Bărbatul și femeia la cumpărături în hipermarket

Rar vezi bărbați mai crispați ca-n hipermarket.

Nu cei singuri, ăia n-au nicio apăsare. Ceapa roșie de pe fițuică poa să fie si verde, fasolea e o leguminoasă uscată și albă (ce importanță are culoarea dacă o dai prin blender, că-i post) plus că ar fi păcat să-ți bați gura indicându-i soțului că tampoanele OB, au picuri pe ele și scrie: super, mini sau normale. Totuși, ca să nu-l pierzi din vedere dacă tot ai tehnologie, fii desteaptă (imperativ afirmativ, nah), sună-l pe video call si condu-l la raftul cu spirulină, că e mai ieftin ca-n farmacie. Și da, știi că te paște menopauza de trei luni dar poate ai vreo boală gravă c-ai sângerat puțin. Fă-l să-i tremure chiloții pân ajunge acasă, dacă nu vrei să oprească și la pariuri sportive.

Bărbații, când intră-n supermarket văd: vânat gata ambalat. Legume fructe puse-n coșulețe. O poveste tembelă, ca Scufița aia care avea o aventură cu vânătorul. Mai observă foarte multe culori de șervețele și hârtie igienică care-s totuna cu prosoapele de bucatarie. Mișună și “femei noi” printre rafturi – că doar nu-i trezesti tu zilnic instinctul de prădător/ Mai e raionul cu auto-moto- undițe, cârlige și noduri.

Ce vedem noi si nu pricep bărbații.

Hipermarketul e ca un muzeu de artă. Imagini dispersate, ancestrale, ascunse-n tot soiul de rafturi, cutii și scânduri, trezesc în noi ritualuri de inițiere, pe care credeam că le-am pierdut de când a apărut internetul. Juma de magazin, cea în care voi vedeti hârtii, prosoape si preșuri, este de fapt baza supraviețuirii într-o familie fericită. 3 zile, pana la urmatoarea sesiune. Degeaba încerci tu să-i rotești căruțul cu 180, agățând copilandrii care strigă (tot ancestral) vreau AIAAAA, femeia trebuie să treacă și pe la îngrijire personală, casa și masa, bricolaj, spraiuri anti furnici și aparate care se introduc în priză.

Tu ai aparat de ras, aparat de tuns, aparat de vorbit cu femeile când nu-i ea acasă, aparat de încărcat opt acumulatori și tot atatea baterii, așa că e inutil să încerci să pricepi de ce-i trebuie ei unul de… băgat în priză. Poate e aroma, mirosul, fiorul, luminițele.

Hipermarketul e aranjat strategic pentru femei.

Păi nu am intrat să luăm doar pui si coriandru și niște banane?

Asta i-a zis un nene cu pulover verde duduii care împingea locomotiva. Dar tonul, tonul trebuia ajustat ca si cum ar fi anuntat-o că întarzie la ședința de masaj. Ea să ajungă, că el n-are voie, că toate masajele pentru bărbați sunt niște panarame. Mă rog, maseuzele.
– Da leușteanu ce are? Du-te tu după coriandru.
– … ce leuștean?
– avem acasă, zicea ea salivând lângă vracurile cu bomboane Bucuria.
– ăăă, e de săptămâna trecută, putrezit acolo-n paharu ăla unde l-ai lăsat tu…

Privirea ei explodează metalic: tu nu puteai să-i schimbi apa si să-l tai mărunt cum te-am rugat alaltăieri?

– Nu mai vreau banane. Ia uite ce fructe noi! Se apropie și citeste: fructu dragonului tasta 246. Se apropie și el si citește prețul pe kil.
– Fructu dracului, Aurora, nu vez cât costă, și știe aia mică de fructu dragonului, hai să luăm bananele.

Aurora ia trei bucăți, bărbatu scoate fum ca dragonu. Dacă mai cumpără și puiu umflat cu vitamine, se răstoarnă căruța.

Ce mai vrei?

Asta e cea mai grea întrebare pe care i-o poți pune femeii într-un magazin cu de toate. Vrea împlinire! Să se simtă prețuită, să știe că-i pasă cuiva de ea mai mult decat de orice pe lumea asta, vrea să stea bot în bot cu iubirea ei, vrea să aibă orgasm o dată la 3 luni, nu de-ăla mimat. Vrea să uite că nu la ea te gandești când pui capul pe pernă și mai vrea să creadă neîndoielnic că ești absolut sigur că ea nu se pupă printre sinapse cu bărbatul ăla frumos care i-a făcut avansuri. Că ancestral femeile-s curve si bărbații vânători. De fapt nici nu prea vrea sex, dar vrea s-o ții mult în brațe și să-i spui că se poate baza pe tine până ne-atacă Iranul.

A, ce vrea din magazin??

Habar nu are, desteptule, vede ea, că de-aia a intrat, de un să știe ce mai vrea dacă nu face cei 5000 de pași? Tu când ești la pescuit, ti-ar plăcea să te întrebe după doi pești ce mai vrei? Sau când studiezi filtrele alea de masină care arată la fel? Atunci taci și mergi.

Hai, alege odată pastele, astea sau astea?

Ce știi tu? În primul rând nu-s paste si dacă familia de doctori, profesori, ingineri (că doar n-o veni aia de portărei, nu-i așa, ce-aveți voi cu ei?) vine la masă ai face bine să cunoști toate pastele și toată peștele după nume… Toată balta, las că mergeți și acolo.

– Astea nu-s bune? Un moșuleț elegant, bine îmbătrânit, adică cu milostenie de la natură, aruncă într-un coș roșu niște paste Băneasa. Uite, scrie că nu se leagă!
– De ce să se lege? Femeia taifun cu păr roșu și pardesiu alb, probabil nevastă-sa, vopsită de parcă ieșise de la Inglot, e cătrănită. Ce să facem cu spaghetele??
– Păi ai zis paste, că ne trebuie paste.
– Da, mă da stai să văd: uite, astea cu spirale, fusli sau pene că alea-s prea lungi, nu facem spaghete la cuptor! Dă-mi să văd ce scrie p-alea verzi de sus – si arată ultimul raft, unde ajunge orice femeie care poate fi motostivuitor…

Pâine nu luăm?
(auch, alti nenorociți, mă gândesc)
Ea: pai nu la paine suntem?
El încercind sa pară întelegator, ba da, ia uite, feliata, semi, hai să mergem.
Ea: pai sunt mai multe sortimente, stai să văd că poate au chifle proaspete cu semințe de chia și atunci luăm una de-asta mică, din secară și vreo 6 chifle…

Sectorul bere.
Adolescenții, fete si băieti cad repede de acord: număr, culoare, bax, bucată.
Maturii: ea: no zi de care vrei
El: pai stai să mă uit un pic că…
Ea. dapoi nu-s toate la fel la gust, la ce să te uiti Doamne??
El: este blondă, fermentată, cu mai multă spumă, roșie sau fără adaos de drojdie, ia uite cu 6%…

Ei i se face greață și virează către standul cu teste barză ca să-l sperie de moarte. Fugind după ea cu berea “toate-s la fel”, îi pică ochii pe testul care depistează ceva boli de-ale Venerei. Vâră una-n locația mică unde stau copii, o s-o strecoare el pe sub peroxidu ei, că și-așa, când ies de-aici uită tot ce-a cumpărat pentru ea, nesuferita și mofturoasa pământului. Se uită la ăilalți bărbați care plutesc ca teleghidați si se gandește: iaca, ce noroc au unii…

Eu am intrat cu o prietenă să cumpăr o mașinuță. Ea dorea  hrană pentru pisici. Am ieșit amandouă după o oră: eu cu masinuta, cu lapte fara lactoza, cu doua pungi de quinoa si trei de hrișcă prajită, că la noi nu găseste. Ea a luat un ruj de la L oreal și și-a amintit că nu mai avea fixativ dar că pisica mai avea mâncare si trece ea maine…

În drum spre casă, tot prin mall. Sunt, de ceva vreme, într-o fază contemplativă în care încerc să îndrăgesc fiecare om pentru ceea ce este, acolo, undeva, ceva bun în el, să iert pricepând că suntem verigi în același lanț și că prezen…o adolescentă obraznică, pe tocuri, fix cum eram eu la 20, se uită insistent și lemnos la mine:
– sunt mai tanara si am haine mai faine!

Filmul motivațional trece repede. Mă uit și eu, galeș:

– mă culc cu tac-to.

Să mor dacă n-am crezut pentru o clipă că fiecare-am priceput mesajul telepatic. People are People. Și de-asta văd în mine că nu altul trebuie să se schimbe. Nu îl plac? Plec. Nu mă placi? Du-te.

Și nu mai vreau să merg niciodată cu un bărbat în hipermarket si să mă înfoi că el a pus în coș paste Băneasa ori paine albă. Nici n-o să-l întreb de ce stă 15 minute să se uite la 5 beri. Și în plus, să știți că mirosul de la moto-velociraptori ce mai sunt pe-acolo e chiar… îmbătător. Te simți ca un aurolac când ieși. Auro: aură,  lac: de-ăla cu care te dai pe unghii si miroase tare.

 

Spor la cumpărături!