Puzzle de 1000 de piese – jocul prin care mă relaxez total

Bine, dincolo de titlu, hai să-i spunem o mică obsesie care m-a prins. Și pe mama la fel. În urmă cu 6 luni aș fi jurat că eu n-aș sta să caut 80 de bucățele mici care parcă arată identic, să le sortez, rotesc, darmite să fac o pasiune și-o delectare din puzzle.

Știți cum te simți când ai multe de rezolvat și mai ales când nu găsești soluții sau vii obosit de la serviciu si nu poți să te joci imediat cu copilul? Ei bine, 30 de minute de puzzle, mie-mi rezolvă aceste probleme și mă umplu de energie! De ce? Pentru că-mi place așa de mult (nu e nici graba si nici nervi ca nu le gasesc repede si chiar nu sunt o divă a răbdării!) și îmi alungă tot stresul zilei!

Așa că-mi permit câteva idei, sfaturi pentru începătorii de puzzle. Sunt importante dacă faci puzzle pe termen lung, de fapt, după câteva săptămâni, fiecare învață să personifice cumva hobby-ul ăsta.

Cum a început? Am găsit o cadână  dansatoare la kaufland.

Adică nu era printre rafturi ci într-o cutie, lajucării. Si costa doar 20 de lei, la reducere, arăta așa de bine, mi-am spus, poate-l fac cadou cuiva. Dar oare chiar e cineva pasionat de puzzle? Să ai atata răbdare și mai ales timp și… și de ce? De ce să nu citesc, de ce să nu scriu dar de ce nu aș putea cumva să le îmbin pe toate?

Am vrut să văd totusi piesele căci Tudor s-a apucat de un puzzle de 60 de piese și-i plăcea să aleagă marginile. In timpul ăsta, pe podea, eu studiam cu lupa micile malformatii uluitoare si colorate. Nu căutam nimic, îmi era gândul în altă parte. Și găsesc un acoperiș mic galben, un colț. Mai găsesc ceva ce părea că s-ar potrivi. Încet, petrecându-se marea minune că Tudor se juca alături singur, construiesc o căsuță. Dar nu numai asta! Gândurile mele s-au disipat, erau oricum inutile si îndreptate omenește către anumite probleme, imaginare sau ba. Si am devenit total prezentă iar micile bucăți cu tentacule m-au acaparat și m-am umplut de  pasiune și veselie. Ahaaa, serotonina. Brusc, voiam să ajung la rochia fetei, în cel mai bun sens. Tudor voia sa ma ajute să caut margini. Și așa au trecut vreo două ore iar restul e poveste.

Din propria experiență

Read more