Arșița și aroma de cafea în gară

În dimineața aceea m-am grăbit s-ajung să-mi iau cafeaua înainte ca cei care schimbau turele să se așeze la coadă. Căldura devenea deja vizibilă ca un abur și crea, pe lângă șine, jocul de oglindă al aerului fierbinte. Navetiștii se grăbeau la autobuzele lor.

3 oameni în fața mea.

Nu mai bei nicăieri o cafea așa bună ca aici. Și ieftină. M-am uitat la ceas, mai aveam 25 de minute până s-ajung unde aveam de mers. De fapt erau 10 numai că bacteria s-a topit și ea. Dallmayer. Automatul de cafea din gară. Îmi trag masca pe nas și gură și aroma gumei pe care-o mestec, mă face să simt acid în stomac. Sau o fi de la stress? Totuși, stau la coadăla cafea. Nu găsesc nicăieri un capucinno atât de bun și ieftin. 3 lei, pahar mare.

Înaintea mea, un cuplu se giugiulește Sunt tineri îndrăgostiți. Abia își pot lua mâinile unul de pe altul, eu mi le șterg tot la 5 minute căci le simt umede sau murdare.

După amiază revin în gară și la cafea. Culmea, că dau și peste cei doi îndrăgostiți, de data asta asteptau și ei un tren. N-am ce face așa că mă uit curioasă la oameni fără a gândi oareșce despre ei. Fata are vreo 15 ani și el tot pe-acolo. Nu mai poartă veselia de dimineață. Termometrul a urcat până spre 40 iar șinele de tren sunt ca niște săbii înroșite-n foc. Pe băncuțele care par murdare desi adesea văd femei curățând, stă câte un solitar. Cuplul pare stingherit. Niciunul n-are chef să vorbească. Nu sunt certați. Trăiesc arșița și parcă arșița a topit din pasiunea dimineții. Vorbele le-au rămas pe te miri unde, el bea cafea – dallmayer, ea se uită pe telefon. Nici nu se ating, darmite să se pupe, ca dimineață la automat. Schimbă uneori frânturi de zâmbete și 2-3 cuvinte. Fiecare e cu gândul altundeva. Unde trupul și sufletul au dat de confort. Așa-i iubirea de azi, nu-și mai ajunge sieși, o poate perturba ceva pe nesimțite.

Read more