O iubire explozivă, două iubiri…

Îți spun un secret, șoptește Kint înspre seară după ce terminăm de asamblat vehiculul selenar Lego. Pe lună există explodatori!

-Ăăăă cred că vrei să spui…

– Exact, stau pe lună în vehicule de-astea închise și explodează. Da numai din când în când!

Copilul era încântat. Nu știu cum își imagina el explodatorii dar am întors  și eu povestea: clar, sunt explodatori pe lună!

Când eram tânără și aproape frumoasă am trecut printr-o criză existențială și-am cunoscut așa, vreo trei explodatori în două luni. Pe atunci crizele se făceau în tăcere, cu profund respect față de nepăsătoarea familie și societate. Până și atacurile de panică le știam transforma în atacuri de pălincă. Așa că eu și cele două colege de facultate- care treceau și ele prin cicluri – una că cealaltă a trebuit să renunțe rapid, din cauză că după trei luni de explorat cluburile și discotecile i s-a oprit unul.

Măcar ea a fost pe atunci cea mai câștigată dintre noi, s-a măritat cu-n egiptean de prin Giza și are un copil maroniu și crețulin ca un miel, cu ochii albaștri. E drept că nu l-a ales ea pe Ramses după ce s-a îndrăgostit ci după mult gin, dar au rămas împreună și-n ziua de astăzi. Ramsesul ei locuia în spatele piramidelor într-o sărăcie lucie, cu încă șapte frați și trei surori. Ana a rămas oripilată la prima vizită dar creolul a fost deștept și-a dus-o numai după însămânțare, fata  mea era deja îndrăgostită foc. Pe cât s-a mirat ea când a primit inelul, o sârmuliță Tailor cu aur roșu gen aramă, pe atât de repede s-a mutat el pe vecie când și-a văzut viza-n pașaport.

Explodatorul lunar este un satelit natural al femeii frumoase aflate-n perioade de criză. Că termenul isterie nu se mai folosește.

Citeste tot ▶