Incă nu aflasem daca exista ori ba- Mos Craciun. I-am întrebat pe-ai mei cu ce se ocupa dânsul. Ca eu n-aveam voie sa urlu cand mă lăsau la grădi, pentru ca “acela e serviciul meu”. Al mamei, era munca de birou si Mos Craciun se ocupa cu “strânsul gândurilor de la copii si citit scrisori“. Iar eu trebuia sa fac puzzle, sa- i dau în cap cu ghiozdanu lu Andrei ca-mi fura zilnic marul, să mănânc grisul cu lapte, să cânt, să dorm la amiaza si să mă gândesc că-s abandonata pe vecie în tribul gălăgios si încă needucat, din care făceam parte.

Inainte sa mă-mpingă Natura spre maturitate, n-aveam mari pretentii cand era vorba de cadouri. Dar liste îmi plăcea să fac, o da, mai ales în gimnaziu, la orele de mate, îi scriam si iepurasului si lu Mos Craciun si lu Cristi din ultima bancă. Dar se apropia Craciunul si renunțam la pretenții, mă bucuram de portocalele, șosetuțele, cărtile grozave, feluritele ciocolățele pe care le gaseam sub brad. Imi amintesc încă ce înseamnă “sa te bucuri ca un copil”. Totuși, începusem de pe-atunci sa zâmbesc cu-n singur dinte cand gaseam haine între cadouri. Mie nu-mi trebuiau haine, ca-mi cumpăra mama, ce l-o fi apucat pe cel mai asteptat dintre pământeni sa-mi completeze colectia de bluze si fustițe?

Cele mai nepotrivite 5 cadouri de Craciun

Ale mele fură. Pentru altele puteau fi minunate. Dar pentru mine au fost sinistre. Adica hey, Santa, poti sa ma faci fericita 3 zile c-o felicitare personalizată, cu niste scrisorele, cu ceva ieftin si minunat. Poti sa-mi cumperi ciorapi albastri de 40 deni si m-ai nimerit. Beau Mövenpick, stii? E un cafei. De ce sa dai bani multi ca sa-mi cumperi ceva să m-oropsesti? Si mai rău… de ce sa-mi dai Moșule un cadou pe care l-ai primit, care nu ti-a placut ție, tu n-ai auzit că numa iubirea e bibelou de portelan, nu si fata aia care sta pe-un scaun si-n veci n-a sta pe raftul meu?

Geanta neagra, imensă si cu mult sclipici.
Pe-asta n-o uit, pentru că vecina mea Roxana, m-a nimerit de 3 ori in 10 ani. Tot de 10 ani “ne cunosteam”. Imi cerea împrumut si sutienul, noroc că D-urile ei nu intrau în minus A-urile mele, dar și le îndesa oarecum de-avea țîțe si pe jos si pe sus si subsioara. Pur si simplu era frumos tot ce as fi putut îmbrăca eu. Ma rog, era frumos în ochii ei. Si ca sa ma “surprinda” mi-a daruit geanta-prapastie “de 300 de euro, vezi ca e de designer”. Aveam  vreo 10 genti, dar asa ceva eu nu mai văzusem. Când a scos-o si-a sclipit gentoiu ca Rihanna în Diamonds, am scos un ohhhh ca la gine cand nu-s încălzite speculele. A fost ferm convinsă ca mi-a daruit ceamai trendy sacoșă. Si imi pomenea de ea luna de luna subliniind pretul, eleganta, finetea si faptul ca “i-a luat ochii” si-atunci exact la mine s-a gandit. Eram asadar datoare si subliminal mi se aducea mereu aminte.
Era o geantă chinezeasca, cumparată dintr-o piațeta italiana cu vreo 6 euro. Nu i-am spus niciodata că e greu sa cumperi cadouri de Craciun pentru femei “stii, Roxana, nu m-asteptam chiar la un lux personalizat dar cu 30 de lei imi gaseai un rimel bun la reducere, in Sephora”

Brățara imensă din argint, aluminiu, scuzați tabelul lu Mendelev

Read more →