dreptate, ma alint putin, vad multe vizite si eram curioasa ce-mi spun cei mai …tacuti
Pitoresc!
Mi-ar fi placut, insa, mai multe poze din piata de masline…
Da, stiu, tie-ti place mereu ceea ce lipseste dintr-o postare
Intrebarea e doar pentru ne-comentatori? Eu am card de fidelitate, citesc si de doua ori pe zi! Imi place ca ne impartasesti impresiile tale, nu pliante turistice. Eu gust chestiile inedite, mai sentimentale, exact ce postezi tu.Sa vezi ce jurnal o sa scriu cand o saplec in vacanta la Cuca Macaii!
Am uitat ca tu ai card de fidelitate :)))
Unde e cucamacaii? Suna a lan de porumb
Eu am trecut de la cardul de fidelitate la abonament 😀 Primesc mail imediat ce Hapi a lansat articolul pe orbită.
Naiba stie unde e! e pe undeva sigur.Mi-a placut cum suna, exotic, ca o asezare din Maroc.:))
Mie imi place jurnalul tau, e foarte realist si amuzant si cum eu iubesc calatoriile, pentru cateva minute simt ca-s si eu acolo. Nu mai comentez atat de des insa, pentru ca am zile in care n-am timp de citit nimic si cand revin am de recuperat vreo 3 articole.
Si mai e problema ca la multe articole chiar nu stiu ce comentarii sa las, de cate ori poti zice “ce amuzante sunt intamplarile tale, ce fain ca esti in Maroc”. Dar asta nu inseamna ca nu citesc 🙂
Anda, iti multumesc pentru sinceritate
Poate ca ar trebui sa pun unele intrebari la final de articol? Hm, ma mai gandesc .Ma bucur ca-ti faci timp sa treci pe la mine
Fructele alea galbene tot masline sunt?
Lamai murate! Nu am mancat niciodata, nici n-am mai vazut
Si mie-mi place jurnalul tau Marocan 🙂 Atat ca-s lucruri total necunoscute mie si…uneori mi-e si jena sa te intreb ce inseamna anumite cuvinte 🙂 (rusine sa-mi fie :-)) Asta e si motivul pentru ca comentez ceva mai rar 🙂 Insa sunt aici, si te citesc mereu.
Eu as avea si o rugaminte. Sa pui cat mai multe poze 🙂 Ca-i tare…altfel (n-am gasit alt cuvant) pe unde te plimbi tu in perioada asta!
O sa pun poze mai multe cand ma intorc acasa , nu-mi permite netul. Poti sa intrebi orice. Nici eu nu le-.am stiut inainte de-a veni aici
Ce de măslineeeeeeeeee!
Şi eu constat pe blogul meu că numărul celor care comentează la faţa locului sau pe FB este muuuult mai mic decât numărul vizualizărilor.
Apoi eu mai am o categorie specială de cititori – adică soră-mea, care citeşte şi apoi mă sună să comenteze. Degeaba îi spun că ar fi mai rapid şi mai scurt să scrie ceva acolo.
:))) si eu am pe cineva din familie cu care mai comentez pe mail sau la telefon
Ce culori, foarte pitoresti pozele tale! L-am innebunit pe al meu cu articolele tale despre Maroc 🙂
Poate in curand o sa fie si de la noi curse low cost spre Maroc.Ar fi minunat .
Sunt abonata la blogul tau si imi plac mult articolele tale.Insa nu prea vreau sa deranjez cu comentariile.Asa m-am obisnuit..sa ascult si sa tac.O intrebare am totusi.Cum de nu ai mancat pana acum lamai murate?In Egipt se pun lamai la murat si ca sa ma laud putin,abia am primit vreo 5 kile.Sunt innebunita dupa ele!
Cum sa deranjezi?mabucur foarte mult de comentarii, ma motiveaza sa scriu 🙂
Eu n-am mai vazut lamai murate, in Egipt nu-mi amintesc sa fi vazut. Zici ca sunt bune? Si cum le mananci, cu tot cu coaja?
Poate ca numai la tara se pun la murat,la oras s-o fi modernizat cucoanele :D.Se mananca cu tot cu coaja,sunt deosebit de aromate cu gust acru-iute o combinatie cidata ar spune unii…Valeu mi-am facut pofta,ma duc sa bag mana in borcan dupa una.Aaa,se mananca in general cu felul doi,dar si cu supa si orez sau cu muluhiia.
Big hug,sa ai zile frumoase(fara ploi),ca de aventuri nu duci lipsa :).
Sper ca s-a terminat cu ploaia. Nu stiu de ce nu ma prea atrag lamaile :)))
după fiecare propoziție a ta, eu aș avea ceva de zis, de întrebat, de clarificat – în funcție de interesul meu. dar nu ești lângă mine ca să facem discuția, așa că mă mulțumesc și cu ceea ce găsesc aici. să-ți fie de bine intrarea în noua 🙂 și ultima lună a anului 2012. sper să te bucuri de tot ce ai! nu de alta, dar vorba unui proverb – alții s-ar bucura pentru mai puțin decât ai tu!
Stiu, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, chiar ma bucur si-i multumesc Cerului pentru tot ce traiesc acum
nu stiu cum sunt maslinele in maroc, dar pe cele grecesti le iubesc 🙂
Sunt delicioase Mihaela! In Grecia nu am mancat asa multe ca aici
Nu ma mai pot concentra la nimic de cand am vazut piata de masline. Vezi, nu le manca pe toate, ca vin si eu intr-o fuga pana acolo. :))
Imi place jurnalul tau Marocan asa cum imi plac majoritatea articolelor tale 🙂 dar, nu te supara, nu ma bag la comentarii caci sunt satula de discutiile si comentariile zilnice de la servici. Aici ma relaxez E CA UN REMEDIU ANTISTRES!
iti urez o vacanta placuta in continuare si-ti voi citi cu placere jurnalul si in continuare!
Multumesc pentru comentariu Cicris. Dupa cum vezi la mine peblog e o atmosfera linistita, toate parerile incap, toate opiniile au bun simt 🙂
Draghe, mie exact genul asta de jurnal imi place si nici sa nu schimbi stilul. Altfel…nu mai comentez, decat te citesc din umbra. Te pupez. :))
Merci Scorpio 🙂
hihihi, ce tare faza cu mutatul tarabei. Dar si faza in care te-ai trezit cu sacul doamnei, asa iti trebuie daca incerci sa faci fapte bune!
p.s. totusi … cred ca iti dai seama ca vroiam sa vad si o poza cu naframa cu banuti ce ti-ai luat-o. Macar pt culoare. 🙂
😀
mai trec si eu fara sa las vorba, dar citesc cu atentie, se pune? 😀
tu stii ca eu-s fac calatorii si casc ochii la fiecare amanunt, deci te rog sa continui, eu degust jurnalul la mare arta!
Se pune!
Si eu am citit la tine din urma calatoriile din Grecia,toate aventurile, nu stiu dece nu le-am prins “live” . Adica le-am citit dupa ce te-ai intors
pt ca eu nu scriu live…depan dupa ce ma intorc 🙂
O curiozitate:din lipsa de timp (chef) sau o…precautie ? 🙂
am incercat o data cand aveam laptopul cu mine si a iesit o invalmaseala fara cap si coada. noutatile ma zapacesc, sunt ca un burete din care curge informatia, am nevoie de timp si distanta sa decantez. pe de alta parte, n-am stat mai mult de 10zile intr-un loc, sa devin localnica si sa ma invat cu ideea 🙂
ce-ntrebare ! glumești, nu ?
O lume vazuta ‘altfel’ ! O lume plina si implinita de nebunia calatorului impatimit, de umorul sec uneori, de analize la rece a ceea ce se intimpla in acel moment, un ritm alert al unor povestiri bine sustinute si de materialul vizual…o lume a povestilor fantastice coborite direct in plin real. De fapt, chiar asta e realitatea pe care-o traim ca pe-o poveste.
M-ai captivat cu scrisul si cu atmosfera de poveste si, da, poate daca nu era intrebarea finala, n-as fi cutezat sa-mi fac auzit glasul. La mai multe scrieri, Hapi..pentru ca, eu personal, tare as vrea sa le citesc.
Multumesc ca ti-ai facut auzit glasul, imi mangaie urechile:)
Da, e o alta lume si pe cand ma obisnuiesc, trebuie sa o iau din loc. Dar m-as intoarce in Maroc cu drag…a treia oara
Cum sa nu-ti placa?Cum sa nu?N-ai cum!!!:))
🙂 🙂
da, jurnalul chinezesc :))
e belea jurnalul marocan, zau. Cu toate astea cred ca e si meritul locului. nu cred sa gasesti asa multe subiecte daca mergi la… Oslo sa zicem 😀
Si eu asa cred, de-aia n-am de gand sa ma duc la Oslo :)))
Hapi, jurnalul tau marocan este foarte fain. Mie imi place foarte mult. Eu nu las comentarii pentru ca nu prea stiu ce sa zic… Nu am fost never in Maroc si ma bucur ca datorita tie aflu mai multe despre aceasta tara.