Suflete pereche
Acesta este locul in care mi s-a rupt inima in două.
N-am stiut ca ma indrept spre el, cu fiecare pas mă încerca o lacrima si ma intrebam ce faci.Voiam să mă întorc. Voiam sa te si chinui.Voiam sa ma si victimizez. Stiam ca suferi si ca te schingiuiesc zeci de întrebări.
C-am strigat prea mult unul la celalalt, ne-am reprosat fiecare petec de ADN si fiecare miscare pentru un lucru pe care maine il vom uita.
Te-am lasat singur si-am urcat si-am coborat de 50 de ori pe scările rulante. M-am gandit cum ar fi viata mea fara tine. Cum te bucuri cand ma vezi. Cum te încrunti cand ma priveste altul.Cum am iesit din toate corzile in care ne-a prins viata.
As fi plans artezian o jumatate de ora , dar n-aveam unde.
Cerul albastru, florile rosii, copii galagiosi , eu fara suflet stand pe-o banca .
N-am gasit un loc in care sa plang iar tu nu-l cauti niciodata pentru ca nu storci lacrimi. N-am stiut de ce ma priveai cu ură cand ne-am certat. De ce mi-ai reprosat lucrurile frumoase pe care tu le-ai sculptat in mine? De ce nu poti face mai multe compromisuri daca spui ca ma iubesti atat de mult? N-am înteles toate acele minuni pe care nu le pricepe nici o femeie.N-am stiut ce sa repar.
Am oftat hipnotizata de durere pentru voi, pentru toate femeile care-ati trecut si veti trece prin asta, fara sa recunoasteti vreodata.
Am stiut ca ma caută, ca-mi scrie si ca ma cheama. Ne iertăm intotdeauna pentru ca stim ca nu vrem sa fim departe unul de celalalt. Fiecare prostie pentru care ne certam , incercam s-o acoperim cu speranta. Cu pansamentul care ne ia durerea . Cu amintirile frumoase care dau delete celorlalte. Cu Adevarul ca oricât de suflete pereche am fi, nu vom fi minti si caractere pereche. Si stim ca nici ceilalti nu sunt.
Pentru toate jignirile pe care ni le-am izbit între urechi, la nervi, ne-am acoperit cu indulgentele păreri de rau si am alergat sa colectionam momente care merită trăite. Pentru c-am stiut ca altfel ne-am despărti si nu, nu e nimic mai rau pe lumea asta decat sa ma despart de tine.
Acesta a fost locul in care mi s-a rupt inima în doua.
Si pretutindeni este locul în care ai reusit sa o repari si sa o faci sa bata mai puternic .
Multumesc C. Poate ca nu reuseam fara tine.
PS: aceasta este o poveste. Nu una din acelea in care ne smiorcăim. Una pe care o traim . Si e corect si e uman si rulează . Aveti grija de povestea voastra. Sa stiti c-am avut o dupa-amiaza minunata, sper ca si voi 🙂
Ma bucur c-ai avut o dupa-amiaza minunata si nu ti-ai rupt inima-n doua la Valencia…poate doar ti-ai amintit de Cluj ( ca eu, fara ochelari pe nas, cam pe-acolo vad statuia 🙂 ) …Da, sufletele -pereche sunt doar un mit ce ne motiveaza si mai mult sa lucram la povestile noastre prezente.
You take care , too! 🙂
Nu-mi amintesc de Cluj cand sunt in alte locuri. Doar de familie si alte 3 persoane….
M-ai speriat, dar m-am linistit la final.
Sa ai un week-end minunat!
Sunt fericita ca l-am avut…
Ai stilul de a-l face pe nevinovatul cititor să se încrunte când începe să citească şi să râdă după ce a terminat. 🙂
Da, exact pe cititorul care intelege ce transmit
Genul de postare care te aduce cu picioarele pe pamant si din care inveti mereu ca ai pentru ce si pentru cine! 🙂
O poveste reala si cred ca fiecare dintre noi am trait-o macar odata 🙂 dar orice ar fi trebuie sa mergem mai departe.
Weekend placut! :-*
O traim mereu Lucica.
Nu stiu de ce cred asta.Sau simt
Eu nu prea cred in perechile perfecte care nu se certa niciodata. Cateodata vad cate o pereche de batrani mergand de mana (nu la brat) si imi spun ca aceia au devenit cu timpul suflete-pereche.
si eu cred ca fiecare dintre noi stie cum e sa trecem peste lucrurile rele si sa ni le amintim pe cele bune. eu sunt convinsa ca emotiile pozitive sunt mult mai puternice. weekend placut, Hapi!
Da, pe cele pozitive ni le amintim din fericire mai des, parca citisem asta intr-un studiu
Draga mea, din cauza altei postări de-a ta cu suflete pereche am născut articolul ăsta http://www.mixy.ro/2012/09/24/pagina-de-linkuri-prin-vie-pe-la-mamaie/. Chiar vrei să fii muza mea în tot ce fac? 🙂
Tu ai multe muze, daca pleaca una vine alta si asta e farmecul. Ai inspiratie cand doresti
Inima rupta-n doua intr-un loc a fost “reparata” pretutindeni…e un mod de a vedea in mod pozitiv! Si e bine!
Mi-a ramas in minte ideea de suflete pereche, dar nu minti si caractere pereche – nimic mai adevarat!
De povestea noastra se impune sa avem grija; toata iubirea din lume nu tine la infinit o poveste de care nu ai grija!
Mi-a placut ceea ce ai scris, de la primul pana la ultimul cuvant!
Te pup, Hapi!
Ilda
Lavender Thoughts
Multumesc Ilda .
da. cu adevarat zici foarte bine in final: ca trebuie trait si dus mai departe, asumat si depasit momentul, nu lamentat, nu lacrimat, sau cear fi mai rau blamat si altele.
toate cele bune, Hapi! 🙂
Multumesc Adi, same to you
Cred ca avem cu totii locuri in care ni s-a rupt inima in doua… 🙁