Nu ies în fiecare zi (singură o oră la plimbare) dar alaltăieri am ieșit. Pe lângă tribunal, că tot am io abonament la instituțiile astea, văd o doamnă, un personaj de contrast printre lumea grăbită. Avea un bebe într-un marsupiu ce-mi părea lejer și gri și numa potrivit pentru al meu. Picioarele-i erau afară (și ale ei), bebele era adormit leșinat sau mort, cu toate astea nu m-am putut abține…
O adevărată conspirație în poveștile cu bebeluși. Că ce drăguți și inocenți sunt ei, cum te topești când îi privești, cum gânguresc, ce bucurie să sugă o bucată de sân acolo, ce mare fericire când îi aduci pe lume și vezi atâta frumusețe. M-am gândit că odată și-odată trebuie să spună cineva Adevărul. Bebelușii sunt niște creaturi aparent calme care se trag de fapt din specii dispărute de dinozauri. Imaginează-ți…
Singură cu bebe S-a auzit un hârăit. Așa făcusem eu anul trecut când am avut amigdalită pultacee și mi-a apăsat medicul amigdalele cu lingura aia. Căpșunel adoptase poziția de broscoi, așa face când are colici, când n-are nimic, când nu râgâie, după ce râgâie, când îl doare ceva și când nu-l doare nimic, de fapt în opinia mea, un bebeluș e absolut imprevizibil fără nicio explicație clară. Mirosea a iepure…
